Abandonul copiilor în maternități și secții de pediatrie reprezintă o problemă socială complexă, cu multiple cauze și consecințe devastatoare atât pentru copil, cât și pentru societate.
În anul 2022, în județul Buzău, 50 de copii au fost abandonați în maternități și secții de pediatrie. Dintre aceștia, 41 au fost abandonați în maternitate, imediat după naștere, iar 9 în secțiile de pediatrie, unde fuseseră internați cu diferite afecțiuni. În primele luni ale anului 2023, alți cinci copii au fost abandonați, însă în trei cazuri, consilierii DGASPC au reușit să convingă familiile să își ia copiii acasă, prin consiliere psihologică și monitorizare socială.
Situația este de neacceptat din punct de vedere moral, iar instinctul de conservare al speciei ar trebui să sensibilizeze adulții la responsabilitatea parentală. Din păcate, abandonul există și începe din primele zile de viață ale copilului, atunci când acesta este lăsat în maternitate.
Cauzele abandonului copiilor
Cauzele abandonului copiilor sunt diverse și interconectate, incluzând:
- Sărăcia și problemele financiare: Lipsa resurselor materiale este adesea un factor determinant, accentuat de educația deficitară și lipsa cunoștințelor despre responsabilitățile parentale.
- Educația deficitară și lipsa informațiilor: Mulți părinți nu au cunoștințele necesare pentru a crește un copil, iar lipsa accesului la informații despre planificarea familială și îngrijirea copilului contribuie la sarcini nedorite.
- Mamele minore: Un procent semnificativ de copii abandonați provin din mame minore, care, speriate și nepregătite, tind să își abandoneze copiii din cauza statutului social precar și a lipsei de suport.
- Probleme de sănătate mintală: Depresia post-natală sau alte afecțiuni mintale pot afecta capacitatea mamei de a îngriji copilul.
- Sarcina rezultată în urma unui viol sau abuz: Traumele suferite pot determina mama să abandoneze copilul.
- Copilul cu dizabilități sau probleme de sănătate: Uneori, părinții, confruntați cu dificultăți financiare și lipsa resurselor de sprijin, decid să abandoneze copilul, crezând că astfel îi asigură o șansă mai bună.
- Lipsa serviciilor de asistență socială: În multe localități din România, lipsa asistenței sociale adecvate lasă gravidele și mamele fără suportul necesar.
- Ruperea legăturilor de familie: Situațiile în care părinții trăiesc separați, chiar dacă mențin o oarecare comunicare, pot duce, în timp, la neglijarea și abandonarea copilului.
Consecințele abandonului copiilor
Abandonul copiilor are consecințe profunde și de lungă durată:
- Impact psihologic asupra copilului: Copiii abandonați pot dezvolta un sentiment profund de rușine, pierdere și vinovăție, crezând că ei sunt cauza abandonului. Aceasta poate duce la o stimă de sine scăzută, anxietate, depresie și comportamente agresive sau de retragere.
- Dificultăți de relaționare: Copiii crescuți în instituții pot avea dificultăți în a stabili legături emoționale sănătoase și pot manifesta probleme în relațiile interpersonale.
- Efecte asupra dezvoltării: Abandonul și instituționalizarea pot afecta dezvoltarea cognitivă și emoțională a copilului, conducând la probleme de adaptare școlară și socială.
- Risc crescut de abandon școlar: Datele indică o rată ridicată a abandonului școlar în mediul rural și în rândul grupurilor defavorizate, situații adesea corelate cu abandonul parental.
- Impact social: Abandonul copiilor reprezintă o pierdere pentru societate, prin diminuarea potențialului uman și prin costurile asociate cu instituționalizarea și reabilitarea.
Un copil care a experimentat abandonul părinților poate avea dificultăți în a-și împărtăși sentimentele și poate ajunge să creadă că merită să fie abandonat sau că părintele absent consideră că este mai bine fără el.
Trauma copilăriei: Viețile copiilor neglijați
Soluții și măsuri de prevenire
Combaterea fenomenului abandonului copiilor necesită o abordare complexă și coordonată, implicând autoritățile, instituțiile sociale, ONG-urile și comunitatea:
- Prevenirea sarcinilor nedorite: Implementarea unor programe eficiente de educație sexuală în școli și accesul facil la informații despre planificarea familială sunt esențiale.
- Consiliere și suport pentru mame: Oferirea de consiliere psihologică, socială și materială mamelor aflate în situații de risc, în special mamelor minore și celor din medii defavorizate.
- Dezvoltarea serviciilor de asistență socială: Asigurarea accesului la servicii de asistență socială în toate localitățile, pentru a sprijini familiile vulnerabile.
- Cursuri de parenting: Dezvoltarea și implementarea cursurilor de parenting pentru a pregăti viitorii părinți și a-i ajuta să înțeleagă responsabilitățile creșterii unui copil.
- Sprijin pentru familiile cu copii cu dizabilități: Oferirea de resurse și servicii adaptate nevoilor copiilor cu dizabilități și familiilor acestora.
- Legislație și proceduri clare: Clarificarea definiției legale a abandonului copilului și optimizarea procedurilor de intervenție și protecție.
- Campanii de conștientizare: Organizarea de campanii publice pentru responsabilizarea părinților și promovarea valorilor familiale.
- Sprijin pentru adopție: Facilitarea procesului de adopție pentru copiii care nu pot fi reintegrați în familia biologică.
În România, ca și în alte țări UE, se depun eforturi pentru prevenirea abandonului, prin programe și campanii, care au dus la o scădere a numărului de abandonuri în ultimii ani. Cu toate acestea, problema rămâne una stringentă, necesitând o implicare continuă și adaptarea strategiilor la nevoile sociale actuale.
Statul român încearcă să faciliteze întoarcerea copilului la familia care l-a abandonat, înainte de a se ajunge la adopții. În primele nouă luni din 2022, 276 de nou-născuți au fost abandonați în maternități, iar aproximativ 100 dintre aceștia s-au întors la părinți.
tags: #abandonul #copiilor #in #maternitate #referat