Fericit este copilul care găseşte în fiecare etapă a drumului său pe educatorul capabil să-i insufle treptat forţa şi elanul necesar împlinirii destinului său ca om. Cadrul în care se desfăşoară activitatea, trebuie să aibă o dotare aparte. Aici este locul unde dragostea se revarsă din plin dinspre fiecare în parte. Activitatea instructiv-educativă în grădiniţă trebuie să se desfăşoare la un nivel corespunzător cerinţelor actuale. Nimic din ceea ce făureşte omul în efemera sa existentă nu se ridică atât de sublim la creaţie, dăruire de sine, jertfă şi împlinire, ca strădania noastră pentru dezvoltarea şi educarea copiilor.
Predarea reprezintă una din condiţiile esenţiale ale învăţării. Pentru că demersul comun al educatoarei şi al preşcolarilor să fie eficient, este necesară adoptarea unor strategii de acţiune, a unui anumit mod de abordare şi rezolvare a sarcinilor concrete de instruire. Se constată că multe cadre didactice rămân legate de principii, modele şi strategii specifice sistemului tradiţional de învăţământ. Astăzi, strategiile de predare urmăresc, folosirea celor mai adecvate metode şi procedee de predare, corelate mijloacelor de învăţământ moderne, în baza alternării, îmbinării formelor de organizare existente.
Urmărind îndeplinirea obiectivelor propuse, educatoarea optează pentru o manieră de abordare a activtăţii instructi-educative, pentru un model de acţiune cu valoare normativă, ce presupune două componente distincte, dar interdependente: o componentă epistemologică şi una metodologică. Strategiile reprezintă, de fapt, aspectul dinamic, activ, prin care cadrul didactic dirijează învăţarea. Instruirea înseamnă un proces de predare a cunoştinţelor şi deprinderilor într-o instituţie de învăţământ. Cadrul didactic întreprinde seturi de activităţi şi comportamente identice la nivelul procesului de instruire, orientând în final întreprinderea didactică către maximum de rezultate educaţionale.
Noţiunea de strategie a fost introdusă din nevoia de a găsi o alternativă practicilor tradiţionale utilizate în învăţământ: conceperea predării unei discipline, elaborarea conţinuturilor, predarea unei simple activităţi educaţionale. Strategia reprezintă o componentă a programului de instruire, reprezentând, din perspectiva cadrului didactic, aspectul activ, dinamic, al formei de dirijare efectivă a învăţării. Vlăsceanu (1993) definea strategia ca „un ansamblu de acţiuni coordonate şi armonios integrate menite să dirijeze învăţarea în vederea realizării obiectivelor preformulate.” Strategiei nu i se atribuie o soluţie fixă, ea nu este imuabilă. Cerghit (1993) definea strategia ca un „ansamblu de resurse şi metode planificate şi organizate de profesor în scopul de a permite elevilor să atingă obiectivele stabilite” sau „un mod de abordare a învăţării şi predării, de combinare şi organizare optimă a metodelor şi mijloacelor avute la dispoziţie, precum şi a formelor de grupare a elevilor, în vederea atingerii obiectivelor stabilite”.
Prin metodele interactive, de grup preşcolarii şi elevii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina, lucrurile de care au nevoie în viaţa şcolară şi de adult. Stimularea creativităţii copiilor este favorizată de metodele interactive. Copiii descoperă o nouă experienţă, interrelaţionează în grupuri de învăţare activă, studiază, investighează şi capătă încredere în capacităţile individuale şi ale grupului. După fiecare metodă aplicată se pot obţine performanţe pe care copiii le percep şi-i fac responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare.
Sarcina de lucru (se adresează frontal): „Găsiţi cât mai multe idei, cuvinte şi imagini despre anotimpul primăvara. Materiale: un panou mare pe care s-a scris cuvântul PRIMAVARA. Lângă cuvânt se poate lipi o imagine de primăvară sugestivă. După ce se vor epuiza toate ideile, toate cunoştinţele copiilor despre primăvara, educatoarea împreună cu aceştia vor uni cuvintele şi imaginile, stabilind legăturile, conexiunile dintre ele, explicând aceste conexiuni. La sfârşitul activităţii, educatoarea face sinteza finală, structurează ciorchinele, grupând logic informaţiile, ideile, cunoştinţele copiilor. Fiecare partener în educaţie îşi are rolul său în conturarea unei clase echilibrate, asigurând o organizare participativă care include sau presupune un climat deschis, agreabil, senin, în care disciplina este realizată cu copiii, situaţiile de învăţare se bazează pe experienţe şi încercări, pe stabilirea legăturilor de cauzalitate.
O analiză comparativă între tradiţional şi noile metode arată că multe schimbări constau în faptul că îl plasează pe copil în procesul educativ. O reformă autentică a învăţământului este centrată pe autonomia, inteligenţa, sensibilitatea, voinţa şi creativitatea copilului. Copilul trebuie „ascultat” cu răbdare, lăsat să se exprime, să se dezvăluie, să-şi manifeste opinia, să acţioneze. El trebuie acceptat aşa cum este, ajutat să fie el însuşi, să-şi manifeste personalitatea şi propria valoare, să-şi găsească propriul drum, dezvoltându-şi înclinaţiile, preocupările şi interesele.
Concepută ca un scenariu didactic cu structura complexă, strategia didactică prefigurează traseul metodic cel mai eficient care urmează să fie parcurs în abordarea unei înlănţuiri de situaţii concrete de predare şi învăţare. Strategia trebuie gândită astfel încât să ducă la eliminarea hazardului, să prevină erorile şi riscurile nedorite. Învăţarea poate fi definită ca un proces evolutiv, de esenţă formativ-informativă, constând în dobândirea de către fiinţa vie, într-o manieră activă, explorativă a experienţei proprii de viaţă şi în modificarea selectivă şi sistematică a conduitei.
Abilităţile de inovare se referă la talentul de a exploata idei noi în scopul obţinerii unei valori sociale sau economice. Un angajat inovativ se distinge, de obicei, prin modul său de gândire şi acţiune în faţa provocărilor. 1. De fiecare dată când vezi ceva din viaţa de zi cu zi care îţi atrage atenţia, integrează-l în munca ta. 2. De un lucru poţi fi sigur: nu eşti singurul care caută idei inovative. Alege-ţi un coleg cu care să îţi împărtăşeşti ideile şi găsiţi împreună modalităţi de a rezolva taskurile. 3. Mulţi dintre noi considerăm că trebuie să abordăm idei măreţe pentru a duce la capăt o sarcină cu succes. Sansa sigură spre reuşită se află în lucrurile mărunte care fac de cele mai multe ori diferenţa. 4. Ideal ar fi să începi să pui în practică lucrurile la care te-ai gândit. 5. Conform studiului Adobe State of Create, creativitatea este considerată importantă la locul de muncă în proporţie de 70%, aceasta fiind corelată cu câştiguri cu 13% mai mari. Verificarea telefonului este primul lucru pe care îl facem zilnic. Suntem destul de implicaţi în reţelele sociale, lucru care consumă timp şi energie. Poti folosi internetul într-un mod benefic pentru ideile tale. Aceste sfaturi te pot ajuta să vezi lumea într-un mod nou, iar asta înseamnă inovaţie. De reţinut este faptul că angajamentul faţă de inovare este un lucru curajos de făcut.

Elevii sunt mai atenți, mai implicați, dacă profesorii folosesc în predare tablele interactive
Implicarea practică în muncă se poate observa printr-un set de paşi clar definiţi: provocări, colaborare, experimentare, sinteză, reflecţie. În practică, sarcinile de lucru frontend stimulează iniţiativa şi autonomia, iar cadrele didactice pot observa progrese prin produse finale, diagrame sau proiecte realizate de copii. În concluzie, abordarea creativă a sarcinilor de lucru combină elemente teoretice despre strategie, metode interactive, învăţare colaborativă şi stimulare a inovaţiei, cu aplicabilitate în clasa modernă, orientată spre dezvoltarea potenţialului fiecărui elev.
| Componentă | Descriere | Beneficii |
|---|---|---|
| Strategie didactică | Scenariu didactic complex, cu obiective preformulate, sinteză de informaţii | Elimină hazardul, reduce erorile |
| Metode interactive | Învăţare în grup, activitate practică, investigaţie | Dezvoltă autonomie, creativitatea, încrederea în grup |
| Sarcini de lucru | Activităţi frontale sau în grup, conectate la temă | Stimularea ideilor, conexiuni logice |
Învăţarea evoluează ca proces formativ-informativ, în care elevul dobândeşte cunoştinţe şi deprinderi prin experienţă activă, iar conduita sa se modifică în mod selectiv şi sistematic. În context, grupurile de preşcolari şi elevi exersează abilitatea de a selecta, combina şi utiliza resursele necesare în viaţa şcolară şi în viaţa adultă. Abordarea creativă devine astfel o condiţie fundamentală pentru dezvoltarea personalităţii copiilor, fiind în acelaşi timp o practică didactică modernă, centrată pe elev.
tags: #abordarea #creativa #a #sarcinilor #de #lucru
Postări populare:
- Controverse despre avort în evoluția istoriei
- Secția de Maternitate a Spitalului Fălticeni relocată temporar într-o școală pentru a face loc unui supermarket
- Descoperă Ideal Bebe București: toate produsele pentru familie
- Simptomele oxiurilor la copii și cum să le gestionezi
- Complicația septicemică post-cesariană: cauze și gestionare