Activitate sub conducerea PCR- XXI și sarcina de îndrumare: sancțiuni, structuri și dinamici ale puterii

Partidul Comunist Român - Secolul XXI este un partid de stânga, care se adresează întregii Societăți Civile românești: muncitori, țărani, intelectuali, funcționari, întreprinzători particulari, liber profesioniști, elevi, studenți, pensionari, etc. Secțiunea a 4-a - Sancțiuni disciplinare. Aplicarea sancțiunilor se face după o cercetare temeinică, concluziile prezentându-se în organizația sau în organul de conducere din care fac parte membrii de partid respective. 4) Excluderea din partid se hotărăște de către Adunarea Generală din care face parte membrul de partid respectiv sau de către organele de partid din care face parte, cu votul majorității membrilor. 6) Hotărârea de sancționare poate fi contestată la organul de conducere ierarhic superior, Comisia Județeană de Arbitraj, Etică și Disciplină sau la Comisia Centrală de Arbitraj, Etică și Disciplină a partidului, în termen de 30 zile de la comunicare. 7) Ridicarea sancțiunilor prevăzute la art. 16 pct. 4) Excluderea se hotărăște conform prevederilor articolului 17 alin. 4) Hotărârile care se adoptă de organizațiile de partid statutar constituite sau de către organele de conducere ale acestora se iau prin consens sau cu majoritate de voturi. 8) La sfârșitul fiecărui an, organizațiile locale și județene vor întocmi caracterizări cu privire la activitatea desfășurată de membrii organelor de conducere și de cei aleși în consiliile locale, județene sau în Parlamentul României. Caracterizările vor trebui confirmate de organul ierarhic superior. 2) Cetățenii români - membri ai PCR- XXI - rezidenți în alte state pot forma organizații de sine stătătoare, după principiul celor aflate în țară, cu precizarea că în fiecare țară își pot forma structuri organizatorice asemănătoare cu cele județene. 1) Organul de conducere al organizației de bază este Adunarea Generală, iar între Adunările Generale este Biroul Organizației. Acesta este ales o dată la 2 ani și este format din președinte, vicepreședinți și membri. Organizațiile comunale, orășenești și municipale, de pe teritoriul unui județ, alcătuiesc organizația județeană. 1) Adunarea Generală sau Conferința se convoacă, de regulă, o dată la 2 ani. e) desemnează candidații pentru primari, consilieri locali și județeni, președinți ai Consiliilor județene, deputați și senatori. e) Comisia Județeană de Arbitraj, Etică și Disciplină prezintă Conferințelor județene și a Municipiului București rapoarte de activitate. 2) Comisia Județeană de Revizie și Control Financiar și a Municipiului București este compusă din președinte, vice-președinte, secretar și membri. 4) Pentru desfășurarea statutară a Congresului este necesară prezența a cel puțin două treimi din numărul delegaților cu drept de vot. 1) La lucrările Congresului PCR - XXI pot participa, ca invitați, personalități proeminente ale vieții politice, economice, academice, universitare, științifice, culturale, juridice, artistice, sportive și din alte domenii. 2) Lista invitaților este stabilită de Biroul Executiv Central. 3) Președinții Comitetelor județene și al Municipiului București, președintele Organizației de tineret a PCR - XXI și președinta Organizației de femei a PCR - XXI sunt membri de drept ai Comitetului Național al PCR și ai Consiliului Director al PCR - XXI, cu condiția ca ei să fie confirmați de Consiliul Director al PCR - XXI. b) coordonează activitatea comitetelor județene și al Municipiului București ale PCR - XXI, ale Uniunii Tineretului Communist (UTC), ale Asociației Femeilor Comuniste (AFC) și ale Asociației Pensionarilor și Rezerviștilor Comuniști (APRC). 1) Comisia Centrală de Arbitraj, Etică și Disciplină este organul de jurisdicție ales de Congresul PCR - XXI pentru un mandat de 4 ani și se întrunește, de regulă, semestrial sau ori de câte ori este nevoie. 6) Elaborează Regulamentul propriu de funcționare, pe care îl supune spre aprobare Comitetului Director. Elaborează documente orientative în sprijinul comisiilor similare din teritoriu. Concluziile C.C.A.E.D. vor fi prezentate, spre soluționare, președintelui partidului, care are obligația de a le înainta organelor centrale de conducere ale partidului pentru aplicarea lor. 1) Comisia Centrală de Revizie și Control Financiar este organul care verifică întreaga activitate financiară a partidului și este aleasă de Congresul PCR - XXI pentru un mandat de 4 ani. Se întrunește de regulă semestrial, sau ori de câte ori este nevoie. Membri C.C R.C.F. 2) Comisia de propuneri reține candidaturile pentru președintele PCR - XXI, pentru Comitetul Național, pentru Comisia Centrală de Arbitraj, Etică și Disciplină și pentru Comisia Centrală de Revizie și Control Financiar, cu reprezentarea tuturor organizațiilor județene și a Municipiului București, pe baza propunerilor de candidați desemnați de conferințele județene și de cea a Municipiului București, precum și de Congres cu respectarea prevederilor art. 19 alin. 2) Pentru funcția de președinte candidații trebuie să îndeplinească condițiile art. 19 alin. 2) propunerile de candidați pentru Senat, Camera Deputaților și Parlamentul European se fac de către Biroul Executiv Central, în colaborare cu comitetele județene și al Municipiului București și se aprobă de Consiliul Director. 5) candidații propuși pe listele PCR- XXI trebuie să fie membri ai partidului. 1) Persoanele care exercită demnitățile și funcțiile menționate în art. 1. 2) Partidul Comunist Român (PCR) a fost un partid politic fondat în anul 1921, ca rezultat al scindării aripii bolșevice de extremă stânga din Partidul Social Democrat Român (istoric). A funcționat în diferite perioade sub denumiri oficiale distincte: între 1921 și 1945 sub numele de Partidul Comunist din România, iar între 1948 și 1965 sub cel de Partidul Muncitoresc Român. Din punct de vedere numeric, partidul comunist a avut un număr redus de membri în perioada interbelică, scăzând de la aproximativ 2.000 la momentul Congresului al II-lea (1922) la circa 1.500 în 1931 și la mai puțin de 1.000 în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ascensiunea PCR către putere a început după evenimentele din 23 august 1944, când partidul a participat ca membru al Blocului Național Democrat. Ulterior, în conformitate cu strategia stalinistă și cu sprijinul Armatei Roșii, PCR și-a eliminat treptat adversarii politici. Potrivit articolului 3 al Constituției din 1965, PCR era definit drept „forța politică conducătoare a întregii societăți” din Republica Socialistă România. „Și totuși, oricare ar fi judecata istoricilor în viitor, este astăzi evident că, în ansamblu, experiența comunismului a fost traumatică pentru români. Congresul desfășurat între 8 și 12 mai 1921 este considerat primul congres al Partidului Comunist Român. PCdR a aderat la principiile Internaționalei a III-a. Primul secretar general al partidului a fost Gheorghe Cristescu. Printre membrii fondatori s-au aflat intelectuali precum Lucrețiu Pătrășcanu și Petre Constantinescu-Iași. Scindarea din 1921 a divizat mișcarea muncitorească românească pentru următoarele două decenii. În iunie 1921, conducerea social-democrată a revizuit deciziile congresului, ceea ce a dus la existența a două partide distincte: unul reformist și constituțional, celălalt revoluționar, comunist. Abia la al doilea congres al partidului, desfășurat la Ploiești între 3 și 4 octombrie 1922, au fost stabilite structurile organizatorice ale formațiunii. La 11 aprilie 1924, partidul a fost interzis de guvernul liberal, fiind acuzat de activități considerate anti-statale, în contextul răscoalei de la Tatarbunar. PCdR a rămas în ilegalitate până în 1944. În conformitate cu tezele Cominternului, partidul a adoptat poziții favorabile autodeterminării minorităților naționale, inclusiv până la separare, și nu a recunoscut Unirea Basarabiei cu România. În pofida interdicției legale, comuniștii au continuat să participe indirect la viața politică prin intermediul unor organizații legale, precum Blocul Muncitoresc-Țărănesc. La alegerile din 1931, BMT a obținut aproximativ 73.000 de voturi și cinci mandate parlamentare, rezultat ulterior invalidat de autorități. Numărul membrilor PCdR în perioada interbelică a variat semnificativ. După actul de la 23 august, reprezentanți ai PCdR au intrat în structurile guvernamentale. Începând cu 6 martie 1945, sub presiunea directă a Uniunii Sovietice, a fost format guvernul condus de Petru Groza. În acest guvern, Partidul Comunist și partidele-satelit dețineau poziții-cheie, inclusiv Ministerul de Interne, Ministerul Justiției, Ministerul Comunicațiilor și Lucrărilor Publice, Ministerul Războiului și Ministerul Propagandei. În guvernul Groza au fost cooptați și reprezentanți ai unor facțiuni desprinse din partidele istorice, precum Gheorghe Tătărescu, disident din Partidul Național Liberal, în funcția de ministru de Externe și viceprim-ministru, și Anton Alexandrescu, disident din Partidul Național Țărănesc, ca ministru al Cooperației. Partidul Comunist participase deja la guvernare imediat după lovitura de stat, în cadrul guvernului Sănătescu (23 august - 3 noiembrie 1944). Consolidarea puterii PCdR a fost desăvârșită în urma alegerilor generale din noiembrie 1946. Rezultatele alegerilor au fost contestate de Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal, care au acuzat fraude masive. Istoricul Dinu C. După o campanie sistematică de subminare a partidelor istorice, la 30 decembrie 1947, Regele Mihai a fost forțat să abdice, iar România a fost proclamată republică, sub denumirea de Republica Populară Română. În anul 1948 a avut loc fuziunea dintre Partidul Comunist din România și Partidul Social Democrat Român, noua formațiune politică fiind denumită Partidul Muncitoresc Român (PMR). Tot în 1948 a fost adoptată legea naționalizării principalelor mijloace de producție, prin care întreprinderile industriale, bancare și comerciale au fost trecute în proprietatea statului. Începând cu 1949, regimul a inițiat colectivizarea agriculturii, proces prin care proprietatea agricolă privată a fost desființată, iar țăranii au fost constrânși să se asocieze în cooperative agricole. Anii 1950 au fost marcați de lupte interne pentru putere în cadrul conducerii PMR, în urma cărora Gheorghe Gheorghiu-Dej a devenit liderul incontestabil al partidului, cu sprijinul conducerii sovietice. După modelul Uniunii Sovietice, economia României a fost organizată pe baza planificării centrale, prin introducerea planurilor cincinale. Procesul de industrializare a presupus urbanizarea accelerată, migrarea masivă a populației rurale către orașe și extinderea sistemului de educație tehnică și profesională. Pe plan politic, perioada a fost definită de ceea ce regimul a numit „lupta de clasă”, desfășurată în cadrul dictaturii proletariatului. La 24 iulie 1965, Partidul Muncitoresc Român și-a schimbat denumirea în Partidul Comunist Român (PCR). Noua conducere, sub Nicolae Ceaușescu, ales prim-secretar al partidului în 1965, a promovat inițial o politică de autonomie relativă față de Uniunea Sovietică. În această perioadă, PCR și-a extins masiv baza de membri. În 1974, partidul număra aproximativ 2,5 milioane de membri, iar în 1989 circa 4 milioane, reprezentând aproximativ 18% din populația țării. PCR a deținut puterea până la evenimentele din decembrie 1989, care au dus la prăbușirea regimului comunist. FSN a fost inițial prezentat ca organism provizoriu de tranziție, însă în februarie 1990 s-a constituit ca partid politic și a preluat conducerea statului în urma alegerilor din același an. În 1992, o facțiune a FSN a format Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN), devenit ulterior Partidul Democrației Sociale din România (PDSR), iar din 2001 Partidul Social Democrat (PSD). Alți foști activiști comuniști au fondat în 1990 Partidul Socialist al Muncii (PSM), care s-a revendicat explicit drept continuator al PCR. PSM a fost reprezentat în Parlament între 1992 și 1996, sprijinind guvernul condus de Nicolae Văcăroiu. În România au existat și tentative de reînființare a unui partid comunist explicit, însă instanțele au respins aceste demersuri, invocând legislația privind securitatea națională. Conform revistei Memoria, în articolul „Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. …

În ciuda multiplelor schimbări, în literatura istorică figuri ca Gheorghe Cristescu, Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu și alți lideri apar ca elemente cheie ale etapei interbelice și a perioadei postbelice, iar rolul Cominternului se reflectă în orientarea doctrinară și în alianțele politice aferente. În această cronologie, regimul a introdus practici de organizare a conducerii de partid, mecanisme disciplinare stricte și sisteme de verificare financiară și ideologică menite să asigure controlul asupra organelor locale și județene, până la consolidarea puterii centrale. 1) Organul de conducere al organizației de bază este Adunarea Generală, iar între Adunările Generale este Biroul Organizației. 2) Comisia Centrală de Arbitraj, Etică și Disciplină este organul de jurisdicție ales de Congresul PCR - XXI pentru un mandat de 4 ani. 4) Pentru desfășurarea statutară a Congresului este necesară prezența a cel puțin două treimi din numărul delegaților cu drept de vot. 6) Comisia Centrală de Arbitraj, Etică și Disciplină elaborează Regulamentul propriu de funcționare, iar concluziile sale sunt prezentate președintelui partidului pentru soluționare. 1) Comisia Centrală de Revizie și Control Financiar este organul care verifică întreaga activitate financiară a partidului și este aleasă pentru 4 ani. 2) Comisia de propuneri reține candidaturile pentru funcții în PCR-XXI, asigurând reprezentarea tuturor organizațiilor județene și a Municipiului București. 5) candidații propuși pe listele PCR-XXI trebuie să fie membri ai partidului. 1) Persoanele care exercită demnitățile și funcțiile menționate în art. 1 sunt membri ai PCR-XXI. 2) Partidul a trecut prin evoluții complexe: de la înființarea în 1921, la perioade în care a funcționat sub denumiri precum Partidul Comunist din România și Partidul Muncitoresc Român, până la formarea PCR-XXI în cadrul schimbărilor politice ale secolului XX. 3) Structuri precum Comisiile de Arbitraj, Etică, Disciplină și Revizie financiară au funcționat în baza congreselor și a deciziilor centrale, cu rol de supraveghere, disciplină și conformare a organizațiilor județene și locale. 4) Concepția de bază a conducerii a fost dearestită în Adunările Generale, cu Birourile de partid intermediare, iar stratificarea este reflectată în descrierea organizațiilor județene, comitetelor regionale și a Comitetelor centrale. 5) Într-o viziune de ansamblu, perioada interbelică și cea postbelică relevă migrația ideilor, consolidarea puterii și dinamica relațiilor cu externul, în contextul politicii internaționale a secolului XX. 6) Dosarele din arhive arată complexitatea mecanismelor de cercetare internă, colectare de informații și decizii disciplinare, ilustrând modul în care organele de partid au intervenit în viața internă a membrilor și structurilor locale. 7) În final, contribuția PCR-XXI în contextul istoric românesc este marcată de o combinație între ideologie, organizare centralizată și confruntare politică, cu consecințe profunde asupra mașinii administrative a statului și asupra vieții cetățenilor.

Context istoric sumar

Partidul Comunist Român a fost creat în 1921 prin scindarea aripii bolșevice a socialistului român, având ca primSecretar general pe Gheorghe Cristescu. Ulterior, înregistrările istorice arată o succesiune de denumiri și transformări, de la PCdR la PMR, apoi PCR. În 1965, conducerea sub Ceaușescu a promovat o autonomizare relativă față de Moscova, iar apoi PCR a înregistrat creșteri demografice semnificative, atingând cifre de câteva milioane de membri la sfârșitul anilor 1980. Contextul din anii 1940-1950 a inclus naționalizări, colectivizări și consolidarea controlului de cătrestat asupra economiei, în pofida opozițiilor din rândul fostelor partide istorice.

• Structuri- cheia puterii: Adunarea Generală, Biroul Organizației, organizațiile județene.
• Comisiile centrale: Arbitraj, Etică, Disciplină; Revizie și Control Financiar.
• Proceduri disciplinare: sancțiuni, contestații, excludere prin vot majoritar.
• Control financiar și audit intern ca element de legitimitate a fondurilor partidului.
• Relația cu structurile de masă și cu tineretul pentru menținerea coeziunii ideologice.

Concluzii despre sarcina de îndrumare

Din materialele prezentate rezultă că sarcina de îndrumare și menținerea disciplinei în PCR-XXI s-a bazat pe mecanisme stricte de cercetare, raportare și sancționare, cu o ierarhie clară între Adunările Generale, Birouri și comisiile centrale. Funcționarea comisiilor de arbitraj și etică a fost esențială pentru reglarea relațiilor între organizațiile locale și structurile centrale, iar condamnările și excluderile au fost încadrate în cadre procedurale, cu posibilitatea contestării în termene rezonabile. Aceste elemente au fost menite să asigure coeziunea ideologică și controlul asupra membrilor, precum și să legitimeze deciziile la nivel central și regional.

tags: #activitate #sub #conducerea #pcr #iar #sarcina

Postări populare:

• Cunoașteți echipa ORL: Dr. Dana Tătaru și Dr. Andreea Banu de la OCH Constanța
• Top atracții prietenoase cu copiii în Roma
• Experiențe la DENT ESTET 4 KIDS Arad: stomatologie pediatrică în Arad
• Cum să completezi și să depui cererea de maternitate: pași esențiali
• povestea iubirii lui Karmen însărcinată