Până la un sfert din toate cuplurile pot avea probleme în conceperea unui copil, o cifră care pare să crească, parţial din cauza tendinţei de amânare a concepției până la o vârstă mai înaintată. Infertilitatea nu este doar o problemă de natura fizică. Deşi multe cupluri tratate pentru infertilitate trăiesc în cele din urmă bucuria de a avea copii, infertilitatea şi tratamentul acesteia presupun în general un stres considerabil pentru relaţia de cuplu şi pentru vieţile personale ale partenerilor. Trei hormoni esenţiali sunt responsabili pentru controlul sistemelor şi ciclurilor reproducătoare la ambele sexe. Hormonul eliberator al gonadotropinelor (GnRH) este secretat de hipotalamus. Acest hormon stimulează secreţia a doi hormoni gonadotropi de către glanda hipofiză: hormonul luteinizant (LH) şi hormonul foliculo-stimulant (FSH). Organismul trebuie să elibereze aceşti hormoni în anumite cantități și la anumite perioade corespunzatoare ciclului menstrual pentru obținerea ovulației, sau pentru ca întregul proces al producerii spermei sa aiba loc.
Producerea ovocitelor Femeile se nasc cu aproximativ 400.000 de ovule imature deja prezente în ovare. Ciclul menstrual Există trei etape ale ciclului menstrual „lunar” al unei femei. Etapa 1: faza foliculară Prima etapa a ciclului menstrual durează aproximativ două săptămâni. În acest interval, secreţia de FSH creşte, stimulând recrutarea și dezvoltarea unui folicul care conţine un ovul şi maturarea acestui ovul. Foliculul, pe masură ce crește va secreta cantităţi din ce în ce mai mari dintr-un hormon feminin, estrogenul, care determină modificări la nivelul mucoasei uterine (endometru) şi a mucusului cervical. Etapa 2: Ovulaţia Cu aproximativ 32 de ore înainte ca un ovul să fie gata pentru a fi eliberat, cantitatea de estrogen produsă de folicul crește în mod brusc, determinând un vârf în secreţia de LH la nivelul glandei hipofize. Această creştere bruscă a nivelului de LH determină ovulaţia. Etapa 3: Faza luteală Ceea ce rămâne din folicul se transformă în corpul luteal, care va secreta un al doilea hormon feminin, progesteronul. Aceasta ajută la menţinerea celor mai bune condiţii pentru sarcină în cazul în care ovulul este fertilizat.
Spermatogeneza este un proces continuu. Durează aproximativ 74 ± 5 zile ca o celulă germinală masculină să se dezvolte într-un spermatozoid matur. Câteva sute de milioane de spermatozoizi sunt produşi în fiecare zi. Procesul de spermatogeneză se desfașoară cel mai eficient la o temperatură de 34°C. O sarcină nu este niciodată uşor de obţinut, nici măcar pentru persoanele fără probleme de fertilitate. Spermatozoidul poate trăi doar aproximativ 48 de ore în interiorul aparatului reproducător feminin, iar ovulul trebuie să fie fertilizat în cel mult 72 de ore de la ovulaţie, ceea ce lasă un interval de timp foarte scurt pentru fertilizare. După ce un spermatozoid a reușit să fertilizeze cu succes un ovul, începe diviziunea celulară, iar cele doua celule care au fuzionat vor deveni un embrion. În acelaşi timp, se produce migrarea embrionului, iar la aproximativ o săptămână după ovulaţie, embrionul ajunge în uter şi se implantează în endometru. În acest moment, un alt treilea hormon gonadotrop, gonadotropina corionică umană (hCG), este produs de placenta care se va dezvolta după implantare. Hormonul hCG joacă un rol important în menţinerea sarcinii.
Infertilitatea se defineşte de obicei prin incapacitatea unui cuplu de a concepe după un an de raporturi sexuale neprotejate. Aproximativ unul din şase cupluri care au probleme ajunge să solicite ajutor medical. În această categorie de persoane, cauza infertilităţii este identificată la femeie, în până la 40 la sută din cazuri, şi la bărbat în aproximativ 30%. Hormonali/ovulatorii: Problemele hormonale afectează dezvoltarea foliculilor, precum şi ovulaţia. Probleme uterine: Endometrioza poate fi o problemă esenţială la nivelul uterului. În această situaţie, celulele care formează endometru se desprind şi migrează, lipindu-se de ovare şi/sau de trompele uterine, afectând funcţionalitatea acestora. Probleme cervicale/vaginale: Anomaliile structurale ale vaginului sau cervixului pot afecta fertilitatea, precum şi caracteristicile fizice ale mucusului cervical. Hiperprolactinemia: În această situație se înregistreaza niveluri serice foarte ridicate ale unui hormon numit prolactină. Insuficienţă testiculară: La unii bărbaţi se constată lipsa spermatozoizilor în lichidul seminal. Varicocel: Acesta înseamnă prezenţa unui grup de vene dilatate și contorsionate la nivelul organului spermatic. Blocaj tubar: Această situație poate apărea ca urmare a unor infecţii și poate împiedica spermatozoizii să ajungă în lichidul seminal . Anticorpi anti-spermatici: Un grup redus de bărbaţi produc de fapt anticorpi împotriva propriilor lor spermatozoizi. Din cazurile de infertilitate ce se datoreaza unor probleme ce aparțin ambilor parteneri, unele dintre aceste probleme pot fi foarte ușor şi destul de simplu de rezolvat.
Deoarece intervalul de timp în care este posibilă fertilizarea ovulului este destul de limitat pe durata ciclului menstrual al femeii, frecvenţa şi momentul în care are loc raportul sexual pot fi factori hotărâtori. În unele cazuri s-a constatat că problema ţine de tehnică (sperma nu este introdusă suficient de adânc în vagin). Fertilitatea scade de asemenea odată cu vârsta, în special la femei. La bărbaţi, valorile testosteronului pot să scadă odată cu înaintarea în vârstă, dar nu în maniera dramatică care se observă la femei. Vestea bună este că majoritatea cuplurilor infertile care solicită ajutor medical reuşesc în cele din urmă să aibă un copil. Frecvenţa sarcinilor obţinute prin tehnologia de reproducere umană asistată (TRA) depăşeşte în prezent rata fertilităţii naturale lunare pentru majoritatea cuplurilor „fertile”. Dar pentru a se obţine acest lucru, ar putea fi necesare tratamente repetate.
- De mai bine de un deceniu, Ferring ajută cuplurile să conceapă și să devină părinţi, oferind un portofoliu de produse de înaltă calitate care acţionează într-un mod similar cu hormonii naturali produşi de organism.
- Este posibil ca specialistul în infertilitate să înceapă cu cel mai simplu tratament care este indicat în caz de infertilitate la un anumit cuplu.
- Dacă nu se obţine sarcina după câteva cicluri de tratament, va fi aleasă o altă procedură.
- Obiectivul acesteia este de a substitui, sau de a creste nivelul existent al, hormonilor produşi în mod natural de organism.
- Tratamentul stimulează ovulaţia la femeile cu menstre puţin frecvente sau neregulate, sau la cele care au încetat să mai aibă cicluri menstruale din cauza ovarelor polichistice.
- Este procedura utilizată cel mai frecvent la infertilitatea de cauză masculină ( cum ar fi un număr scăzut de spermatozoizi sau de motilitate scăzută).
De asemenea, procedura poate fi folosită şi în cazurile în care femeia prezintă un mucus cervical modificat, care impiedica ascensionarea spermei spre uter, sau produce anticorpi anti-spermatozoizi. TRA este un termen general care acoperă o gamă de proceduri avansate, inclusiv micro-manipularea spermei, pentru a face posibilă fertilizarea şi apoi implantarea.
Corpul masculin produce mii de spermatozoizi. Întregul proces de fertilizare implică mai mulți pași de la maturarea spermei până la răspunsul zonei și evenimentele post-fertilizare. Capacitatea spermatozoizilor - Acest pas se referă la procesul de pregătire a spermei pentru fertilizare. Motilitatea spermatozoizilor crește pe măsură ce devine hiperactiv. Această fază asigură penetrarea spermatozoizilor în ovul. Legarea spermatozoizilor-Zona Pellucida - În această etapă, spermatozoizii întâlnesc un ovul și se leagă de stratul de zona pellucida al ovulului pentru a forma un răspuns receptor-ligand. Nu mai pot trece spermatozoizi prin acest strat după această reacție de cuplare. Penetrarea Zona Pellucida- Structura capului spermatozoizilor este astfel încât să ajute la spargerea pereților ovulului. De asemenea, stimulează maturarea ovulelor, suspendată în timpul unei etape a meiozei.
Următoarele etape au loc imediat după ce ovulul este fertilizat. Reacția acrosomală- Capul spermatozoizilor, numit acrozom, poartă mai multe enzime care digeră Zona Pellucida care îl sprijină să pătrundă mai departe în straturile ovulului. Odată cu intrarea mai adâncă, capul spermei se micșorează. Reacția corticală- În această etapă, oul este activat după ce a fost înghețat în stadiul de metafază a diviziunii II meiotice. Ovulația are loc o dată pe lună în timpul ciclului menstrual la om și este esențială pentru fertilizare. Când spermatozoidul găsește un ovocit, acesta aderă la zona pellucida, un strat gros al unei matrice extracelulare asemănătoare cu jeleu, alcătuită din glicoproteine care învelește oul. Reacția acrozomului este declanșată atunci când o moleculă specifică de pe suprafața spermatozoizilor se atașează la o glicoproteină ZP3 din zona pellucida. Granulele corticale din ovul fuzionează cu membrana plasmatică a celulei și sunt eliberate în zona pellucida după înglobarea cu succes a spermei, determinând suprafața să devină rigidă și impermeabilă. Stratul exterior și coada spermatozoizilor se dizolvă odată ce au ajuns cu succes în ovul. Pentru a crea un ovul haploid, ovocitul trece prin meioză. Materialul genetic al spermatozoizilor și ovulelor, fiecare având 23 de cromozomi, este fuzionat, rezultând o celulă diploidă cu 46 de cromozomi, cromozomi, numit zigot. Întreaga cantitate de ovule a unei femei (multe milioane) este produsă în timp ce ea este încă în uter. Până la pubertate, populația este redusă la un sfert și jumătate de milion.
Spermatogeneza simplificată
| Proces | Durata aproximativă |
|---|---|
| Spermatogeneză | 74 ± 5 zile |
| Ovulație | aprox. 32 ore înainte de eliberare |
| Viabilitatea spermatozoizilor în tractul fem | până la 48 ore |
| Viabilitatea ovulului după ovulație | până la 72 ore |
tags: #alcatuirea #unui #spermatozoid