Stafilococul auriu (Staphylococcus aureus) este o bacterie gram-pozitivă, un patogen uman binecunoscut în lumea medicală, care se găsește frecvent atât pe pielea, cât și în nasul multor persoane, chiar și la cele asimptomatice. Incidența sa în comunități face ca acest microorganism să fie deosebit de relevant pentru sănătatea publică, având capacitatea de a cauza o gamă largă de infecții, de la cele superficiale până la infecții sistemice severe. În mod fiziologic, colonizează mucoasa nazală (30% din cazuri) și tegumentele (20% din cazuri) persoanelor sănătoase fără a genera procese infecțioase specifice. Această prezență pe piele sau la nivelul mucoaselor nu reprezintă o infecție, ci face parte din flora comensală, adică flora obișnuită.
Medicul infecționist informează că stafilococul auriu este un germen ubicuitar, adică se găsește peste tot. Foarte mulți oameni îl au pe piele și într-un fel, el ne ajută, pentru că ne apără de alți microbi. Problema apare doar în momentul în care bacteria ajunge în interiorul organismului. Punctul de plecare al primoinfectiei stafilococice în primul an de viață al sugarului și ulterior, la copiii mai mari, este reprezentat de infecția tegumentelor și al altor țesuturi care includ impetigo, furunculoza, paronichia și celulita.
Stafilococul auriu la bebeluși este o infecție bacteriană frecventă, dar adesea subestimată, care poate provoca probleme variate - de la iritații ușoare ale pielii până la afecțiuni mai grave, dacă nu este tratată corespunzător. Fragilitatea sistemului imunitar al nou-născuților îi face mai vulnerabili în fața acestei bacterii, motiv pentru care este esențial ca părinții să recunoască din timp simptomele de stafilococ auriu la bebeluși și să înțeleagă opțiunile de tratament. Majoritatea bebelușilor dobândesc această bacterie pe piele la naștere și o poartă toată viața fără niciun fel de risc. Situația se complică doar în cazul copiilor care au deficit de apărare, sunt prematuri, iar microbul pătrunde în căile respiratorii mai profund sau în plăgi, răni.
Sistemul imunitar incomplet dezvoltat, igiena necorespunzătoare a mâinilor și contactul cu alți copii bolnavi din cadrul comunităților școlare constituie principalii factori de risc care predispun populația pediatrică la apariția infecțiilor stafilococice.
Cum se Manifestă Infecțiile cu Stafilococ Auriu
Există situații în care acest patogen bacterian cauzează infecții comunitare sau nozocomiale (de spital) cu diferite localizări la nivelul organismului, care apar în urma acțiunii unui cumul de factori de risc ce pot ține de mediu sau persoana în cauză. S. aureus se poate răspândi fie prin contactul direct cu o persoană bolnavă, fie prin atingerea obiectelor contaminate de către aceasta (echipament de sport, telefon mobil, clanță, butoane ale liftului, tastatură).
Infectiile pielii cu S. aureus asociază de regulă inflamație, eritem (înroșirea pielii), disconfort dureros, edem și constituirea de leziuni tegumentare care pot include blistere (bășici cu lichid), pustule sau furuncule. În cazul în care bacteria pătrunde la nivelul tegumentelor, de exemplu printr-o plagă tăiată sau leziune inflamatorie, poate produce vezicule (bășicuțe cu lichid) dureroase sau furuncule inflamatorii, cu tumefiere și puroi sau alte tipuri de leziuni exudative.
Alte manifestări ale infecțiilor cu stafilococ auriu pot include:
- Pneumonia stafilococică: Asociază de regulă frisoane cu debut brusc, febră înaltă, dispnee și secreții respiratorii mucopurulente pe care pacientul le expectorează la finalul acceselor de tuse. Uneori, în cazul în care stafilococul pătrunde în organism, poate produce infecții severe de tipul pneumoniei.
- Endocardita stafilococică: Reprezintă o boală cu risc înalt de evoluție nefasta (mortalitatea este cuprinsă între 30 și 40%) care poate afecta atât persoanele cu patologii valvulare preexistente, cât și indivizii sănătoși cu funcție cardiacă indemnată.
- Septicemia: Dacă microbul ajunge în mediul intern, cel mai mare risc la care organismul uman poate fi supus este dat de instalarea septicemiei, adică răspândirea prin tot organismul. Aceasta este o situație foarte rară.
Simptomatologia în aceste cazuri este diversă, în funcție de locul unde ajunge să pătrundă microbul. Printre cele mai grave afecțiuni produse de instalarea microbului în organism se numără pneumonia și meningita. Totuși, stafilococul, în general, nu pătrunde foarte ușor în organismul uman.
Diagnosticarea și Tratamentul Infecțiilor cu Stafilococ Auriu
Importanța diagnosticării corecte este esențială pentru începerea unui tratament eficace, evitând astfel răspândirea și agravarea bolii. Diagnosticul infecțiilor cauzate de S. aureus se realizează prin efectuarea de culturi din produsele biologice (spută, secreție otică, vaginală, secreție plagă, lichide de punctie, materii fecale) ale pacientului în laboratorul de bacteriologie. În cazul în care medicul curant suspectează existența unei bacteriemii, acesta poate recomanda realizarea de hemoculturi seriate în vederea izolării agentului patogen.
Tratamentul infecțiilor cu S. aureus este etiologic și presupune administrarea de antibiotice în conformitate cu susceptibilitatea (sensibilitatea) germenului la diferite clase de antibioterapice. Durata tratamentului și modalitatea de administrare a acestuia depind de severitatea manifestărilor și extinderea infecției la nivelul organismului. Stabilirea administrării unui anumit antibiotic este dificilă, stafilococul fiind prin natura sa o bacterie rezistentă la el. Se recomandă efectuarea unei antibiograme pentru a vedea exact la ce antibiotic este sensibil microbul, ca să primească un tratament țintit. Există și antibiotice consacrate ca fiind antistafilococice, dar trebuie verificate și acestea, pentru că nu întotdeauna pacientul este sensibil la ele.
Unele dintre cele mai cunoscute antibiotice folosite pentru tratarea infecțiilor stafilococice sunt penicilina, oxacilina, amoxicilina și meticilina. Din păcate, în unele cazuri, infecția cu stafilococ nu răspunde la acest tip de antibiotice. Aceste tipuri de germeni se numesc stafilococi rezistenți la meticilină (SARM). Numai un procent de 1% dintre persoane sunt purtătoare de stafilococi rezistenți la antibiotice la nivelul cavității nazale. Dar unele dintre aceste infecții pot fi foarte serioase, unele fatale. Aceste infecții nu răspund la administrarea de antibiotice uzuale de tipul meticilinei sau a altora de acest tip, dar răspund la alte tipuri de antibiotice.
Anumite tipuri de infecții pot fi tratate prin simplu drenaj, fără a mai fi nevoie de administrarea unui antibiotic. Acest lucru trebuie făcut numai de către medicul specialist.
Prevenirea Infecțiilor cu Stafilococ Auriu
Pentru a reduce riscul de infecție cu stafilococ auriu, pacienții sunt îndemnați să urmeze riguros măsuri preventive. Acestea includ menținerea unei igiene personale exemplare și evitarea contactului direct cu rănile deschise ale altor persoane. De asemenea, este crucial să se consulte medicii imediat la apariția oricărui simptom suspect. Persoanele cu un sistem imunitar compromis trebuie să fie deosebit de vigilente.
Măsurile de precauție universală, recomandate de medici, includ:
- Spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun.
- Interzicerea atingerii rănilor, zgârieturilor sau tăieturilor altor persoane.
- În cazul în care este necesară schimbarea pansamentului unui pacient care are infecție cutanată cu SARM, se recomandă purtarea unor mănuși de protecție.
Stafilococul auriu reprezintă o provocare majoră în cadrul infecțiilor nosocomiale, cât și în comunitate. Este esențial să înțelegem atât beneficiile posibile terapiilor avansate, cât și riscurile asociate cu rezistența la antibiotice.
Stafilococul auriu se ia doar din spital?
În cazul în care am infecție cutanată cu SARM, copilul nu poate lua infecția din laptele de mamă. Cu toate acestea, copilul poate fi infectat prin contactul cu plaga infectată, secrețiile de la nivelul plăgii sau cu pansamentele, hainele, lenjeria de pat și alte materiale care au fost în contact cu plaga.
În spitale, cum ar fi Spitalul Grigore Alexandrescu, au fost raportate cazuri de internări ale copiilor sub suspiciunea unor infecții stafilococice, unii fiind externați, alții aflându-se sub supraveghere. Un singur caz dintre cei rămași a fost confirmat până acum cu stafilococ MRSA.
Sensibil inițial în 1952 la peniciline, stafilococul auriu a dobândit rezistență pe parcursul următorilor 30 de ani prin mutații succesive care la momentul actual sunt prezente în peste 90% din totalitatea tulpinilor de stafilococ auriu implicate în diverse patologii ale omului. Datorită faptului că în general majoritatea antibioticelor se transmit la nivelul secreției lactate, în cazul infecțiilor la mamă, se recomandă, în funcție de medicația administrată și sfatul medicului, întreruperea alaptării, cel puțin pe perioada administrării antibioticelor.
Stafilococul în sine nu se transmite prin laptele matern la copil, însă trebuie avută grijă în păstrarea igienei personale pentru că germenele se poate transmite dacă se atinge plaga și apoi se intră în contact cu copilul fără a se spăla pe mâini. În mod normal, această infecție se vindecă în 3-7 zile. Riscurile existente în această situație țin în primul rând de transmiterea accidentală la copil, iar referitor la mamă, această infecție poate avea ca rezultat desfacerea suturii post intervenție chirurgicală.
tags: #am #stafilococ #mai #alaptez