Reprezintă injectarea de anestezic direct în locul unde urmează a fi efectuată manevra chirurgicală. Uneori anestezicul se injectează la mică distanţă de viitoarea incizie, pe laturile unui romb care încadrează zona. Când intervenţia se adresează pielii sau grăsimii subcutanate, este suficientă injectarea anestezicului în sau imediat sub tegument, ţesutul adipos fiind practic lipsit de receptori pentru durere. Când tăietura va trece prin mai multe planuri (fascii, muşchi), atunci AL se face strat cu strat. Anestezicul trebuie să blocheze eficient transmiterea impulsurilor provenind de la receptorii durerii.
Cel mai frecvent se utilizează xilina (lidocaină), în concentraţie de 1%. Întrucât xilina dilată capilarele şi trece rapid de la locul injectării în circulaţia sangvină, se poate folosi adrenalină în concentraţii infinitezimale pentru a contracta capilarele, prelungind astfel durata anesteziei. Alte anestezice - bupivacaina (Marcaină), ropivacaina (Naropin) - rezistă mai mult la locul injectării, dar sunt scumpe. Depinde de tipul, cantitatea şi concentraţia anestezicului, de locul injectării lui, de vascularizaţia locală etc.
- Durata efectului: pentru xilina, efectul trece după un interval care variază de la un sfert de oră la două ceasuri. Intervalul este mai scurt dacă prin manevra chirurgicală este favorizată scurgerea lidocainei de la locul injectării, în AL efectuate în zone bine vascularizate (mână, faţă) sau puternic inflamate.
- Analgezia prelungită: bupivacaina asigură absenţa durerii pe o perioadă mai lungă decât xilina, analgezia atingând chiar 6-8 ore pentru ropivacaină.
- Inflamații și infecții: unele substanţe descărcate local în infecţii irită terminaţiile nervoase periferice; sângele poate spăla mai rapid anestezicul din zonă, reducând durata efectului.
AL se practică în cazul celor mai multe leziuni ale pielii şi ţesutului subcutanat: tăieturi, abcese, tumori (cu excepţia melanomului malign, unde este contraindicată). Chistele sebacee, criptonichia şi panariţiile degetelor, lipoamele, hematoamele pot fi operate cu AL. Unele proceduri cum ar fi paracenteza abdominală, toracocenteza şi pleurostoma se fac de regulă cu AL. De asemenea, montarea de catetere în vase sau cateterelor de dializă peritoneală pot Fi efectuate cu anestezie locală.
În cazul operațiilor ginecologice sau urologice minore, alegerea între local, regional sau general depinde de amploarea intervenției, de vascularizația locală, de vârsta și starea generală a pacientei, precum și de preferința chirurgului și a echipei de anestezie. Dr. Teodor Buliga subliniază că: „Da, se poate” aplica anestezia locală în unele cazuri, însă pentru intervenții subinghinale microscopice de varicocel, de exemplu, poate fi necesară o abordare generală sau regională în funcție de situație și de confortul copilului.
Blocuri nervoase periferice care ar trebui efectuate doar sub ghidaj ecografic
Factori care influențează alegerea tipului de anestezie în ginecologie
Depinde de tipul intervenţiei și de opțiunea personală a pacientei. Laparoscopia sau intervențiile majore pot necesita anestezie generală, în timp ce multe proceduri ginecologice superficiale pot beneficia de anestezie locală sau regională. Dr. Teodor Buliga menționează că în situații complexe poate fi necesară o combinație de anestezie regională și generală. Pentru proceduri ginecologice minore sau superficiale, Anestezia locală poate fi suficientă, iar pacienta rămâne trează, dar zona vizată este amorțită.
Tipuri de anestezie în detaliu:
- Anestezia locală: amorțește doar o zonă mică; pacientul este treaz; poate fi administrată de chirurg sau ginecolog în funcție de procedură.
- Anestezia regională: blochează durerea într-o zonă mai mare (de ex., zona pelviană sau inferior); poate include rahianestezia sau epidurala; pacientul poate fi treaz sau sedat.
- Rahianestezia: injectare în spațiul peridural/spinal; utilizează anestezic local pentru amorțirea regiunii inferioare; pacientul poate rămâne treaz, dar nu simte durere de la ombilic în jos.
- Anestezia epidurală (peridurala): injectare în spațiul epidural cu posibilitatea menținerii cateterului pentru administrare repetată; utilizată frecvent în naștere sau intervenții pelviene.
- Anestezie generală: pacientul este inconștient total; necesită intubație; folosită în intervenții majore sau când alte tipuri nu sunt adecvate.
- Sedare: relaxare și amnezie parțială; poate fi utilizată în scopuri anxiolitice sau pentru proceduri diagnostice.
Pregătirea pentru anestezie implică informarea medicului despre medicamentele luate, evitarea alcoolului înainte de procedură și monitorizarea stării de sănătate, inclusiv alergiile la anestezice. Riscurile și beneficiile fiecărei metode sunt discutate în consultul preanestezic, iar consimțământul informat este indispensabil.
Beneficii și riscuri ale anesteziei locale în ginecologie
Beneficii:- recuperare rapidă, mai puține efecte secundare decât în cazul anesteziei generale;- timp de spitalizare redus;- posibilitatea unei intervenții cu monitorizare minimă;
Riscuri:- reacții alergice la anestezic;- sângerări sau echimoze la locul injectării;- durere sau disconfort postoperator într-o anestezie locală incomplet efectuată;- rare complicații neurologice sau infecții locale.
Condiții speciale și exemple de proceduri ginecologice unde AL poate fi folosită
AL este aplicabilă în: excizii cutanate în zona pelviană, chisturi Foliculare, abcese, leziuni superficiale ale pielii, peste zone inflamate, și în anumite manevre ginecologice minore. În cazuri precum chisturi Bartholin acute, multe practici prefer rahianestezia sau anestezia generală pentru controlul durerii și siguranța pacientei.
tags: #anestezie #locala #ginecologie