Poate părea ciudat să ne gândim că anumite afecțiuni fizice se pot trata și prin intermediul psihoterapiei, însă există un domeniu numit psihosomatică care se ocupă exact de acest aspect. Psihosomatica este un domeniu care descoperă legăturile dintre psihicul nostru și corp. Ne putem imagina psihicul nostru ca pe un spațiu imens care include tot ceea ce gândim sau trăim - experiența noastră. Totul se „stochează” în noi, chiar dacă nu ne gândim la asta sau nici măcar nu ne amintim toate detaliile.
Atunci când privim anumite simptome ca pe un limbaj prin care corpul nostru ne transmite mesaje, putem începe să înțelegem ce vrea de fapt să ne spună acesta. Psihoterapia ne oferă ajutorul necesar pentru a avea curajul să ne ascultăm corpul.
Cauzele Bolilor Psihosomatice
Cauza bolilor psihosomatice este adesea conflictul intern, fiind rezultatul a ceea ce ne dorim și așteptăm de la noi înșine (ceea ce ar „trebui” să fim). De exemplu, poate fi vorba de dorința de a fi din nou copil și de a nu mai fi nevoit/ă să faci nimic pentru o vreme, care este în conflict cu teama de ceea ce se va întâmpla dacă nu îți poți rezolva toate sarcinile la timp. În general, cele mai multe probleme psihosomatice sunt cauzate de o combinație de diferite dificultăți care, împreună, ne provoacă o presiune psihologică pe termen lung.
S-ar putea să ți se fi întâmplat să te îmbolnăvești în cel mai nepotrivit moment și să fie nevoie doar de un banal virus pentru a îți întrerupe fluxul de lucru timp de o săptămână. În limbajul psihosomaticii, ai scăpat de presiunea insuportabilă pe care ai pus-o pe tine sau i-ai permis să te afecteze. Ca și alte organe și sisteme de organe, imunitatea funcționează sub influența emoțiilor noastre, iar stresul poate fi responsabil de slăbirea acesteia.
Mai pot juca un rol gândurile noastre, modul în care ne vorbim, modul în care interpretăm anumite situații dificile sau tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru - aceste aspecte pot reduce sau amplifica stresul.
Cele mai frecvente cauze ale problemelor psihosomatice includ:
- lipsa de odihnă și de somn
- probleme în relații
- stresul excesiv la locul de muncă sau la școală
- anxietate sau depresie pe termen lung
- sentimente de vinovăție
Cum Identificăm o Boală de Origine Psihosomatică?
Trăsături tipice ale unei boli psihosomatice includ:
- durează o perioadă mai lungă de timp (este cronică), simptomele sale se diminuează ocazional pentru a se intensifica ulterior
- examinările medicale profesionale nu oferă adesea un rezultat lămuritor, așadar dacă doctorul tău nu poate identifica de unde vine problema, e posibil să fie de natură psihosomatică
Să ne gândim la scenariul în care suferi de dureri de cap de ani de zile. Suferința ta se înrăutățește uneori, alteori se atenuează aparent. De-a lungul anilor, ai fost supus/ă la o serie de examinări, întotdeauna cu un rezultat neclar, care nu oferă un diagnostic. S-ar putea chiar să te îndoiești de tine și să îți spui că trebuie să fii complet sănătos/ă. Așadar, de unde vine durerea persistentă?
Dar o boală psihosomatică poate funcționa și invers. Primul lucru care se relevă poate fi un simptom, fără ca noi înșine să îl experimentăm în mod conștient. Un exemplu poate fi un pacient bolnav de cancer sau un cuplu care se confruntă cu infertilitatea.
Cele Mai Frecvente Probleme Psihosomatice în Ginecologie
Originea, dezvoltarea și evoluția fiecărei boli este întotdeauna legată, în diferite grade, de psihicul nostru. În același timp, fiecare boală ne afectează retroactiv viața la toate nivelurile ei (fizic, mental, social și spiritual).
De exemplu, sunt frecvente durerile în diferite părți ale corpului (migrene, dureri la nivelul membrelor, articulațiilor, mișcări dureroase, dureri de dinți etc.). Printre bolile psihosomatice cronice se numără astmul, artrita reumatoidă, eczema atopică, alergiile sau boala Crohn. Ce parte a corpului prezintă un simptom poate avea legătură cu funcția sa, dar și cu o similitudine simbolică ce poate fi legată de o anumită amintire sau experiență anterioară.
Corpul și creierul nu sunt entități separate, iar emoțiile unei persoane îi afectează corpul. Furia accelerează bătăile inimii și crește tensiunea arterială, frica provoacă palpitații ale inimii, veselia ne provoacă râsul care pune în mișcare o sumă de mușchi etc. S-a demonstrat științific faptul că factorii psihologici au influență asupra funcțiilor organismului și asupra tulburării acestor funcții.
Durerea și Psihosomatica
Problemele psihologice - cum ar fi stresul, tensiunea sau anxietatea - pot provoca diferite tipuri de dureri, în special pe termen lung. Aceste cauze ale durerii, caracterizată ca fiind psihosomatică, au potențial de manifestare în tot corpul nostru.
Probleme de Spate
Sursa durerilor de spate poate fi atât fizică, cât și psihologică. Durerile de spate pot fi rezultatul unei tensiuni interne sau al stresului. Spatele este adesea o zonă în care se acumulează sentimentele, emoțiile și stările care ne-au provocat durere.
Probleme ale Pielii
Problemele de piele sunt, de obicei, provocate de o amplificare a stresului, însă lipsa de încredere în sine poate contribui, de asemenea, la acestea. Acest tip de boală psihosomatică se poate manifesta, de exemplu, și la un bebeluș care poate dezvolta eczeme după ce a încetat să mai fie alăptat. Eczema atopică poate apărea dintr-o varietate de motive, inclusiv dificultăți psihologice pe termen lung. Adesea, aceasta apare la copii.
Afecțiunile psihosomatice ale pielii includ:
- acnee
- eczema atopică
- eczeme în jurul ochilor
- psoriazis
- herpes oral
Dificultăți de Respirație
Dificultățile de respirație de origine psihosomatică pot fi un semn că ceva în viața noastră ne sufocă. Poate fi o relație nesănătoasă, un loc de muncă care nu ne place sau ceva de care ne temem de mult timp.
Problemele de respirație de origine psihosomatică includ:
- astmul și crizele de astm
- tuse
- bronșită
- presiune în piept
Tulburări Digestive
O serie de probleme digestive pot fi, de asemenea, atribuite disconfortului psihic. Aceste probleme pot fi cauzate de prioritizarea nevoilor altora în detrimentul propriilor nevoi, încercarea de a satisface cerințele altora, teama de a prezenta sau de a vorbi în fața unei mulțimi și emotivitatea generală.
Problemele digestive psihosomatice pot include:
- arsuri stomacale
- flatulență
- constipație sau diaree
- nevroză gastrică
- dureri de stomac sau de vezică biliară
- boala Crohn
Probleme cu Tensiunea Arterială Scăzută
Problemele psihice pot afecta ritmul cardiac, tensiunea arterială și o serie de procese fizice asociate cu fluxul sanguin. Multe persoane asociază stresul cu tensiunea arterială ridicată, dar acesta poate provoca, de asemenea, tensiune arterială scăzută. Hiperventilația (respirația rapidă) este una dintre câteva legături dintre stresul psihologic (de exemplu, anxietatea) și tensiunea arterială scăzută. În aceste situații, este important să te concentrezi și asupra problemelor psihologice, nu doar asupra manifestărilor fizice. Bineînțeles, este de asemenea necesar să îți măsori tensiunea arterială din când în când.
Dureri în Piept
Simptomele fizice ale problemelor psihologice variază de la persoană la persoană, iar presiunea toracică poate fi unul dintre ele. Fiecare persoană simte durerea sau presiunea în piept într-un grad și cu o frecvență diferită. În general, le putem rezuma după cum urmează:
- durere ascuțită, înțepătoare
- durere persistentă
- contracții musculare neobișnuite sau crampe
- arsură, amorțeală sau durere surdă
- presiune ascuțită
- tensiune sau presiune în piept
Probleme cu Arsurile Stomacale
Conform cercetărilor, până la 10-20% din populația din lumea occidentală suferă de o boală numită reflux gastroesofagian. Nu orice reflux trebuie să fie considerat o boală, dar atunci când persistă pentru o perioadă lungă de timp, devine un companion neplăcut care deteriorează suplimentar mucoasa esofagului. Problemele psihologice (de exemplu, stresul sau anxietatea) pot agrava sau declanșa arsurile stomacale. Motive pot fi:
- anxietatea poate reduce presiunea din sfincterul esofagian inferior, care menține stomacul închis și împiedică scurgerea acidului în esofag
- reacțiile de stres și anxietatea pot provoca o tensiune musculară prelungită - aceasta poate afecta mușchii din jurul stomacului, crescând presiunea asupra organului și împingând acidul în sus
- nivelurile ridicate de anxietate pot crește producția de acid gastric
O Răceală sau o Boală Virală
Faptul că organismul este obosit și are nevoie de odihnă ne poate fi semnalat de o răceală bruscă sau de o boală virală. Este un strigăt de ajutor pentru a încetini ritmul pentru o vreme și a ne gândi și la noi înșine și la sănătatea noastră.
Oboseala poate declanșa pe cale psihosomatică:
- o răceală
- tuse
- durere în gât
Cum Ne Poate Ajuta Psihoterapia în Cazul Bolilor Psihosomatice?
Psihoterapia ajută la conectarea poveștii de viață a clientului cu corpul său fizic. De exemplu, dacă rănile emoționale îți afectează viața și simți că trebuie să fii în permanență în alertă în relațiile tale cu ceilalți, atunci corpul tău va folosi această oportunitate pentru a stoca grăsime și a crea o armură de protecție care să formeze o distanță sigură între tine și mediul înconjurător.
Identificarea conexiunilor prin intermediul unei povești de viață deschide apoi posibilitățile potrivite pentru schimbare. În acest caz, clientul s-ar ocupa probabil de formulele de relaționare și de stima de sine. Relațiile în care trăiește clientul se reflectă și în relația cu terapeutul, una dintre sarcinile acestuia fiind aceea de a-l ajuta pe client să le privească în profunzime.
Alte instrumente ale psihoterapiei includ tehnici orientate spre corp, cum ar fi antrenamentul autogen, terapia percepției corporale sau focalizarea. Psihoterapia online oferă oportunități similare de a lucra cu bolile psihosomatice.
Povestea unui Client
„A început cu problemele mele de spate. Medicii m-au plimbat de colo-colo de-a lungul anilor, nimeni nu a reușit să găsească motivul pentru durerile mele repetate. Medicul mi-a recomandat să încerc un psiholog. M-am apărat pentru că nu eram nebun, dar nu am avut de ales. În timpul terapiei, am înțeles că mă supuneam mult la efort, iar spatele meu îmi arăta acest lucru. Când vine durerea, știu deja că ar trebui să o iau mai încet.”
Sarcina la Adolescente: O Perspectivă Psihosomatică
România se confruntă cu o incidență printre cele mai mari în Europa a sarcinii în rândul adolescentelor, cifrele oficiale fiind de 39,7 la 1000 de nașteri. Aceasta se corelează cu mediul rural, statusul socioeconomic și educațional precar, nivelul redus de școlarizare, mediul familial dezorganizat. Studiul retrospectiv efectuat în Maternitatea „Bucur” între anii 2013 și 2015 a relevat o incidență a sarcinilor la adolescente (12-18 ani) de 3,86%, majoritatea tinerelor provenind din mediul rural. Dintre aceste paciente, niciuna nu a beneficiat de dispensarizare a sarcinii. Majoritatea acestor gravide proveneau din mediul rural și doar două erau școlarizate. Menționăm că în cinci cazuri pacientele au născut feți morți.
Din punct de vedere psihosocial, maternitatea survenită la vârste foarte tinere poate avea un efect negativ asupra mamelor, din cauza abandonului școlar, a probabilității mari de a trăi în sărăcie și a șomajului. Sarcina la adolescente (cu un interval de vârstă de 12-18 ani) reprezintă una dintre principalele probleme de sănătate publică. Deși, pe plan european, sarcinile minorelor sunt, statistic, în scădere, în România prevalența lor se menține încă destul de ridicată. Acest lucru se poate explica prin faptul că vârsta debutului activității sexuale și vârsta menarhei sunt în scădere, un alt factor fiind lipsa de educație sexuală și contraceptivă.
Studiul retrospectiv efectuat în Maternitatea „Bucur” între anii 2013 și 2015 a relevat o incidență a sarcinilor la adolescente (12-18 ani) de 4%, majoritatea tinerelor provenind din mediul rural. S-a înregistrat un număr de 227 de paciente minore din totalul de 5557 de femei care au născut între 2013 și 2015 în Maternitatea „Bucur”.
Majoritatea minorelor sunt la prima sarcină, dar lipsa de educație sexuală și contraceptivă este dovedită de numărul mare al minorelor care se află la a doua (35 de minore - 16%), a treia (10 minore - 4%) și chiar la a patra sarcină (4 paciente - 2%).
Modalitatea nașterii a presupus o incidență mare a operației cezariene (62%) în majoritatea situațiilor, din cauza distociilor osoase sau fetale.
Sarcina la minore este asociată cu un nivel scăzut de trai și de educație. Cele mai multe provin din familii dezorganizate, fără un sprijin educațional și afectiv din partea părinților, de foarte multe ori gravidele nefiind școlarizate, existând chiar cazuri de minore fără nicio clasă, care nu știu să scrie sau să citească. Cele mai multe paciente minore au provenit din mediul rural, fără a beneficia de sprijin educațional adecvat.
Gravidele la o vârstă fragedă se pot confrunta cu evenimente care le afectează nu doar integritatea fizică sau psihică, ci și cea socială, educațională sau financiară. Nașterea la vârste mici implică și complicații din punct de vedere social, deseori minorele fiind criticate de societate pentru lipsa lor de responsabilitate, fapt care generează îndepărtarea de prieteni și evitarea oricăror ocazii de socializare.
Mai mult, tinerele sunt expuse riscului de a dezvolta hipertensiune indusă de sarcină sau preeclampsie.
În ceea ce privește greutatea la naștere și sexul feților, majoritatea au avut între 2500 și 3500 g și cei mai mulți au fost de sex masculin.
Sprijinul social insuficient (lipsa sprijinului din partea familiei sau a tatălui copilului) poate afecta psihicul adolescentei (instalându-se frica, izolarea, depresia) și compromite reintegrarea în societate.
În scopul prevenirii sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor, precum și al păstrării sănătății fizice și psihice, este nevoie de o strategie complexă, bazată pe câteva elemente esențiale. Îmbunătățirea condițiilor sociale prin asigurarea unui loc de muncă, în mod deosebit în cazul familiilor adolescenților care trăiesc în zone defavorizate. Programe de dezvoltare a tinerilor, în speță a adolescenților, care să-i implice și pe membrii familiei. În cazul în care tinerele ajung în situația de a fi însărcinate, este deosebit de important ca ele să nu fie marginalizate. Este important ca, odată devenite mame, să fie tratate cu respect, să fie ajutate să-și recapete încrederea în forțele proprii și încrederea că pot deveni părinți buni. Este important ca tinerii tați să fie conștienți de importanța lor și să fie determinați să urmeze cursuri de educație parentală.
Tinerele mame au nevoie de consiliere în domeniul contraceptiv, pentru a evita repetarea unei sarcini la scurt timp după prima. În cazul în care adolescenta se prezintă la cabinet, este important ca medicul ginecolog să aloce mai mult timp acestui caz, fiind o pacientă dintr-o categorie specială. În primul rând, pacienta va fi informată asupra bolilor cu transmitere sexuală și a riscurilor pe care le reprezintă acestea pentru sănătatea pacientei. Apoi va fi consiliată în ceea ce privește metodele contraceptive. Atât timp cât pacientele nu vor beneficia de contracepție, este foarte probabil să fie afectate atât din punct de vedere fizic, cât și mintal.
Alte Afecțiuni Psihosomatice Relevante în Ginecologie
Endometrioza este o afecțiune care transcende granițele fizice, adâncindu-se în straturile emoționale și psihologice ale existenței unei femei. Confruntarea cu durerea cronică și simptomele debilitante, precum și lupta pentru un diagnostic corect, pot crea un vârtej de emoții, de la frustrare și furie până la sentimente de izolare și depresie. Este o călătorie care testează rezistența psihică și afectează stima de sine, relațiile și capacitatea de a menține un echilibru în viața de zi cu zi.
Bolile inflamatorii cronice, bolile autoimune și afecțiunile cronice care implică durere (în special durere pelvină) au rădăcini puternice în traumele timpurii și dereglarea sistemului nervos cauzată de traumă și stres cronic. Iar endometrioza nu face excepție, fiind influențată nu doar de factori hormonali și genetici, ci și de mediul intern al corpului, în care emoțiile și sănătatea sistemului nervos au un impact notabil.
Femeile care au dureri pelvine cronice au adesea istorii psihologice și emoționale complexe. Studiile au descoperit că este mai probabil ca acestea să fi căutat tratament pentru simptome somatice neînrudite, să aibă un număr total mai mare de parteneri sexuali și că sunt mult mai probabil să fi experimentat traume psihosexuale semnificative anterioare. Durerea lor fizică este, de asemenea, legată de durerea emoțională nerezolvată fie în relațiile trecute sau actuale cu parteneri sau cu locuri de muncă, abuz sexual, abuz emoțional sau sexual (la orice nivel). Evenimentele traumatice nerezolvate din trecut trăiesc în sistemul energetic al corpului, chiar și după ce organele pelvine au fost îndepărtate chirurgical.
Abuzul sexual și fizic din primele etape ale vieții a fost asociat cu un risc crescut de endometrioză. Aceste experiențe traumatice pot influența dezvoltarea ulterioară a endometriozei, sugerând o legătură între traumele timpurii și riscurile de sănătate reproductive. Severitatea, cronicitatea și acumularea de tipuri de abuz au fost asociate cu un risc mai mare.
Există o asociere puternică între traumele din viața timpurie și tulburarea disforică premenstruală (PMDD), abuzul emoțional și/sau trauma cronică din copilărie fiind cel mai puternic asociate cu PMDD. Comparativ cu femeile care nu au fost expuse la traume, femeile cu traumă/PTSD au avut un risc semnificativ crescut de sindrom premenstrual și tulburare disforică premenstruală.
Caracteristicile persoanelor care dezvoltă afecțiuni autoimune și autoinflamatorii cronice includ:
- Perfecționism, performator, tip A, autocritic, îngrijorat, supra gânditor (overthinker) și/sau hipervigilent
- A experimentat o stare de stres cronică fizic și emoțional sau psihologic de-a lungul vieții
- A avut un istoric de traumă sau un stil de atașament anxios față de îngrijitorii primari din copilărie (în special unul sau ambii părinți)
- Se simte deconectat de la sine și de ceilalți
- Încearcă să-și controleze vindecarea exclusiv prin instrumente externe și își bazează acțiunile doar pe procese intelectuale, decât să meargă în interior și să-și folosească intuiția și înțelepciunea înnăscută a corpului.
- A fost expus la un număr semnificativ de experiențe adverse în copilărie.
Imagistica avansată în afecțiunile ginecologice
Termenul „psihosomatic” derivă de la cuvântul latin „psyche” care înseamnă „minte” și „soma” care înseamnă „corp”. O boală psihosomatică este deci o afecțiune care implică atât mintea, cât și corpul. Simptomatologia variază în funcție de afecțiunea fizică subiacentă. Stresul ne afectează organismul în multe feluri, putând influența numeroase afecțiuni fizice, de la bolile de inimă și până la eczeme. Gestionarea stresului poate contribui semnificativ la gestionarea tulburărilor psihosomatice.
Mulți pacienți cu boală psihosomatică răspund la o combinație de terapie cognitiv-comportamentală, terapie bazată pe mindfulness și terapie medicamentoasă, cum ar fi antidepresivele sau anxioliticele. Boala psihosomatică este o tulburare complexă care împletește mintea și corpul, ceea ce ilustrează modul în care factorii psihologici se pot manifesta sub forma unor simptome fizice. De-a lungul timpului, s-a descoperit că boala psihosomatică provoacă simptome fizice, cauzate de funcționarea incorectă a sistemului nervos autonom. Sistemul nervos autonom controlează acțiunile involuntare ale organismului, cum ar fi ritmul cardiac, tensiunea arterială, digestia etc.
Cândva, tulburările psihosomatice erau considerate un grup separat de afecțiuni în care stresul și suferința psihologică duceau la declanșarea unei boli. De exemplu, în această categorie au fost încadrate ulcerul peptic, artrita și dermatita. Într-o oarecare măsură, majoritatea afecțiunilor sunt psihosomatice, fiecare boală fizică implicând și o componentă psihologică. Se consideră că unele boli fizice prezintă un risc deosebit de mare de a fi agravate de factori psihici, cum ar fi stresul și anxietatea. Se crede că aspectul fiziologic propriu-zis al bolii (cum ar fi aria de extindere a unei erupții cutanate, nivelul tensiunii arteriale etc.) poate fi afectat de factori psihici.
La copii și adolescenți, boala se poate vedea foarte bine, deoarece boala psihosomatică este o manifestare a suferinței psihice, emoționale, prin intermediul corpului, prin manifestările somatice. La copii, pentru că nu au posibilitatea să înțeleagă ce simt, ce își doresc, apar aceste manifestări somatice care se pot prezenta fie sub forma de vărsături, fie sub forma durerilor de cap. Durerile de cap apar și la adulți, când trebuie să ia decizii, când presiunea este prea mare.
Când vă confruntați cu o suferință emoțională, corpul eliberează hormoni precum adrenalina și cortizolul. Aceștia nu sunt neapărat dăunători - sunt secretați când ne simțim stresați și anxioși și, de exemplu, ne ajută să acționăm rapid și să ne protejăm de pericole. Dacă în organism se eliberează însă o cantitate excesivă de hormoni ai stresului, aceștia pot provoca efecte neplăcute, cum ar fi tulburări digestive, probleme cardiace și alte simptome psihosomatice. Majoritatea oamenilor pot tolera fizic și psihic episoade scurte de stres, însă stresul cronic sau sever provoacă uzura corporală și psihologică.
Există mulți factori de risc din cauza cărora o persoană poate fi mai vulnerabilă la efectele stresului și deci mai predispusă să dezvolte boala psihosomatică. Studiile sugerează că predispozițiile genetice pot juca un rol în dezvoltarea simptomelor psihosomatice. Persoanele care au istoric familial de probleme de sănătate mintală pot fi mai predispuse să dezvolte o boală psihosomatică. Stilul de viață, dieta, exercițiile fizice și calitatea somnului pot avea un impact semnificativ asupra sănătății mintale. Alimentația necorespunzătoare, sedentarismul și somnul insuficient pot duce la creșterea stresului și a anxietății persoanelor cu predispoziție către boala psihosomatică, astfel declanșându-se simptomele fizice.
Din fericire, există diverse abordări terapeutice care pot ajuta la gestionarea acestor afecțiuni:
- Psihoterapia: În interacțiunea cu psihoterapeutul, persoana afectată discută despre starea ei emoțională și despre evenimentele cu care se confruntă în viață.
- Terapia cognitiv-comportamentală: Se concentrează pe examinarea gândurilor și convingerilor care îi influențează pacientului starea psihoemoțională. Această formă de terapie ajută la depășirea acelor sentimente care duc la modificări comportamentale sau îi permite pacientului să depășească situații negative precum depresia, furia, fobiile sau durerea cronică, printre altele.
- Exerciții fizice: Se știe că activitatea fizică îmbunătățește atât sănătatea fizică, cât și pe cea psihică.
- Yoga: La pacienții cu tulburări psihoemoționale, tehnicile de respirație (pranayama) și meditația sunt destul de eficiente pentru ameliorarea stresului.
În concluzie, tulburările psihosomatice sunt o manifestare a suferinței psihice prin intermediul corpului. Abordarea lor necesită o înțelegere holistică, care integrează atât aspectele fizice, cât și pe cele emoționale și mentale.
tags: #aspecte #psihosomatice #in #ginecologie