Avortarea florilor, manifestată prin îngălbenirea codiței florii sau a fructului, este un fenomen frecvent întâlnit în culturile protejate, inclusiv la vinete. Fenomenul poate afecta legarea fructelor, ducând la formarea de fructe mici („meiate”), deformate sau moi, cu impact semnificativ asupra producției, estimată în general la până la 20% în condițiile țării noastre. În contextul utilaj, descrierile experților arată că pierderile de producție includ nu doar căderea florilor și a fructelor în faze timpurii, ci și fructe deformate, cu goluri și cu calitatea comercială scăzută.
Legarea fructelor este puternic influențată de condițiile de mediu și de fertilitatea solului. Pe de o parte, temperatura și lumina; pe de altă parte, umiditatea, dioxidul de carbon și nutrienții din sol joacă un rol esențial în procesul de polenizare și legare. Cel mai adesea, avortarea florilor apare în sisteme protejate din cauza temperaturilor scăzute (sub 10°C noaptea și sub 15°C ziua) sau a luminii intense și a unor temperaturi ridicate (peste 40-50°C în solarii), mai ales când umiditatea relativă a aerului este scăzută. Temperaturile medii optime pentru legarea fructelor variază între 20 și 25°C ziua și 15-18°C noaptea; umiditatea optimă a aerului este de 70-80%, iar umiditatea solului între 80-90%.
Factori principali care influențează legarea fructelor
- Condiții de mediu: lumină, temperatură, dioxid de carbon, umiditate, fertilitate a solului.
- Temperatura: avortarea este intensificată de temperaturi scăzute (sub 10°C noaptea, sub 15°C ziua) sau de temperaturi foarte ridicate (peste 40-50°C în solarii).
- Lumina: vinetele sunt plante iubitoare de lumină; lipsa iluminatului duce la căderea florilor și a frunzelor.
- Umiditatea: umiditatea aerului și a solului influențează nutriențiile și dezvoltarea florilor; valori optime sunt de 70-80% pentru aer și 80-90% pentru sol.
- Nutrienți: excesul de azot poate duce la înflorire bună, dar legare slabă; fosforul susține florile viguroase; potasiul facilitează formarea mugurilor și a fructelor mari; lipsa borului și a altor microelemente poate declanșa avorturi.
- Încărcătura de fructe pe plantă: un dezechilibru între potențialul productiv și încărcătura de fructe poate provoca avortarea.
- Polenizare: deși vinetele sunt auto-polenizatoare, transferul polenului între flori, asigurat de vânt sau insecte, este necesar; polenizarea poate fi afectată de temperaturi necorespunzătoare, iar polenul poate deveni steril.
- Dăunători: acarianul păianjen reprezintă o amenințare în perioada de înflorire, afectând florile prin modul marmorat al frunzelor.
Măsuri de reducere a fenomenului de avortare a florilor la vinete
- Controlul mediului: menținerea temperaturii în intervalul recomandat (20-25°C ziua, 15-18°C noaptea), asigurarea ventilației bine realizate în spațiile protejate, utilizarea ecranelor termice și a sistemelor de umbrire pentru a preveni insolația în vară.
- Iluminare și CO2: asigurarea iluminării optime cu flux luminos adecvat; valorile optime de CO2 contribuie la fotosinteză și creșterea plantelor.
- Fertilizare și nutriție: asigurarea unei bune aprovizionări cu fosfor și microelemente (în special bor); utilizarea îngrășămintelor foliare cu macro- și microelemente, aminoacizi esențiali și biostimulatori (ex. FOLIMAX, Complex FORTE NPK+B, CaFORTE, MeFORTE) poate fi foarte eficientă; evitarea excesului de azot, în special la început de primăvară; suplimentarea cu potasiu în perioada de înflorire cu un nivel dublu față de perioada de creștere.
- Reglarea umidității: irigarea prin picurare pentru o umiditate constantă; menținerea unei umidități optime atât în aer, cât și în sol (65-85% în aer, 80-90% în sol).
- Controlul salinității și pH-ului: menținerea EC sub 1,1 dS/m și pH neutru 6,5-7 pentru a facilita absorbția calciului și a fosforului.
- Stimularea polenizării: dacă polenizarea naturală este redusă, se poate recurge la polenizare manuală cu o perie sau tampon de bumbac; folosirea stimulentelor ovariene (Bud, Ovary, Ivin) atunci când condițiile de polenizare nu pot fi asigurate.
- Tratamente chimice țintite: utilizarea produselor dedicate de stimulare a legării în cazul culturilor vecine (VIFAREX pentru vinete) și alte produse adaptate speciilor respective; tratamente cu acid boric în caz de suspiciune de dăunători.
- Rotirea culturilor: în special în familii vegetale precum Solanacee, evitând plantarea consecutivă în același teren pentru a reduce risc de boli fungice cum ar fi Verticillium; planificarea culturii pe serii pentru reducerea stresului climatic.
- Tehnici specifice în grădină/solarii: expunerea sudică, utilizarea mulcilor din polietilenă, plante în ploile controlate, copilitul la vinete (lăsarea câte unei flori la fiecare ramificație în solariile protejate).
- Tratamentul în perioade critice: în perioadele de înflorire, aplicarea unei doze mai mari de fosfor și potasiu, și asigurarea aportului constant de calciu, bor și magneziu pentru a preveni avortul florilor.
Aspecte suplimentare despre vinete și practici agricole
Vinetele sunt plante originare din India, încrustate în familia Solanaceelor, împreună cu roșiile, cartofii și ardeii. Relevanța practică a sfaturilor prezentate constă în faptul că o protecție adecvată și o gestionare atentă a mediului de creștere contribuie direct la calitatea și randamentul recoltei. Schema de tratament prezentată de experții Agrii reprezintă un instrument esențial în gestionarea sănătății vinetelor, având un impact direct asupra producției și asupra calității fructelor. Coloana de Observații indică principalii dăunători și boli specifice vinetelor pe fiecare etapă de creștere.
În context practic, una dintre cele mai frecvente cauze ale avortării florilor la vinete este lipsa polenizării corespunzătoare, în special în spațiile protejate. Vinetele, deși sunt auto-polenizatoare, au nevoie de transferul polenului între flori pentru a forma ovarele, iar condițiile de mediu pot afecta semnificativ acest proces. În perioadele cu temperaturi calme, scăzute sau foarte ridicate, polenizarea poate fi diminuată, iar fructele pot să nu se lege sau să se formeze în cantități reduse. În aceste cazuri, soluțiile includ promovarea condițiilor optime de mediu, stimulante pentru legare și, dacă este necesar, stimularea ovarilor.
În concluzie, gestionarea cu succes a avortării florilor la vinete implică o combinație de monitorizare atentă a mediului în spațiul protejat, fertilizare echilibrată, irigare adecvată, protecția împotriva dăunătorilor, și, atunci când este necesar, intervenții specifice pentru stimularea polenizării sau ovarilor. Respectarea acestor măsuri contribuie la obținerea unei recolte bogate și de înaltă calitate.
De ce cad florile si fructele la vinete
tags: #avortarea #florilor #la #vinete