Să treci printr-un avort nu este ușor și nici o experiență plăcută.
Avortul reprezintă pierderea sau întreruperea sarcinii.
Se consideră avort spontan atunci când sarcina este pierdută (nu a fost dorită terminarea acesteia) și întrerupere de sarcină sau avort programat atunci când procedura este aleasă în mod voit și/sau este necesară.
Află, în cele ce urmează, ce este avortul și de câte tipuri poate fi, care sunt simptomele unui avort spontan, de ce apare avortul spontan, până la câte săptămâni se poate face un avort programat, precum și care sunt consecințele unui avort asupra sănătății femeii.
Ce este avortul - tipuri de avorturi
Definiția avortului diferă în funcție de modul în care acesta s-a produs.
Astfel, avortul poate fi considerat fie pierderea sarcinii în mod spontan până în săptămâna 20 de gestație, fie renunțarea în mod voit la aceasta, prin intermediul medicamentelor sau chirurgical.
În mod normal, aproximativ 10-20% din sarcini se termină cu avort spontan.
Totuși, numărul real este mai mare, multe din avorturi apărând devreme în sarcină, când femeia încă nu a realizat că este însărcinată.
Pe lângă clasificarea avortului în funcție de optarea sau nu pentru acesta, există o clasificare suplimentară, în funcție de stadiul clinic al acestuia:
- Amenințarea de avort - apare atunci când există sângerare vaginală, însă colul uterin nu s-a dilatat, rămânând complet închis; aceste sarcini decurg fără probleme, astfel că adesea, aceste sângerări sunt rezultatul implantării ovulului fecundat în peretele uterin;
- Avortul inevitabil - apare atunci când există o dilatare sau o ștergere a colului uterin, cu contracția sesizabilă a acestuia;
- Avortul incomplet - când s-a eliminat doar o parte din țesutul embrionar și placentar, restul rămânând intrauterin, atunci se poate vorbi despre avort incomplet; sângerările și crampele pot fi prezente și persistente;
- Avortul complet - atunci când s-a eliminat tot țesutul embrionar sau placentar, avortul este considerat complet; acest tip de avort apare frecvent înainte de săptămâna 12 de sarcină; sângerarea ar trebui să înceteze rapid, la fel și durerile de spate și crampele; un avort complet poate fi confirmat ecografic sau prin intermediul chiuretajului chirurgical;
- Avortul pierdut - apare atunci când s-a produs moartea embrionului, dar nu a avut loc expulzia acestuia sau a țesutului placentar; semne ale acestui tip de avort spontan pot fi reprezentate prin dispariția manifestărilor de sarcină și absența ritmului cardiac fetal.
Avortul medicamentos și avortul chirurgical (întrerupere de sarcină)
În unele cazuri, avortul este o decizie proprie sau o necesitate.
Astfel, este important să se cunoască cele două metode principale prin care se pot realiza întreruperi de sarcină: medicamentos sau chirurgical.
Avortul medicamentos (întrerupere sarcină medicamentos, cu pastila avortivă) - metoda folosită pentru sarcinile aflate în maximum săptămâna a 9-a; prezintă riscuri semnificativ mai mici decât avortul chirurgical și constă în administrarea unei prime pastile pentru pierderea propriu-zisă a sarcinii, precum și a celei de-a doua, la interval de 72 de ore, pentru expulzia conținutului intrauterin (cele două pastile avortive);
Avortul chirurgical (chiuretaj prin aspirație) - reprezintă avortul prin aspirație până în săptămâna 14 de sarcină, ce presupune aspirarea conținutului intrauterin.
Decizia de a opta pentru o variantă de avort în favoarea celeilalte se face în funcție de vârsta gestațională și doar la sfaturile și indicațiile medicului ginecolog.
Simptome avort spontan
Cele mai multe avorturi spontane apar înainte de săptămâna 20 de sarcină.
Există apariția unor simptome după avortul spontan, care pot indica prezența acestuia:
- Sângerare vaginală - abundentă sau doar câteva picături de sânge;
- Durere sau crampe abdominale;
- Durere la nivelul spatelui;
- Scurgeri vaginale de consistență diferită.
Cauze în avortul spontan
Cele mai multe avorturi se produc din cauza că fătul nu se dezvoltă normal.
Dat fiind faptul că aceste anomalii sunt rar identificate, adeseori este dificil să se determine care a fost cauza avorturilor.
Există, totuși, anumite cauze care pot oferi informații referitoare la ce provoacă avortul spontan.
Anomalii la nivelul genelor sau cromozomilor
Cele mai multe avorturi apar din cauza că fătul nu se dezvoltă normal.
Anomaliile genetice sau cromozomiale apar întâmplător, pe măsură ce embrionul se divide și crește.
Acestea nu sunt anomalii moștenite de la părinți.
Afectiuni ale mamei
Într-un număr redus de cazuri, anumite afecțiuni ale mamei pot cauza avort:
- Diabet zaharat (necontrolat);
- Diferite infecții;
- Probleme hormonale;
- Probleme la nivelul uterului sau colului uterin;
- Afecțiuni tiroidiene.
Ce nu determină apariția avortului
Activitatile de rutină, ca cele de mai jos, nu reprezintă cauze pentru producerea avortului:
- Practicarea de exerciții fizice;
- Rapoartele sexuale;
- Activitatea profesională (cu condiția să nu existe expunere la noxe sau radiații).
Factori de risc în avortul spontan
Numeroși factori pot crește riscul de apariție a avortului.
Printre acești factori se află:
- Vârsta - femeile cu vârsta peste 35 ani au un risc mai mare decât cele tinere; la 35 de ani, riscul de avort este de aproximativ 20%, la 45 ani crescând până aproape de 80%;
- Avortul în antecedente - femeile care au avut două sau mai multe avorturi consecutive au un risc mai mare pentru încă un avort;
- Afecțiunile cronice - femeile cu boli cronice (ex: diabetul zaharat);
- Patologiile la nivelul colului uterin sau uterului - anumite malformații uterine, col uterin incompetent;
- Fumatul, alcoolul și drogurile - astfel, stilul de viață nesănătos este un alt factor ce poate provoca avortul;
- Greutatea - atât greutatea mai mică decât cea normală, cât și obezitatea;
- Testele prenatale invazive - anumite teste prenatale genetice, cum ar fi amniocenteza sau biopsia de vilozități coriale prezintă risc de producere a avortului.
Etica avortului - până la câte săptămâni se poate face avortul
Deși există multe discuții în jurul acestui subiect, decizia de întrerupere a sarcinii până în săptămâna a 14-a (considerată a fi limita până când se poate face avortul) ar trebui să fie doar a femeii gravide.
După acest termen, totuși, există foarte puține situații în care se poate efectua un avort chirurgical.
Aproape toate aceste situații constau fie în starea de sănătate precară a mamei, fie în posibilitatea mare de existență a unor malformații sau dizabilități ale fătului.
În astfel de situații, medicul ginecolog trebuie să evalueze posibilitatea unor complicații grave și să decidă în ce direcție este orientată balanța risc-beneficiu, înainte de a sugera opțiunea de avort.
Avortul la 20 de săptămâni
Majoritatea avorturilor spontane se petrec înainte de vârsta gestațională de 20 de săptămâni.
Foarte puține sarcini sunt pierdute după săptămâna 20 (în jur de 2-3%).
Cel mai adesea, acest lucru se întâmplă ca urmare a unor malformații ale fătului, a stilului de viață nesănătos al mamei sau din cauza unor infecții sau traumatisme la nivel uterin (avortul terapeutic).
În România, conform prevederilor legale, întreruperea de sarcină (avortul la cerere) trebuie să îndeplinească anumite condiții: sarcina nu trebuie să depășească 14 săptămâni și trebuie să existe consimțământul femeii gravide.
Medicul poate să întrerupă și o sarcină mai avansată de 14 săptămâni în anumite condiții, dacă această decizie este impusă de sănătatea mamei sau a fătului.
Dacă vorbim despre cazul unui avort la cerere după săptămâna 20 de sarcină, de cele mai multe ori un medic ginecolog va accepta să-l facă doar chirurgical și doar în cazul în care se observă malformații ale fătului sau există riscul ca sănătatea femeii să fie pusă în pericol.
Riscurile avortului la 3 luni
În primul trimestru, atât organismul mamei, cât și embrionul trec printr-o mulțime de schimbări.
La 3 luni, respectiv în săptămâna 12, fătul deja are organele formate (inimă, creier, plămâni), și trăsături faciale.
Dar anumite afecțiuni ale mamei, sau faptul că a aflat târziu că este însărcinată, pot duce la necesitatea unei întreruperi de sarcină.
Medicul poate recomanda avortul medicamentos, sau cel chirurgical.
Însă trebuie luate în calcul riscurile avortului la 3 luni, care există la ambele proceduri.
Pot să apară infecții manifestate prin febră, sângerări abundente, dureri de stomac și de spate, pe care medicii le previn prin recomandarea antibioticelor și evitării înotului, a dușurilor vaginale sau a contactului sexual pentru 3-4 săptămâni.
Posibilitatea unui avort incomplet (când rămân fragmente din sarcină în uter), hemoragia și leziuni ale uterului sau vezicii se numără de asemenea printre riscurile avortului la 3 luni.
Este important să identifici sarcina cât mai devreme și să decizi din timp pașii următori pentru a evita complicațiile.
Recuperarea fizică
În cele mai multe cazuri, refacerea fizică durează de la câteva ore până la câteva zile.
Menstruația va reveni după aproximativ 4-6 săptămâni.
Imediat după avort, deși se poate folosi orice metodă de contracepție, se recomandă ca cel puțin în primele două săptămâni să se evite contactul sexual.
Sarcinile viitoare
Posibilitatea unei noi sarcini apare odată cu următorul ciclu menstrual.
Totuși, este esențială stabilizarea fizică și emoțională, înainte de o încercare viitoare a unei sarcini.
Medicul ginecolog poate oferi consiliere în acest scop.
Frecvent, avortul se produce dintr-o cauză tranzitorie.
Majoritatea femeilor vor avea sarcini cu decurs normal, după un avort.
Mai puțin de 5% dintre femei vor avea două avorturi consecutive și numai 1% vor avea trei sau mai multe avorturi consecutive.
Dacă au fost prezente avorturi multiple, în special mai mult de trei consecutive, este important să fie întrebat medicul ginecolog despre efectuarea unor teste pentru identificarea posibilelor cauze, cum ar fi anomaliile uterine, tulburările de coagulare sau anomaliile cromozomiale.
40a. Întrebări frecvente - Avortul îmi va afecta capacitatea de a rămâne însărcinată în viitor?
Vindecarea emoțională
Vindecarea emoțională poate dura mai mult decât cea fizică.
Avortul poate fi resimțit ca o pierdere chinuitoare, pe care cei din jur nu o pot înțelege complet.
Emoțiile resimțite pot fi de furie, vină sau disperare.
Acordarea timpului pentru a procesa pierderea sarcinii este, astfel, esențială.
Mi-ar fi plăcut să nu fiu nevoită să fac asta? Cu siguranță.
Am regrete că am făcut-o? Acesta era „idealul” meu.
Motiv pentru care, aveam 23 de ani când l-am cunoscut pe Vlad și am știut că este o relație semnificativă.
El era atent și tandru, avea răbdare și pot spune că am avut parte de o experiență plăcută.
Cum aflase chestia asta, nu știu, dar pe moment am acceptat informația și nu mi-am bătut capul cu riscurile.
După patru luni eram însărcinată.
Vlad, cu doi ani mai mare decât mine, nu era chiar apt nici el să devină tată.
Dar decizia a fost comună.
Nu îmi doresc nici acum, 10 ani mai târziu.
Nu mai aveam aceeași fizionomie, același ten, aveam acnee (de care abia scăpasem) și pofte multe și haotice.
Îmi era poftă de mâncăruri pe care le evit dintotdeauna pentru că mi se par nașpa.
Toate laolaltă mi-au dat o stare extrem de proastă.
Nu mă identific deloc cu mămicile doborâte de fericire că au un copil în burtă.
Eu aveam senzația de corp străin.
Și chiar și azi, când mă pregătesc să adopt un copil, varianta în care îl nasc nu este o opțiune.
Copilul are nevoie de o mamă (cât se poate de) zdravănă.
Revenind la etapa avortului, trauma în sine există prin simplul fapt că știi că în tine este o formă de viață.
Dar, și la atâția ani de la avort, știu că a fost decizia bună.
Nu văd cât de fericit ar fi fost un copil nedorit, iar să nenorocesc psihic și afectiv o altă ființă este un act criminal.
M-aș fi simțit vinovată să îl păstrez și să încerc să mă joc de-a mama.
Mama a știut.
Simțeam nevoia să îi spun asta.
Nicio clipă nu mi-a zis „dar mai gândește-te”.
Mă cunoștea destul de bine și știa, la fel ca mine, că nu este momentul să am un copil.
Știa și mama lui.
Medicul cu care am discutat mi-a expus toate posibilitățile, dar văzându-mă însoțită și de Vlad și de mama, s-a comportat decent.
Ideea este că a avut comportamentul de care am avut nevoie.
Nu a pus accent pe păstrarea sarcinii.
Mi-a explicat în ce constă procedura.
În schimb a făcut un pas greșit.
Nu știu dacă este practica generală, dar să duci o femeie care vrea să avorteze într-un salon cu gravide sau proaspete mămici… chiar e o idee proastă.
Nu au aruncat cu apă sfințită în mine.
Pentru că nu aveau.
Dar cred că o Biblie peste ochi mi-ar fi dat.
Nu există drepturile omului.
Nu există empatie.
Nu există „vezi-ți de treaba ta”.
Ele aveau ceva de spus.
Că omor un copil.
Că ar trebui să-l țin indiferent cât de greu este.
Și ceea ce mi-a plăcut cel mai mult: nu îți e frică de Dumnezeu?
Dacă ar putea să te traumatizeze intenționat și cu certitudinea rezultatului urmărit, le-ar fi suficient și probabil n-ar mai cere anestezie la naștere.
Pe care, bănuiesc că o fac pe cale naturală „pentru că așa a dat Dumnezeu”.
Nu știu cât de copleșite sunt de crimele la nivel mondial împotriva copiilor.
Dar atunci, pe loc, și-au găsit menirea.
Erau ființe superioare pentru că făceau copii.
Dacă sunt furioasă pe ele? Da, este dreptul meu.
Așa cum este dreptul meu ce fac cu corpul și cu viața mea.
Să nu am pretenția că genele mele sunt valoroase și trebuie lăsate moștenire.
Să nu fac copii „pentru că așa se face”.
Să nu îi fac pentru ca Mirciulică să rămână cu mine.
Iar vitejia cu care mă atacau pe mine, m-a ajutat să înțeleg un lucru: nu încercau să salveze planeta sau vreun suflet de la condamnarea eternă, mă urau pentru că eu am decis asumat ce vreau.
Pentru că în salon erau și alte femei.
Cele care le spuneau să tacă.
Cele pe care le deranja comentariul.
Cele care știau deja de ce devin mame.
Intervenția a fost scurtă și nedureroasă.
Experiența nu s-a mai repetat, iar singurul meu sfat este să nu ajungeți aici.
Dragilor, am evoluat.
Facem tâmpenii (este clar, altfel nu aș fi rămas însărcinată), dar putem învăța din ele.
Putem să depășim traumele.
Iar regulile societății, dacă tot îi dăm ascultare (oarbă) să nu uităm că ne interziceau să purtăm pantaloni, să votăm, să refuzăm căsnicii aranjate.
Prevenția
De cele mai multe ori, avortul nu poate fi prevenit.
Totuși, este importantă asigurarea stării optime de sănătate, atât a mamei, cât și a fătului.
Frecventarea consultațiilor prenatale și evitarea factorilor de risc, cum ar fi fumatul și alcoolul, sunt, de asemenea, metode profilactice utile.
tags: #avortul #8 #lucruri #pe #care #nu