Majoritatea academicienilor explică faptul că, la momentul fondării Statelor Unite ale Americii, întreruperea unei sarcini nu era ilegală și nici controversată. Bătălia aprigă asupra dreptului la avort s-a aprins din nou odată cu hotărârea Curții Supreme a SUA de a abroga decizia Roe v. Wade din 1973, astfel că fiecare stat american va putea să implementeze propriile legi în privința dreptului la avort. În perioada colonială și primele zile ale republicii, nu existau deloc legi în privința avortului. Unele regiuni judecau cazuri care implicau avorturi.
De la lipsa legilor la controversele moderne
În anii 1740, spre exemplu, în Connecticut, procurorii au pus sub acuzare un medic și un localnic în legătură cu moartea lui Sarah Grosvenor, care decedase în urma unui avort eșuat. Mulți istorici sunt de acord că, în vremuri cu mult înainte de testele de sarcină, avortul nu era, în general, judecat sau condamnat până la momentul în care femeia putea simți primele mișcări ale fătului. Un medic scria în 1841 că femeile nici măcar nu își calculau data la care ar fi trebuit să nască până când nu simțeau acele mișcări, care au loc de obicei în timpul celui de-al doilea trimestru, adică până la 20 de săptămâni de sarcină.
Până la mijlocul secolului XIX, femeile care nu doreau să rămână însărcinate aveau numeroase opțiuni la dispoziție. O femeie însărcinată se putea consulta cu o moașă sau se putea ducea la cea mai apropiată farmacia pentru un medicament sau irigator pentru igienă intimă. Dacă deținea cărți precum „Manualul medicinei domestice” din 1885, atunci se putea uita la capitolul „emmenagogues”, substanțe care provoacă sangerarea uterină. Deși motivele erau variate, lipsa metodelor de contracepție de încredere, rușinea de a naște un copil „din flori” sau pericolele nașterii erau principalele cauze pentru care femeile își întrerupeau sarcinile. Natalitatea era crescută (în 1835, o femeie năștea în medie mai mult de șase ori în timpul vieții).
Într-un timp înainte de medicina modernă, pericolele severe ale nașterii erau înțelese pe deplin. Pentru femeile înrobite, avortul erau mult mai reglementat pentru că pruncii lor erau considerați proprietate. În Journal of American Studies, istoricul Liese M. Femeile albe din clasele sociale de mijloc și superioară, însă, aveau un avantaj considerabil atunci când venea vorba de tratarea sarcinilor nedorite în secolul XIX. Rolurile lor stricte în societatea americană presupuneau faptul că gospodăria (și sănătatea reproductivă) era domeniul femeii. Astfel, femeile, nu medicii, erau cele care dețineau cunoștințe despre sarcină, naștere și controlul reproductiv. Asta avea să se schimbe rapid pe măsură ce primele legi împotriva dreptului la avort au ajuns să fie adoptate.
Cele mai multe erau concentrate pe medicamentele nereglementate și avorturile efectuate după momentul în care femeia simțea primele mișcări ale fătului. Pe măsură ce medicii s-au profesionalizat la mijlocul secolului XIX, aceștia au insistat tot mai mult asupra faptului că medicii, nu moașele, ar trebui să îngrijească femeile în timpul ciclului reproductiv. Ginecologul Horatio Storer a condus mișcarea. În 1857, la doar un an după aderarea la Asociația Medicală Americană, Storer a început să insiste asupra „avortului criminal”. Storer argumenta că avortul era imoral și cauza „deranjament” în cazul femeilor pentru că intervenea asupra naturii.
Insistența medicilor și amplificarea tirajului anticontraceptiv
Totodată, cei care erau împotriva avortului erau influențați, de asemenea, de temerile că sfârșitul sclaviei ar fi însemnat că americanii albii nu aveau destui copii încât să facă față grupurilor de minorități pe care le considerau indezirabile. Cu „ajutorul” inspectorului poștal Anthony Comstock, accesul la informații cândva comune despre întreruperea unei sarcinii devenise aproape imposibil. Odată cu secolul XX, avorturile efectuate în secret au devenit tot mai comune, practicate cu discreție de medici pentru cei care își permiteau. În 1967, avortul era o infracțiune în aproape fiecare stat american.
Însă, toate acestea s-au schimbat în anii 1970. Statele americane au început să reconsidere legile și să relaxeze restricțiile cu privire la avort, iar în 1973 Curtea Supremă a pus capăt dezbaterii cu două hotărâri istorice (Roe v. Wade și mai puțin cunoscutul Doe v. De atunci, SUA au continuat să dezbată meritele acelor hotărâri. Acum, 50 de ani mai târziu, generații de femei care nu au cunoscut viața dinainte de Roe, despre care MacIvor Thompson spune că „a schimbat peisajul cu privire la siguranța, eficiența și disponibilitatea avortului”, s-au trezit brusc în fața unei alte decizii istorice din partea Curții Supreme a SUA.
Tipuri de avort: definiții, proceduri și simptome
Un nou studiu a identificat patru tehnici prin care femeile pot simți mai multă plăcere. Avortul reprezintă pierderea sau întreruperea sarcinii. Se consideră avort spontan atunci cand sarcina este pierdută, iar întrerupere de sarcină sau avort programat atunci când procedura este aleasă în mod voit și/sau este necesară. Aflați ce este avortul și de câte tipuri poate fi, care sunt simptomele unui avort spontan, de ce apare avortul spontan, până la câte săptămâni se poate face un avort programat, precum și care sunt consecințele unui avort asupra sănătății femeii.
Avortul poate fi spontan sau provocat. În unele cazuri, avortul este o decizie proprie sau o necesitate. Astfel, este important să se cunoască cele două metode principale prin care se pot realiza întreruperi de sarcină: medicamentos sau chirurgical. Avortul medicamentos (intrerupere sarcină medicamentos, cu pastila avortivă) - se folosește pentru sarcinile aflate în maximum săptămâna a 9-a; prezintă riscuri semnificativ mai mici decât avortul chirurgical. Avortul chirurgical (chiuretaj prin aspiratie) - reprezintă avortul prin aspiratie până în săptămâna 14 de sarcină.
Simptomele avortului spontan includ sângerare vaginală, durere sau crampe abdominale, durere la nivelul spatelui și scurgeri vaginale de consistență diferită. Cauzele includ frecvent anomalii genetice sau cromozomiale ale fătului, precum și afecțiuni ale mamei, cum ar fi diabetul, infecții sau probleme hormonale. Este important să se diferențieze între avortul spontan, amenințarea de avort și alte tipuri, pentru a oferi suport medical adecvat.
Etica avortului rămâne un subiect de dezbatere. Concepțiile despre dreptul femeii asupra corpului ei, raportul cu dreptul la viață al celui nenăscut și implicațiile socioculturale sunt discutate în multe tradiții filozofice. J.J. Thomson și Carol Gilligan au propus abordări diferite despre drepturile corpului și responsabilitatea morală, în timp ce discuțiile despre impactul demografic și politicile sociale arată o varietate de reglementări în lume. Aceste teme sunt adesea analizate la nivel individual, în cuplu, familie, comunitate, național și global.
Consecințe medicale, sociale și legislative
Recuperarea fizică după avort poate dura de la câteva ore până la câteva zile, iar ciclul menstrual poate reveni în 4-6 săptămâni. Accesul la avorturi este legiferat în diferite moduri în lume, iar în unele țări consecințele sociale includ stigmatizare, obligații familiale și presiuni culturale. În România, Decretul 770 din 1966 a interzis avorturile, conducând la creșterea mortalității materne și la practici clandestine. Liberalizarea ulterioară a legii în 1989 a dus la scăderi ale mortalității materne și la evoluții în politica de servicii reproductive.
Prezentul text oferă o privire de ansamblu asupra modului în care avortul a fost înțeles și reglementat în diferite epoci și spații geografice, evidențiind legături între contextul economic, cultural și politic și dinamica deciziilor femeilor privind responsabilitatea reproductivă. Educația, accesul la contracepție și consilierea pot influența ratele avorturilor și sănătatea femeilor, iar înțelegerea istoriei acestui fenomen contribuie la elaborarea politicilor publice mai echilibrate.
Roe v. Wade: O istorie juridică
Studii de caz și perspective regionale
Republica Moldova garantează dreptul femeilor la avort în condiții sigure, cu reguli pentru minore și consimțământ parental pentru cei sub 16 ani. România a trecut prin perioade de reglementare restrictivă în timpul regimului comunist, cu Decretul 770 și apoi tranziția către reglementări recente care au reflectat evoluția standardelor internaționale privind protecția vieții și a sănătății materne. În Franța, avortul a fost legalizat în 1971, iar discuțiile despre limitări și responsabilitatea statului au modelat politica de sănătate reproductivă. În multe țări occidentale, accesul la avort a fost legiferat în contextul drepturilor femeii și al sănătății publice.
- Studiile etice și sociologice subliniază faptul că dreptul femeii asupra propriului corp este adesea în conflict cu dreptul fetal la viață, generând dezbateri la nivel cultural și legislativ.
- Rolul factorilor socio-economici și culturali în frecvența avorturilor este consistent în cercetări, evidențiind impactul planificării familiale și al educației sexuale.
- Tehnicile moderne de avort și accesul la servicii sigure influențează siguranța și sănătatea femeii în întreaga lume.
tags: #avortul #grafice #istorie
Postări populare:
- Ghid complet de diversificare pentru bebeluși: perspective OMS și ESPGHAN
- Despre laptele matern: ce este adevărat și ce este mit
- Rolul vernixului la nou-născut și evoluția sa în primele zile
- Serviciile medicale ale Dr. Nica Elena
- afecțiuni post-cesariană cu scurgeri albicioase: ghid de diagnostic și management