Statutul Juridic al Fătului în Codul Civil Român: Tot Ce Trebuie Să Știi de la Concepție la Naștere!

Art. 36. Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiiune, însă numai dacă el se naşte viu. Dispoziţiile art. Articolul 36 din Noul Cod Civil se referă la personalitatea juridică a copilului conceput. Acest articol reflectă o perspectivă importantă în dreptul civil, recunoscând faptul că copilul conceput are drepturi și interese care trebuie protejate. Prin această prevedere, legiuitorul dorește să stabilească un echilibru între protejarea intereselor copilului conceput și considerarea realităților medicale și biologice. De asemenea, articolul 36 subliniază necesitatea unui tratament juridic adecvat pentru copiii concepuți, chiar dacă aceștia nu s-au născut încă.

1. Care sunt drepturile copilului conceput?

Copilul conceput beneficiază de anumite drepturi subiective patrimoniale și nepatrimoniale, dar acestea sunt supuse unor condiții specifice. Drepturi patrimoniale: Acestea pot include dreptul la moștenire (vocația succesorală) sau dreptul de proprietate asupra unor bunuri. Drepturi nepatrimoniale: Acestea includ, de exemplu, drepturile la respectarea demnității, la integritatea fizică și psihică, la identitate, și la dezvoltare.

Este important să reținem că, înainte de naștere, copilul conceput nu are capacitatea de a acționa în mod independent și nu poate exercita drepturi sau obligații în mod direct. În România, conform legislației, drepturile copilului conceput sunt recunoscute începând cu momentul concepției. Acest lucru este stipulat în Legea nr. Natura juridică a condiționării conform căreia copilul trebuie să se nască viu se referă la faptul că, în România, pentru a beneficia de anumite drepturi și protecții legale, copilul trebuie să supraviețuiască nașterii și să trăiască după aceea. Drepturile copilului conceput pot fi influențate de această condiționare în sensul că drepturile complete, inclusiv cele legate de viața și sănătatea copilului, intră în vigoare numai după naștere.

Termenul „copil conceput” se referă la stadiul de dezvoltare al unui embrion uman care a fost creat în urma fecundării oului de către un spermatozoid, dar care nu s-a născut încă. Tehnicile de reproducere asistată medical (fertilizarea in vitro sau inseminarea artificială) sunt metode prin care se încearcă să se ajute persoanele care întâmpină dificultăți în a concepe un copil în mod natural. În cazul acestor tehnici, „copilul conceput” se referă la etapa în care embrionul a fost creat în laborator, dar încă nu a fost implantat în corpul femeii. În legislația din România, copilul încă nenăscut este tratat ca fiind născut ori de câte ori se discută despre drepturile sale, cu condiția ca acesta să se nască viu.

Embrionul uman sau fătul reprezintă o entitate în curs de dezvoltare, intrinsec legată de momentul nașterii sale din corpul mamei. În ciuda acestui fapt, până la momentul nașterii, el nu dobândește statutul de persoană distinctă în cadrul ordinii juridice, fiind asociat juridic exclusiv cu mama sa. Deși legea îi recunoaște unele drepturi, atât de natură patrimonială, cât și nepatrimoniale, acestea sunt contingentate (limitate) de anumite condiții. Această perspectivă subliniază diferența dintre existența biologică a embrionului sau fătului și recunoașerea sa în cadrul sistemului juridic. Chiar dacă procesul biologic de dezvoltare este în curs, acesta nu dobândește automat statutul de subiect de drept, ci acestuia i se aplică o condiționare de naștere viabilă.

2. În ce condiții sunt recunoscute drepturile copilului conceput?

Condiționarea conform căreia trebuie să se naște viu are o natură juridică semnificativă. Aceasta se numește „condiție suspensivă.” Aceasta înseamnă că efectele drepturilor copilului conceput sunt suspendate și nu devin efective decât în cazul în care se îndeplinește această condiție. Această condiție suspensivă are un impact asupra momentului în care drepturile devin efective și poate influența, de exemplu, dreptul la moștenire sau dreptul la beneficii legate de starea civilă a copilului. În esență, legea acordă un anumit statut juridic embrionului sau fătului, chiar înainte de naștere, dar acesta este condiționat de nașterea sa viabilă. Dacă condiția nu este îndeplinită, drepturile respective sunt eliminate și nu sunt transmise sau moștenite.

Așadar, sunt aceste drepturi protejate între data concepțiunii și data nașterii, și dacă da, cum și de către cine? Drepturile copilului conceput fac parte din ceea ce se numește „patrimoniul personal anticipat”. Acesta include drepturi de natură patrimonială și nepatrimoniale referitoare la viitorul copil.

Principiul infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis ejus agitur (copilul conceput este tratat ca născut ori de câte ori este vorba despre drepturile sale), recunoscut de lege, stipulează că drepturile copilului conceput sunt protejate încă de la momentul concepției.

Atunci când drepturile sunt indisolubil legate de obligaţia corelativă, acestea formează un „raport juridic”. Drepturile și obligațiile unui copil conceput sunt interdependente. În ceea ce privește momentul nașterii obligației de întreținere a copiilor în sarcina părinților, aceasta poate începe fie de la nașterea propriu-zisă a copilului, fie chiar de la concepția acestuia, corelativ cu drepturile ce încep să apară pentru copil încă din această etapă. Embrionul uman, înainte de naștere, nu are personalitate juridică distinctă de cea a mamei sale, fiind legat de aceasta până la momentul nașterii. Deși legea îi recunoaște unele drepturi, acestea sunt limitate de condiții.

Codul Civil reglementează capacitatea de folosință, care începe de la naștere, iar în cazul copilului conceput, de la concepție-dacă se naște viu. Capacitatea de exercițiu deplină se dobândește la împlinirea vârstei de 18 ani. Minorul căsătorit poate dobândi capacitate deplină prin efectul căsătoriei. În arts. referitoare la filiație, stabilirea mamă și tată, precum și dreptul la acțiune în stabilirea maternității aparțin copilului și se inițiază de reprezentantul său legal. Dreptul la acțiune în stabilirea filiației este imprescriptibil, cu excepția cazului în care copilul a decedat înainte de a introduce acțiunea, moment în care moștenitorii pot acționa într-un termen de un an.

3. În ce condiții sunt recunoscute drepturile copilului conceput?

Condițiile de recunoaștere a drepturilor copilului conceput includ domeniul „patrimoniului personal anticipat” și ideea că drepturile pot începe să se manifeste înainte de naștere, dar devin efective numai la naștere și viabilitate. În plus, există și raporturi între drepturi și obligații în contextul întreținerii și filiației, iar recunoașterea drepturilor presupune și stabilirea filiației, a numelui copilului și a autorității părintești. În cazuri de stabilire a filiației din afara căsătoriei, acțiunea poate fi inițiată de mamă sau de reprezentantul legal, iar despăgubirile pot viza cheltuielile nașterii și lehuziei.

4. Compararea momentelor și impactul jurisdicțional

Din perspectiva dreptului moldovean, art. 147 CP RM incriminează omorul copilului nou-născut în timpul nașterii sau imediat după naștere în condiții speciale, iar art. 159 CP RM prevede răspunderea pentru provocarea ilegală a avortului. În dreptul României, exista contrast: infracțiunea de întrerupere a cursului sarcinii (art. 201 CPR) poate fi comisă doar în timpul sarcinii, iar vătămarea fătului poate fi reglementată de art. 202 CPR în diferite momente ale nașterii. Această orientare sugerează că, în România, avortul în sine nu este tratat ca omor, iar drepturile copilului conceput pot fi afectate de condiția nașterii vii.

CtEDO a tratat chestiuni despre dreptul la viață și statutul fetusului în cauza Vo v. Franța, constatând lipsa consensului european asupra debutului vieții și asupra naturii embrionului/fătului, delegând statele naționale prerogativa de a stabili dacă și în ce măsură protejează viața fetală. Astfel, această jurisdicție oferă spațiu de interpretare la nivel național privind momentul protecției și aplicarea principiului infans conceptus pro nato habetur. Mutatis mutandis, se poate recurge la echilibrul dintre protecția vieții fetalului și drepturile viitoarei femei de a decide în privința vieții private și a sănătății sale, într-un cadru legal național adecvat.

În prezent, în România s-au propus reglementări privind avortul în ghiduri și legi ulterioare, cum ar fi proiecte de lege privind sănătatea reproducerii și reproducerea asistată, precum și ghiduri pentru practici obstetrice-ginecologie. Moldova, în acest context, are Legea nr. 411/1995 privind ocrotirea sănătății, iar OMS RM reglementează condițiile privind întreruperea cursului sarcinii în anumite intervale ale gestației. Aceasta evidențiază modul în care diferite state tratează echilibrul dintre dreptul la viață al embrionului/fătului și drepturile femeii, în contextul valorilor culturale, etice și religioase asociate.

În ceea ce privește accesul la avort în Europa, Rezoluția 1607 (2008) a APCE subliniază că interzicerea avorturilor nu reduce numărul acestora, iar libertatea de alegere este strâns legată de dreptul la viața privată. CtEDO a recunoscut faptul că drepturile fetale și drepturile mamei sunt interconectate, iar măsurile legislative trebuie să asigure echilibrul necesar între protecția fătului și dreptul femeii la autonomie personală și la servicii medicale sigure, inclusiv avortul în străinătate sau accesul la informații complete.

Statutul juridic al fatului ca subiect de drept în diferite tradiții

În Franța și în alte tradiții europene, s-a discutat despre aspecte precum personalitatea parțială sau despre întreruperea cursului sarcinii ca fapte reglementate diferit, ceea ce demonstrează complexitatea conceptualizării fatului ca obiect sau subiect de drept înainte de naștere. În Portugalia, Curtea Supremă a afirmat demnitatea embrionului și utilizarea unor concepte precum vitae habilis pentru a determina dacă embrionul poate primi anumite drepturi. În Moldova, discuțiile se pot concentra pe posibilitatea de a recunoaște drepturi patrimoniale pentru fat, în timp ce viața ca drept fundamental rămâne prin deciziile CtEDO și prin cadrul național de protecție a vieții.

Infografie: drepturi ale copilului conceput de la concepție la naștere

16. Drepturile copilului #TalkforYouth

tags: #avortul #in #codul #civil

Main Menu