Un nou studiu publicat miercuri a ajuns la mai multe concluzii referitoare la ascendenţa şi problemele de sănătate al compozitorului Ludwig van Beethoven, relatează DPA/TCA şi AFP, citate de Agerpres. Analiza ADN-ului din opt şuviţe de păr atribuite lui Beethoven indică faptul că cinci dintre ele provin de la un singur individ de sex masculin, datate la începutul secolului al XIX-lea, acoperind ultimii şapte ani din viaţa sa. Dintre aceste cinci şuviţe, istoria a două dintre ele este neîntreruptă timp de două secole, susţinută de o documentaţie bogată, iar una i-a fost oferită în 1826 prietenului muzician care avea să se ocupe de înmormântarea compozitorului. Secvenţierea ADN-ului a fost efectuată în Germania, la Institutul Max-Planck din Leipzig, iar cercetătorii au afirmat că „în păr, ADN-ul este foarte degradat”, necesitând kilograme de păr pentru a cartografia trei sferturi din genom.
Concluzia principală a cercetătorilor este că Beethoven avea o predispoziţie genetică pentru boli hepatice şi că, în lunile anterioare morţii sale, era infectat cu virusul hepatitei B, o boală inflamatorie care afectează ficatul. Aceste elemente, combinate cu consumul regulat de alcool, sunt prezentate ca explicaţii plauzibile pentru decesul său în 1827, iar studiul elimină varianta otrăvirii cu plumb ca principală cauză. În privinţa originii familiei, cercetătorii afirmă că bunica lui Beethoven ar fi avut o relaţie extraconjugală, posibil generând legitimarea tatălui compozitorului, o ipoteză susţinută de Tristan Begg, autor principalul studiului.
„Nu se poate exclude faptul că Beethoven însuşi ar fi ilegitim”, a spus Begg, iar Maarten Larmuseau a adăugat că această posibilitate merită luată în considerare în interpretările despre originile artistului. Cercetătorii au analizat şi secvenţe din „Hiller's Lock”, anterior atribuită lui Beethoven, dar noile rezultate sugerează că această şuviţă nu i-ar aparţine, ci unei femei descendentă a evreilor aşkenazi, iar un grup belgian susţinător al ideii de rude cu Beethoven nu este în mod real înrudit cu compozitorul.
Însă misterul rămâne, în special în ceea ce priveşte misterul pierderii auzului, despre care studiul nu oferă un răspuns clar. Cercetătorii au exclus otoscleroza, boala Paget, boala celiacă şi intoleranţa la lactoză ca fiind cauze probabile ale surzeniei, în timp ce au identificat perioadele de declin al auzului, cu începuturi încă din tinereţe. Beethoven însuşi a descris într-o scrisoare către fraţii săi (testamentul de la Heiligenstadt) dificultăţile sale, iar cercetătorii au remarcat că a continuat să compună în ciuda surzeniei, folosind vibraţiile şi caietele de conversaţie pentru a comunica cu interlocutorii săi.
În plan biografic, studiul reiterează că Beethoven s-a născut în decembrie 1770 la Bonn şi a decedat în martie 1827 la Viena, la vârsta de 56 de ani, iar opera sa cuprinde nouă simfonii, cinci concerte pentru pian, un concert pentru vioară, Missa Solemnis, 32 de sonate pentru pian, 16 cvartete de coarde şi opera Fidelio. În perioada când pierderea auzului a devenit centrală, Beethoven a compus capodopere ca Simfonia a IX-a, iar raportările istorice din caietele sale de conversaţie oferă perspective asupra sensului său artistic şi a dificultăţilor prin care a trecut. În concluzie, studiul recent indică o interacţiune între predispoziţia genetică pentru boli hepatice, infecţia cu hepatita B şi consumul de alcool ca elemente contribuind la deznodământul lui Beethoven.
Context istoric şi implicaţii
În timp ce avatarul public al lui Beethoven rămâne amplu descris în biografii clasice, noile date genetice aduc în discuţie aspecte despre ascendenţa sa şi despre cum contexte familiale şi medicale pot modela traiectoria unui muzician de talie mondială. Studiul menţionează că pierderea auzului, deşi extremă, nu a împiedicat compoziţia unor lucrări de o amploare senzaţională, iar caietele de conversaţie oferă o profundă înţelegere a gândurilor sale despre artă, destin şi credinţă. În plus, cercetătorii notează că „boala provine dintr-o interacţiune” între aceşti factori, subliniind complexitatea ordinii biologice, familiale şi sociale în viaţa lui Beethoven.
Concluzii şi perspective
- Analiza ADN-ului din şuviţele de păr a indicat prezenţa unui număr mare de markeri genetici comuni unui singur individ, oferind o fereastră asupra moştenirii genetice a compozitorului.
- Descoperirea legăturii potenţiale cu hepatita B şi predispoziţia pentru boli hepatice poate explica în parte susceptibilitatea la afecţiuni cronice şi consumul de alcool în ultimele etape ale vieţii.
- Eliminarea posibilelor cauze clasice ale surzeniei (otospcleroză, Paget, celiacă, intoleranţă la lactoză) redimensionează contextul medical în care Beethoven a trăit, sugerând scenarii complexe de etiologie multifactorială.
tags: #avortul #lui #beethoven