Practici ale avortului în istorie: Secrete uimitoare de la Antichitate până în Epoca Modernă

Majoritatea academicienilor explică faptul că, la momentul fondării Statele Unite ale Americii, întreruperea unei sarcini nu era ilegală și nici controversată. Bătălia aprigă asupra dreptului la avort s-a aprins din nou odată cu hotărârea Curții Supreme a SUA de a abroga decizia Roe v. Wade din 1973, astfel că fiecare stat american va putea să implementeze propriile legi în privința dreptului la avort. În perioada colonială și primele zile ale republicii, nu existau deloc legi în privința avortului. Unele regiuni judecau cazuri care implicau avorturi. În anii 1740, spre exemplu, în Connecticut, procurorii au pus sub acuzare un medic și un localnic în legătură cu moartea lui Sarah Grosvenor, care decedase în urma unui avort eșuat.

Primele practici, condițiile sociale și motivele pentru avort în secolele trecute

Mulți istorici sunt de acord că, în vremuri cu mult înainte de testele de sarcină, avortul nu era, în general, judecat sau condamnat până la momentul în care femeia putea simți primele mișcări ale fătului. Un medic scria în 1841 că femeile nici măcar nu își calculau data la care ar fi trebuit să nască până când nu simțeau acele mișcări, care au loc de obicei în timpul celui de-al doilea trimestru, adică până la 20 de săptămâni de sarcină. Până la mijlocul secolului XIX, femeile care nu doreau să rămână însărcinate aveau numeroase opțiuni la dispoziție. O femeie însărcinată se putea consulta cu o moașă sau se putea ducea la cea mai apropiată farmacia pentru un medicament sau irigator pentru igienă intimă. Dacă deținea cărți precum „Manualul medicinei domestice” din 1885, atunci se putea uita la capitolul „emmenagogues”, substanțe care provoacă sângerarea uterină. Deși motivele erau variate, lipsa metodelor de contracepție de încredere, rușinea de a naște un copil „din flori” sau pericolele nașterii erau principalele cauze pentru care femeile își întrerupeau sarcinile. Natalitatea era crescută (în 1835, o femeie năștea în medie mai mult de șase ori în timpul vieții), iar multe femei doreau să limiteze numărul sarcinilor și al nașterilor. Într-un timp înainte de medicina modernă, pericolele severe ale nașterii erau înțelese pe deplin. Pentru femeile înrobite, avortul erau mult mai reglementat pentru că pruncii lor erau considerați proprietate.

În Journal of American Studies, istoricul Liese M. Femeile albe din clasele sociale de mijloc și superioară, însă, aveau un avantaj considerabil atunci când venea vorba de tratarea sarcinilor nedorite în secolul XIX. Rolurile lor stricte în societatea americană pressupuneau faptul că gospodăria (și sănătatea reproductivă) era domeniul femeii. Astfel, femeile, nu medicii, erau cele care dețineau cunoștințe despre sarcină, naștere și controlul reproductiv. Asta avea să se schimbe rapid pe măsură ce primele legi împotriva dreptului la avort au ajuns să fie adoptate. Cele mai multe erau concentrate pe medicamentele nereglementate și avorturile efectuate după momentul în care femeia simțea primele mișcări ale fătului. Pe măsură ce medicii s-au profesionalizat la mijlocul secolului XIX, aceștia au insistat tot mai mult asupra faptului că medicii, nu moașele, ar trebui să îngrijească femeile în timpul ciclului reproductiv. Ginecologul Horatio Storer a condus mișcarea. În 1857, la doar un an după aderarea la Asociația Medicală Americană, Storer a început să insiste asupra „avortului criminal”. Storer argumenta că avortul era imoral și cauza „deranjament” în cazul femeilor pentru că intervenea asupra naturii. Totodată, cei care erau împotriva avortului erau influențați, de asemenea, de temerile că sfârșitul sclaviei ar fi însemnat că americanii albi nu aveau destui copii încât să facă față grupurilor de minorități pe care le considerau indezirabile. Cu „ajutorul” inspectorului poștal Anthony Comstock, accesul la informații cândva comune despre întreruperea unei sarcinii devenise aproape imposibil.

Secolul XX: reglementări prudente, interdicții și schimbări majore

Odată cu secolul XX, avorturile efectuate în secret au devenit tot mai comune, practicate cu discreție de medici pentru cei care își permiteau. În 1967, avortul era o infracțiune în aproape fiecare stat american. Însă, toate acestea s-au schimbat în anii 1970. Statele americane au început să reconsidere legile și să relaxeze restricțiile cu privire la avort, iar în 1973 Curtea Supremă a pus capăt dezbaterii cu două hotărâri istorice (Roe v. Wade și Doe v. De atunci, SUA au continuat să dezbată meritele acelora hotărâri. Acum, 50 de ani mai târziu, generații de femei care nu au cunoscut viața dinainte de Roe, despre care MacIvor Thompson spune că „a schimbat peisajul cu privire la siguranța, eficiența și disponibilitatea avortului”, s-au trezit brusc în fața unei alte decizii istorice din partea Curții Supreme a SUA. Un nou studiu a identificat patru tehnici prin care femeile pot simți mai multă plăcere. Avortul, întreruperea intenționată a unei sarcini, este adesea prezentat ca și cum ar fi un fenomen nou, de ultimă generație, un produs al erei moderne. De fapt, avortul este la fel de „bătrân” ca istoria. Deși contracepția este arhaică, cea mai veche descriere cunoscută a unui avort provine dintr-un text medical egiptean cunoscut sub numele de papirusul Ebers.

Acest document, scris în jurul anului 1550 î.e.n., menționează că avortul poate fi indus prin utilizarea unui tampon din fibre vegetale acoperit cu un amestec de miere și curmale zdrobite. Ulterior, avortul pe bază de plante - substanțe utilizate pentru a provoca pierderea sarcinii - a inclus silphium, o plantă de mult dispărută, cea mai prețioasă plantă medicinală din lumea antică, și busuiocul cerbilor (Mentha pulegium), care este și azi folosit în unele cazuri pentru a induce avorturi. În Lysistrata, Aristofan descrie cultura avortului în contextul satiri. Basorelief roman reprezentând o naștere (Ostia) ilustrează că nașterea era o temă centrală în artă. Avortul nu este menționat în mod explicit în Biblie, dar vechii egipteni, persani și romani îl practicau. În Talmud, Niddah 23a includ comentarii despre avort, indicând că forma de avort permisă era limitată la fazele timpurii ale sarcinii.

Mai departe, raportările istorice arată că în antichitate avortul era permis în anumite circumstanțe și condamnat în altele, în funcție de cultură și religie. În Grecia, Roma și Egiptul antic se recurgea la avort prin plante sau prin instrumente; în Republica romană existau moașe cu practici de inducere a avortului, iar infanticidul era, în unele situații, acceptat sau pus sub semnul necesității sociale. Hipocrate interzicea medicilor să inducă avorturi, iar Aristotel oferea observații despre momentul în care embrionul dobândește viață. Pe măsură ce medicina avansa în Evul Mediu și Renașterea, metodele erau adesea limitate și o mare parte din cunoaștere circula prin texte medicale clasice, cum ar fi De Materia Medica de Dioscoride. Însă coitului întrerupt devine mai răspândit mai ales în secolul al XVI-lea și în timpul iluminismului.

Conținuturi despre avort în tradiții culturale și religioase

În filosofia medicală greacă, Soranus din Efes a propus practici care includeau exerciții fizice intense, băi cu plante, unele regimuri de mișcare după actul sexual, precum și folosirea unor supozitoare sau peseare pentru a reduce probabilitatea fertilizării. Deși practicile erau variate, eficiența lor era limitată, iar concepția despre fertilitate era încă în desfășurare. La nivel religios, creștinismul timpuriu condamnă avortul în termeni morali, iar Biserica Ortodoxă susține că viața începe din concepție, ceea ce conferă avortului o gravitate deosebită. Literatura religioasă din diferite tradiții condamnă avortul în mod diferit, iar discuțiile despre moralița acestui act au influențat de-a lungul secolelor percepția socială și legislativă. În Franța secolului XX, avortul a fost tratat cu strictete de către instituțiile religioase, în timp ce evoluția legislativă a permis liberalizarea treptată a drepturilor reproductive.

România și ecoul politicii din Europa în problema avortului

În România, Decretul 770 din 1966 a impus interdicții draconice asupra accesului la contracepție și avort, pentru a susține creșterea natalității. Monitorizarea reproductivă a femeilor, prin informatori și controale, a dus la avorturi efectuate în condiții nesigure, cu consecințe grave pentru sănătatea femeilor. Abrogarea decretului în 1989 a permis revenirea la legalizarea avortului, marcând un reper important în drepturile reproductivității. În perioada postcomunistă, discuțiile despre educația sexuală, accesul la contracepție și la servicii de avort sigure au rămas subiecte sensibile, iar mișcările pentru drepturile femeilor au promovat reforme legislative și politici de sănătate sexuală. Totodată, în multe alte țări europene și în alte spații, reglementările privind avortul variază semnificativ, de la accesul la cerere până la condiționări de consiliere, perioade de gestare sau implicarea unor aspecte etice și religioase.

Impactul modern al reglementărilor asupra drepturilor reproductive

În prezent, conflictul dintre dreptul unei femei de a decide asupra propriului corp și dreptul fetal la viață este o temă centrală în multe culturi. Opiniile teologice și etice, precum și argumentele juridice, modelează continuu cadrul legislativ. În contexte diferite, studiile evidențiază cum accesul la avort sigur este asociat cu scăderea mortalității materne, reducerea riscurilor pentru sănătatea femeilor și promovarea planificării familiale. Acest context include, de asemenea, tensiuni politice între mișcări conservatoare și forțe progresiste din Europa și America de Nord. În plus, proiecțiile recente evidențiază cum financiaritatea, influențele politice și propaganda pot afecta drepturile reproductive la nivel comunitar și național.

Infografic: Evoluția reglementării avortului în lume

O istorie a drepturilor reproductive

Tribunalele și miscările academice analizează în continuare cum concepțiile despre femeie, familie și corpul uman au evoluat în diferite perioade istorice, iar studiile comparative arată că avortul are o tradiție lungă, rădăcini adânci în multiculturalitatea umanității. În acest context, o perspectivă critică a istoriei avortului poate oferi cititorului înțelegere despre motivele sociale, economice și religioase care au modelat practicile și reglementările din diverse epoci.

Rădăcini antice ale avortului cu accent pe plante, texte medicale și practici tradiționale.
Rolul bătăliilor etice și religioase în formarea normelor legale moderne.
Impactul reglementărilor de stat asupra accesului la avort și sănătatea reproductivă.
Legături între avort, demografie și politici demografice în diferite contexte.

Conținut suplimentar și analize referențiale

Referințe: Birth Prevention before the Era of Modern Contraception, Population and Societies, 418, dec. 2005. Expuneri despre tratatele antice de contracepție, precum Soranus, și despre textele libertine din timpul lui Ludovic al XIV-lea. De asemenea, texte despre evoluția legislativă în Franța, Suedia, Islanda, Marea Britanie și alte țări, precum și despre impactul decretelor din Grecia și Roma veche. Studiile contemporane subliniază importanța educației sexuale și a accesului la contracepție pentru scăderea în viitor a numărului de avorturi.

tags: #avortul #practici #in #istorie

Main Menu

Practici ale avortului în istorie: de la vechime la epoca modernă