Avortul în context religios, social și juridic: perspective și efecte în România și Europa de Est

Tema ce va urma să o abordăm, prezintă un important interes social și juridic deoarece reglementările diferă în funcție de țară, cultură sau religie, dar și datorită cauzelor și consecințelor medicale, psihologice, juridice și sociale. În funcție de factorii care îl generează, avortul se clasifică în: avort spontan și avort indus (terapeutic și la cerere). Avortul spontan sau natural reprezintă moartea embrionului sau a fătului, acțiune care nu a fost indusă înainte de săptămâna a 20-a de sarcină. Avortul terapeutic semnifică terminarea sarcinii din cauza unor probleme medicale, complicații materne grave, când viața pacientei este pusă în pericol sau în cazul în care embrionul prezintă malformații incompatibile cu viața. Avortul la cerere (medicamentos sau chirurgical) este legal în primele trei luni de sarcină. Un avort medicamentos este efectuat prin administrarea a două medicamente pentru întreruperea de sarcină nedorită, iar avortul chirurgical se poate efectua prin aspirație sau prin dilatație și evacuare. Categoria drepturilor reproductive recunoaște drepturile cuplurilor care hotărăsc în mod liber detalii despre momentul și locul sarcinii, numărul copiilor pe care îl vor avea.

Legislația avortului în Europa de Est: de la Decretul 770 la reglementări moderne

Prin decretul din 18 noiembrie 1920, pentru prima dată, guvernul sovietic a legalizat întreruperea de sarcină la cerere. Condițiile de întrerupere a sarcinii statuate de decretul din 1955, semănau cu cele stabilite în anul 1920. Reliberalizarea accesului la avort semnifica reîntoarcerea la doctrina leninistă a asigurării egalității femeilor. Astfel, Bulgaria, Polonia, România, Ungaria și Cehoslovacia au urmat exemplul dat de URSS în anul 1955 și au legiferat liberalizarea accesului la avort. Cronologia schimbărilor în legislația accesului la avort în țările din Europa de Est se poate observa în „Fig. În anul 1965, România a traversat o criză demografică, care s-a manifestat prin scăderea natalității. În aceste condiții, autoritățile au luat decizia să ia anumite măsuri legislative pentru a controla eficient reproducerea populației. Astfel, prin Decretul 770/1966 întreruperile de sarcină au fost strict limitate la anumite situații (viața femeii era pusă în pericol, boli grave cu transmitere ereditară, malformații, vârsta limită de 45 de ani, nașterea și îngrijirea a cel puțin patru copii, cazurile de viol și incest).

Consecințele medicale ale aplicării Decretului 770, nu au întârziat să apară, România confruntându-se cu creșterea mortalității materne și infantile, creșterea prematurității, a numărului de copii născuți cu malformații congenitale și traumele fizice/psihice produse de întreruperile de sarcină ilegală. Înainte de adoptarea Decretului, numărul anual al deceselor materne prin avort era de 47, iar în 1989 s-a înregistrat 545 de decese. Femeile își provocau avortul prin mijloace empirice, iar de cele mai multe ori ajungeau la medic doar în situații limită deoarece le era teamă să fie condamnate.

Impactul global și背景-ul drepturilor reproductive

Din 1998, Centrul pentru Drepturile Reproductive a creat o resursă pentru a putea promova dreptul la avort ca drept fundamental al omului. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, avortul este un element esențial în ceea ce privește serviciile de asistență medicală și este o intervenție sigură de îngrijire a sănătății. Din nefericire, femeile însărcinate se confruntă cu obstacole pentru a obține un avort sigur, în timp util, accesibil și nediscriminatoriu, aceste cauze făcându-le să recurgă la un avort nesigur. Principala cauză de deces la nivel mondial, în rândul adolescentelor, se datorează complicațiilor legate de sarcină și naștere. Comitetul ONU pentru drepturile copilului îndeamnă țările să asigure accesul la serviciile de avort legal în condiții de siguranță.

Studiu de caz: R.R. v. Polonia și impactul dreptului la avort în Europa

Studiu de caz: „R.R. v. Polonia” demonstrează că legislația națională poate afecta accesul la testări genetice și la avort în cazuri de malformații fetale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dreptului la integritate în contextul refuzului de testare genetică în săptămânile avansate de sarcină. Acest caz subliniază necesitatea accesului liber la informații prenatale și la teste genetice în situații de suspiciune de boală genetică sau de probleme de dezvoltare.

Realitatea românească: statistici, acces și costuri

Întreruperea cursului sarcinii efectuată de un medic de specialitate obstetrică-ginecologică, în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fătului, se poate realiza până la douăzeci și patru de săptămâni. În ceea ce privește numărul avorturilor, România este a doua țară din lume, după Rusia. Din 1990 până în 2020 s-au înregistrat 8.139.582 de avorturi. În mai 2021, Centrul FILIA a cules date din spitalele de stat, rezultând că 802 de medici specialiști în obstetrică-ginecologie (din 171 de spitale), 275 fac întreruperi de sarcină la cerere. Costurile variază între 150 și 1500 de lei în spitalele publice, iar în clinicile private între 700 și 6000 de lei.

1. Avortul este o alternativă legală, un drept de care o femeie poate dispune. Social și religios, opiniile sunt divergente: poate duce la traume psihice, poate oferi protecție pentru femei în sărăcie, dar și poate ridica întrebări de pierdere a vieții concept ale credinței.
2. Restricțiile afectează femeile sărace prin limitarea accesului la servicii sigure, iar uneori forțează soluții periculoase sau menținerea sarcinii împotriva voinței.
3. Este necesar un protocol național privind întreruperile de sarcină, cu reguli clare pentru refuzul avortului la cerere și cu informații exacte în spitale, pentru a evita informarea eronată.

Reacții sociale și politice

După decizia Curții Supreme din SUA, au apărut reacții la nivel românesc. Biserica Ortodoxă Română a afirmat că nu militează pentru interzicerea totalitară a avortului, dar este pro-viață. Politicienii și actorii civici au discutat, între ei, despre necesitatea asigurării dreptului la avort sigur, precum și despre rolul consilierii în decizia femeilor. Pe de altă parte, proiecte legislative aduc în discuție îngrădiri ale avortului, citând precedentul Decretului 770 și invocând preocupări demografice.

Concepte etice, religioase și juridice: viziuni juxtapuse

Avortul este un subiect extrem de complex, care implică aspecte etice, morale, religioase, juridice și medicale. O parte a dezbaterii se concentrează asupra întrebării fundamentale: când începe viața umană? Unii cred că viața începe la concepție, iar avortul este o crimă; alții susțin autonomia femeii asupra propriului corp. Religia joacă un rol crucial în conturarea opiniilor despre avort, cu interpretări diferite între creștinism, islam, iudaism. Legal, reglementările variază: în unele țări avortul este restricționat, în altele este permis ca drept al reproducerii. Sănătatea fizică și mentală a femeilor este influențată de legalitatea și accesul la servicii sigure; în circumstanțe de interdicție, riscurile pentru sănătate cresc. Socio-economic, accesul la avort este crucial pentru femeile cu resurse reduse, iar politicile anti-avort pot agrava inegalitățile sociale.

tags: #avortul #proiect #religie

Postări populare:

• semnele și cauzele icterului în bolile de ficat
• Prevenire și tratament al retenției placentei la ovine și caprine
• Impactul prematurității asupra sănătății adulte: rolul geneticii și al alegerilor de viață
• cum alegi mărimea cămășii pentru bebelușul de 1 an
• Stafilococ auriu la Maternitatea din Ploiești: reacții, măsuri și comunicări ale autorităților