Pierderea perinatală este un eveniment care poate apărea, voit sau nevoit, oricând în viaţa unei femei. Pierderea unui copil reprezintă una dintre cele mai traumatizante experienţe emoţionale care pune la încercare psihicul unei posibile viitoare mame. Studiul de față își propune să evidențieze caracteristicile distresului emoțional la femeile ce au suferit o pierdere perinatală.
60 de femei, împărțite în loturi egale (50% avort la cerere și 50% au pierdut sarcina din alte cauze) au fost incluse în studiu. Chestionarele utilizate au fost: PDA și Perinatal Grief Scale. Analiza statistică a datelor a evidenţiat existenţa unei diferenţe puternic semnifi cative statistic între cele două loturi în ce privește PTSD, durerea legată de pierdere și distresul afectiv pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001).
Femeile care experimentează pierderea unei sarcini, adesea, susţin că renunţă la propriile ţeluri, planuri și vise. Recurg la o izolare socială. Înconjurate de prieteni care au deja propriile familii, acestea se simt singure și înstrăinate. Acest lucru apare atât în viaţa lor interioară, simţindu-se lăsate în urmă, cât şi în interacţiunile cu ceilalţi, când se simt date la o parte din cauza noilor activităţi și roluri impuse de noile statuturi materne. puţin pe suferinţa cauzată de pierderea copilului cât pe frustrarea dată de imposibilitatea de a fi părinte [1, 2, 3].
Aceste femei manifestă simptome precum: lipsa concentrării, dezamăgire, reacţii schizofrenice, pierderi de memorie, psihoză afectivă, pierderea interesului pentru activitaţile desfășurate, schimbări dramatice ale personalităţii sau lipsa motivaţiei. În cadrul cercetării au participat un număr total de 60 de femei ce au suferit pierdere perinatală. Toate participantele sunt de naționalitate română, cu vârste cuprinse între 15-35 ani (media de vârstă m=27.61; AS=4.13). Participantele la cercetare au fost grupate în două loturi egale: un lot de 30 de femei au solicitat avortul (media de vârstă m=26.26; AS=4.45); un lot de 30 de femei au avut pierdere de sarcină (media de vârstă m=28.96; AS=3.33).
Chestionarele au fost completate de către participante în perioada de spitalizare în cadrul Clinicii de Obstetrică și Ginecologie Odobescu din Timișoara, în perioada 2016-2017. Toate participantele au completat un formular de consimțământ cu privire la folosirea datelor în cadrul cercetării. Analiza statistică a datelor a evidenţiat existenţa unei diferenţe puternic semnificative statistic între cele două loturi în ce privește distresul afectiv pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001), media participantelor din lotul cu pierdere de sarcină fiind mai ridicată decât cea a celor din lotul cu avort la cerere, ceea ce indică o tendinţă relevantă la femeile cu pierdere de sarcină de a resimți distres afectiv puternic (Tabel I).
Analiza statistică a datelor a evidențiat existenţa unei diferenţe puternic semnificative statistic între cele două loturi în ce privește durerea legată de pierdere pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001), media participantelor din lotul cu pierdere de sarcină fiind mai ridicată decât cea a celor din lotul cu avort la cerere, ceea ce indică o tendinţă relevantă la femeile cu pierdere de sarcină de a resimți durere, tristețe, distres acut și disperare (Tabel II).
Din analiza rezulatelor obținute în urma completării chestionarelor, se observă că nivelul distresului afectiv general, cât și nivelul scalelor pentru evaluarea emoţiilor negative funcţionale, emoţiilor negative disfuncţionale (îngrijorare/anxietate respectiv tristeţe/deprimare) și emoţiilor pozitive, este semnificativ mai scăzut la femeile care au solicitat avortul, acestea prezentând distres de intensitate mică, comparativ cu un nivel mai ridicat (p<.001) la femeile care au pierdut sarcina, acestea confruntându-se cu emoţiilor negative funcţionale/disfuncționale cu o frecvență și intensitate mai ridicate. Pe de altă parte nivelul emoţiilor pozitive este de asemenea semnificativ mai ridicat la femeile care au pierdut sarcina, comparativ cu cele care au solicitat avortul (p<.001).
O posibilă explicație este aceea că, femeile care solicită avortul experimentează mai frecvent sentimente de evitare, de culpă/vinovăție și rușine, și mai puțin emoții pozitive [7, 8]. În urma prelucrării datelor, se evidențiază că nivelul durerii legate de pierdere, cât și la nivelul scalelor pentru evaluarea tristeții și plânsului, dar și disperarea, este semnificativ mai scăzut la femeile care au solicitat avortul, acestea prezentând durere și distres legate de pierdere de intensitate mică 90%, sau moderată 10%.
Aproape 8 din 10 femei ce au pierdut sarcina (76.8%) se confruntă cu durere, tristețe și plâns, distres acut/disperare cu o frecvență și intensitate de nivel ridicat, iar 2 din 10 (20%) cu simptome de nivel moderat. Rezultatele sunt în concordanță cu cele din literatura de specialitate [7], în sensul că femeile care pierd sarcina experimentează mai frecvent sentimente de durere legate de pierdere ce pot fi prezente chiar și la 2 ani după eveniment. De asemenea, studiile arată că acest nivel sever ridicat/patologic poate fi regăsit și la 12 luni după eveniment, impactul negativ fiind mai larg, întrucât calitatea vieții și viața de cuplu este afectată [9].
Din rezultatele prezentate mai sus, se evidențiază că nivelul simptomatologiei specifice PTSD este unul semnificativ mai scăzut (p<.001) la femeile care au solicitat avortul, 46.7% dintre acestea prezentând unele simptome de intensitate mică și 53.3% simptome de intensitate moderată. 16.7% din femei cu pierdere de sarcină prezintă simptome de intensitate moderată, respectiv 83.3% un nivel ridicat/sever, acestea confruntându-se cu mai multe simptome specifice în traumă (gânduri intruzive, coșmaruri, flashbacks, retrăirea evenimentului, evitare, reactivitate crescută, gânduri și emoții negative), conform criteriilor de diag nosticare pentru PTSD în formă moderată/ severă. Aceste rezul tate sunt similare cu cele menționate în studiul lui J. Farren [7, 10], care de asemenea arată că aceste simptome se mențin cel puțin 3 luni după pierderea sarcinii mai cu seamă în cazul simptomelor specifice în PTSD.
Rezultatele ne relevă diferențe semnificative statistic între cele două loturi de participante în ce privește impactul pierderii sarcinii, în sensul că nivelul suferinței pierderii și nivelul distresului este semnificativ mai ridicat la femeile care pierd sarcina comparativ cu cele care solicită avortul. The results reveal statistically significant differences between the two groups of participants regarding the impact of the loss of pregnancy, meaning that the level of suffering loss and distress is significantly higher in women who have lost their pregnancy compared to those who request abortion.
Contextul științific și interpretări
Cel mai recent eveniment din cadrul proiectului Centrul Minții a avut loc luni, 17 martie 2014, având ca subiect efectele avortului. Organizația Minte Forte, în colaborare cu Clinica Pro Vita i-au găzduit în sala Cazino din Parcul Central pe vorbitorii Dr. Loredana Lar, medic psihiatru și Dr. Avortul este încă un subiect controversat. Unul dintre cele mai importante lucruri de reținut este faptul că avortul nu reprezintă un eveniment resimțit în același mod de toate femeile. Pe lângă diferențele legate de contextul personal, social, economic și cultural, se ține cont și de faptul că femeile decid să facă avort din motive diferite, în momente diferite ale gestației și prin proceduri medicale diferite. Astfel și efectele psihologice resimțite după avort variază de la femeie la femeie.
Ambivalența este prezentă într-o mare măsură în cadrul acestui eveniment de viață, ceea ce înseamnă că o să fie prezent un amestec de emoții pozitive și negative. Majoritatea femeilor care termină o sarcină nedorită printr-un avort nu resimt probleme de sănătate mintală. Unele femei se simt încrezătoare cu decizia luată, altele se pot simți triste, vinovate, pot simți durere și sentimente de pierdere. O parte, pot suferi de probleme psihologice clinice, precum depresia sau anxietatea. (Notă: atunci când avortul este perceput de femeie ca reprezentând o traumă severă, se poate ca aceasta să aibă simptome ale Tuburării de Stres Post Traumatic - PTSD). Termenul de Sindrom Post Avort (PAS) se referă la simptomele pe care unele femei le-ar putea resimți după avort. Efectele psihologice pe care o femeie le resimte după avort depind de o multitudine de factori.
Caracteristici particulare ale sarcinii, inclusiv gradul în care femeia a dorit sarcina. În concluzie, femeile care trec prin experiența avortului se raportează diferit la acest eveniment. Este important să recunoaștem gama largă de gânduri și emoții, atât pozitive, cât și negative, pe care acestea le pot resimți. Persoanele care vor să discute despre experiența prin care au trecut și despre însemnătatea pe care o are în viața lor, pot apela la psiholog. Într-un cadru confidențial și neutru, doctorul psiholog oferă ajutor în gestionarea unor astfel de situații. Minte Forte este o organizație non-guvernamentală, neutră din punct de vedere politic și religios și nu are o poziție pro sau contra avort.
Aspecte metodologice și rezultate relevante
- Studiul a inclus 60 de femei românofile, cu vârste între 15-35 ani, împărțite în două grupuri egale (avort la cerere vs. pierdere de sarcină).
- Chestionarele utilizate au fost PDA și Perinatal Grief Scale, cu analiză statistică menită să identifice diferențe semnificative între cele două loturi.
- Concluzia principală: nivelul suferinței, distresului și durerii legate de pierdere este semnificativ mai ridicat în cazul pierderii sarcinii față de avort la cerere, iar emoțiile pozitive sunt mai ridicate în cazul excesului de pierdere.
- Studiile din literatură indică faptul că durerea legată de pierdere poate persista chiar și la 2 ani, iar impactul asupra calității vieții și relațiilor poate fi semnificativ pe termen lung.
Este important de remarcat diferența între percepțiile sociale și efectele psihologice resimțite, iar studiile menționează că impactul poate fi diferit în funcție de context, așteptări și suportul oferit.
Studiul Turnaway, menționat în textul original, indică faptul că femeile care au fost refuzate să efectueze avort nu au suferit pe termen lung de probleme psihice comparativ cu cele care au întrerupt sarcina. Însă, efectele emoționale inițiale pot fi semnificative, iar disponibilitatea serviciilor de consiliere poate juca un rol crucial în gestionarea stresului imediat și pe termen lung.
Adevărul despre pierderea sarcinii și avort | Elisabeth Kraus | TEDxSpokane
În concluzie, avortul nu este resimțit la fel de către toate femeile; factorii personali, sociali, culturali și situația gestației influențează intensitatea simptomelor. Eforturile de sprijin psihologic, consiliere non-judicativă și accesul la servicii specializate pot atenua distresul emoțional și pot facilita adaptarea la noile etape ale vieții, fie că este vorba de continuarea unei vieți cu alt plan familial, fie de gestionarea traumei provocate de pierderea sarcinii.
Relevanța practică pentru îngrijirea medicală și consiliere
- Integrarea evaluărilor psihologice în îngrijirea prenatală și postnatală, indiferent de decizia legată de sarcină, pentru a identifica distresul afectiv, sindromul PTSD și tulburările depresive sau de anxietate.
- Oferirea de sprijin psihologic adaptat la nevoile fiecărei femei, cu focus pe reducerea vinovăției, izolării sociale și promovarea sănătății mentale pe termen lung.
- Informarea clară despre faptul că efectele emoționale pot persista pe o perioadă îndelungată, iar intervențiile timpurii pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții și relațiile interpersonale.
tags: #avortul #si #consecintele #lui
Postări populare:
- Ginecologie în centrul medical din zona trafic greu: consultații, investigații și monitorizare sarcină
- Afectarea embrionului după o lovitură în abdomen: semnele de alarmă
- Calciul lactic și monitorizarea fontanellei la sugari: ghid practic
- Ginecologie pediatrică în Iași: clinici de încredere pentru femei și copii
- Detalii despre scutirea de contribuția la sănătate pentru femeile însărcinate și lăuze în România