Avort Spontan Repetat: Află Cauzele Ascunse, Diagnostic Precise și Cele Mai Eficiente Tratament

Avortul spontan, cunoscut și sub denumirea de pierdere spontană a sarcinii, reprezintă oprirea naturală a sarcinii înainte de a atinge termenul de 20 de săptămâni. Acesta survine cel mai frecvent în primul trimestru de sarcină, fiind adesea cauzat de anomalii la nivelul embrionului. Este esențial de înțeles că, în majoritatea cazurilor, mamele nu poartă nicio responsabilitate pentru producerea unui avort spontan.

Avortul spontan, definit ca pierderea unei sarcini înainte de 24 de săptămâni, este o experiență dificilă și mult mai comună decât se crede, afectând multe cupluri la nivel global. Cele mai multe pierderi de sarcină (aproximativ 80%) se petrec în primul trimestru, o etapă sensibilă în dezvoltarea fătului. Înțelegerea cauzelor potențiale și identificarea factorilor de risc nu doar că poate oferi o perspectivă asupra acestui proces, ci și sprijină prevenirea și luarea unor decizii informate care contribuie la o sarcină sănătoasă.

Avortul spontan este cea mai frecventă complicație a sarcinii, statisticile arătând că până la un sfert din sarcinile cunoscute se termină cu avort. Numărul real este probabil mai mare, deoarece multe avorturi au loc devreme în sarcină, înainte ca femeia să realizeze că este însărcinată.

Tipuri de Avort Spontan

Există mai multe tipuri de avort spontan, fiecare având trăsături și simptome specifice. Este important să le cunoaștem pentru a înțelege mai bine procesul și pentru a putea identifica corect situațiile de risc.

Avort spontan pierdut (silențios): Femeia a pierdut sarcina și nu a prezentat simptome evidente de avort spontan, iar ecografia indică absența bătăilor de inimă. Aceasta include și sarcina oprită din evoluție și sacul gol (descrise și ca avort silențios, sac gol, sarcina cu ou clar), când sarcina este încă prezentă în cavitatea uterină, dar fără embrion sau activitate cardiacă embrionară.
Avort spontan incomplet: Femeia a avut sângerări și a eliminat o parte din țesutul fetal, dar resturi de țesuturi rămân în uter. Diagnosticul ecografic se bazează pe identificarea unor fragmente de sarcină rămase în uter sau a unei grosimi anormale a endometrului.
Avort spontan complet: Femeia a avut sângerări și a eliminat complet țesutul fetal, iar ecografia evidențiază uterul gol. Diagnosticul de avort complet se stabilește în cazurile în care la examenul ecografic nu se mai identifică nimic din sarcina constatată anterior.
Avort spontan recurent (habitual): Două sau mai multe (în unele țări) sau trei sau mai multe (în altele) avorturi spontane consecutive. Aceasta reprezintă o patologie distinctă și este diagnosticată la pacientele cu două sau mai multe avorturi repetate în primul trimestru de sarcină.
Sarcina biochimică: O sarcină foarte precoce care se oprește din evoluție în primele două săptămâni de la fecundație, adesea detectată doar printr-un test de sarcină pozitiv.
Avort spontan în sarcină ectopică: Sarcina se dezvoltă în afara uterului, cel mai frecvent în trompele uterine. Simptomele includ dureri abdominale severe, dureri la nivelul umărului, diaree, vărsături, leșin, amețeli.
Avort spontan în sarcină molară: O formă rară de sarcină anormală în care țesutul placentar se dezvoltă necorespunzător, fără formarea unui făt viabil.

Avortul spontan, cum poate apărea în sarcina ectopică ori în sarcina molară, poate fi o experiență teribil de nefericită și înfricoșătoare pentru femei și partenerii lor.

Cauzele Avortului Spontan

Avortul spontan are o multitudine de cauze și apare prin diferite mecanisme. Momentul în care apare pierderea sarcinii este un indicator al unor posibile etiologii.

Factori Genetici

Anomaliile cromozomiale sunt depistate în 50-85% din avorturile spontane, reprezentând cauza cea mai frecventă a avortului în primul trimestru. Aproximativ 50% din avorturile spontane din primul trimestru sunt cauzate de aberații cromozomiale. Cromozomii conțin materialul genetic sau ADN-ul. Când oul și spermatozoidul se unesc, două seturi de cromozomi (unul de la mamă și unul de la tată) se combină pentru a forma genomul copilului. Dacă apar probleme cu structura sau numărul cromozomilor, fătul nu se va dezvolta normal (ex: Sindrom Edwards). Trisomiile (prezența unui cromozom în plus) reprezintă aproximativ două treimi dintre acestea, iar riscul de trisomie crește odată cu creșterea vârstei mamei.

Un procent foarte mic de persoane (1,9%) poate avea o rearanjare cromozomială numită translocație echilibrată. Acest lucru nu provoacă probleme, dar poate fi transmis copilului, ceea ce poate provoca o translocare dezechilibrată, însemnând că fătul nu are suficientă informație genetică sau are prea multă.

Dacă se stabilește că unul din parteneri este purtătorul unui tip de anomalie genetică, cuplul necesită consiliere genetică cu un specialist, în urma căruia se recomandă testarea genetică a fătului în timpul sarcinii prin biopsie de vilozități coriale sau amniocenteză. Există posibilitatea testării genetice preimplantaționale a embrionilor obținuți prin fertilizare in vitro.

În peste 50% din cazurile de avort spontan recurent, cauza este reprezentată de anomalii cromozomiale. Cel mai des, avortul apare în caz de trisomie, iar riscul de trisomie crește odată cu creșterea vârstei mamei. Atunci când anomaliile genetice ale fătului sunt foarte mari, apare în mod natural avortul, pentru că embrionul nu este viabil.

Testele genetice ale viitorilor părinți sunt de ajutor în caz de avort recurent, pentru că pot arăta dacă există anumite anomalii genetice.

Afecțiuni Medicale Preexistente ale Mamei

Starea de sănătate a mamei joacă un rol esențial în evoluția sarcinii, iar anumite afecțiuni și condiții medicale pot crește riscurile de complicații, precum avortul spontan sau nașterea prematură.

Diabet zaharat necontrolat: Pacientele cu diabet zaharat necontrolat au un risc crescut pentru malformații fetale și avort.
Obezitate în sarcină: Femeile obeze care rămân însărcinate după un tratament pentru infertilitate au un risc mai mare de avort spontan.
Hipertensiune arterială necontrolată
Lupus eritematos sistemic
Boli renale
Hipotiroidism sau hipertiroidism (boala Graves)
Sindromul antifosfolipidic: În aproximativ 20% din cazurile de avort recurent, pacientele sunt diagnosticate cu sindrom antifosfolipidic. Acesta este o tulburare de coagulare dobândită și se asociază cu complicații în sarcină precum avorturi recurente înainte de 10 săptămâni de sarcină, moarte fetală intrauterină, eclampsie, preeclampsie și insuficiență placentară. Diagnosticul este stabilit prin determinarea din sânge a anticoagulantului lupic, anticorpilor anticardiolipidici și anti-beta2-glicoproteină I.
Trombofilii ereditare: Afecțiuni care se moștenesc și care afectează procesul de coagulare al sângelui, crescând riscul de formare a cheagurilor. De obicei, nu se recomandă efectuarea testelor pentru trombofilii ereditare în cazul femeilor care au avut avorturi repetate. Totuși, dacă se găsesc mai multe tipuri de mutații, se dă un anumit tratament cu rezultate foarte bune. Aceste tulburări de vascularizație de la nivelul uterului, care pot fi moștenite, pot constitui cauze ale avortului spontan.
Malformații congenitale ale uterului: Pot crește riscul de avort spontan, în special în al doilea trimestru de sarcină. Cele mai comune malformații sunt uterul septat, unicorn, bicorn și didelf.
Alte probleme uterine: Sinechia intrauterină (alipirea pereților uterului prin aderențe), fibroamele și polipii uterini.
Patologii endocrinologice materne: Disfuncțiile tiroidiene sau hiperprolactinemia pot afecta evoluția sarcinii. Se recomandă efectuarea screeningului pentru hipotiroidism și hiperprolactinemie prin determinarea din sânge a hormonilor tiroidieni și a prolactinei (TSH, fT4, ATPO, PRL) și tratament adecvat.
Sindromul ovarelor polichistice (SOP): Pacientele cu sindromul ovarelor polichistice au o rată aproape dublă de avort comparativ cu populația generală - 40% vs. 20%. Mediul hormonal debalansat al acestor paciente afectează evoluția sarcinii în trimestrul I. Sindromul de ovare polichistice se asociază mai frecvent la pacientele supraponderale care au rezistență la insulină.

Infecții

Anumite infecții pot crește riscul de avort spontan, în special în primul trimestru de sarcină.

Rubeolă, oreion, bruceloză, citomegalovirus, HIV, chlamydia, gonoree (infecție vaginală), bilharzioza.
Infecții cu Toxoplasma, Rubella și CMV pot afecta dezvoltarea embrionului în primul trimestru, determinând malformații sau pierderea sarcinii.
Alți patogeni precum Ureaplasma urealyticum, Mycoplasma hominis, Chlamydia, Listeria monocytogenes, Herpes virus, nu au putut fi demonstrați ca factori cauzali pentru avort spontan recurent.
Vaginoza bacteriană se asociază cu un risc crescut de avort spontan și necesită tratament.
În general, infecția nu este considerată o cauză a avortului spontan recurent în primul trimestru, cu excepția infecțiilor severe.

Intoxicații Alimentare

Salmonella
Infecție cu Toxoplasma
Infecție cu Listeria
Boli hepatice în sarcină

Factori de Mediu și Stil de Viață

Factorii de risc asociați stilului de viață pot avea un impact semnificativ asupra evoluției sarcinii.

Vârsta maternă: Incidența avortului spontan crește odată cu vârsta femeii. După vârsta de 35 de ani, calitatea ovocitelor se deteriorează și crește incidența embrionilor cu anomalii cromozomiale. La vârste mai avansate, peste 40 de ani, riscul de avort este de până la 80%.
Medicamente: Majoritatea medicamentelor luate în timpul sarcinii trec prin placentă și ajung la făt. Înainte de a lua orice medicament în timpul sarcinii, este important să verificați cu medicul de familie dacă este potrivit. Există medicamente, cum sunt cele pentru cancere sau alte tipuri de terapii agresive, care au efect malformativ asupra fătului și pot determina oprirea în evoluție a sarcinii.
Consumul de alcool și fumatul: Deși nu există studii care să arate că un consum regulat de alcool sau fumatul excesiv duc direct la avort spontan, acestea pot crește riscul. Fumatul împiedică dezvoltarea normală a placentei și crește riscul de avort.
Consumul de cofeină: Riscul de avort spontan a fost, de asemenea, legat de consumul de cofeină.
Substanțe toxice: Expunerea la substanțe toxice, precum fumul de țigară, alcoolul, drogurile recreative sau substanțele chimice periculoase pot duce la un risc crescut de avort spontan.
Alimentație deficitară: Lipsa vitaminei D, a acidului folic și a altor nutrienți esențiali influențează negativ dezvoltarea fătului.
Stresul și oboseala: Nivelurile ridicate de stres și oboseala extremă sunt recunoscute ca posibile cauze de dezechilibru hormonal, afectând în mod indirect sarcina. Starea emoțională a mamei (precum stresul, depresia) nu crește riscul de avort spontan, dar este esențial ca sarcina să fie supravegheată cu atenție.
Factori imuni: Jumătate din materialul genetic al embrionului provine de la tată, sistemul imunitar al mamei poate considera embrionul ca pe un organism străin și îl poate respinge. În sarcinile normale, există mecanisme imune care protejează embrionul. Când aceste mecanisme nu funcționează corect, sarcina nu se dezvoltă.
Fragmentarea ADN-ului spermatic: Un nivel crescut al fragmentării ADN-ului spermatic poate crește riscul de avort recurent.

Pe de altă parte, riscurile pot fi amplificate și de factori externi, cum ar fi accidentele sau traumele fizice. Deși unii factori, precum vârsta sau anumite afecțiuni medicale, sunt dificil de modificat, alții pot fi gestionați prin intervenții medicale și adoptarea unui stil de viață sănătos.

Simptomele Avortului Spontan

Simptomele avortului spontan pot varia în intensitate și pot apărea brusc sau treptat. Sângerarea vaginală este cel mai frecvent semn al avortului spontan.

Sângerare vaginală: Cantitatea de sânge poate să difere, începând cu o cantitate mică de culoare maronie până la o cantitate mai mare de sânge roșu strălucitor sau chiar cu cheaguri. Trebuie menționat că sângerarea vaginală în sarcină, de cantitate mică, nu indică neapărat un avort spontan, deoarece astfel de sângerări sunt comune în primele 3 luni de sarcină. În cazul în care aveți sângerări vaginale, se recomandă să contactați de urgență medicul dumneavoastră. Sângerarea poate crește și produsul sarcinii poate fi eliminat complet.
Dureri și crampe în partea inferioară a abdomenului (durere pelvină): Unele persoane au dureri mari, în timp ce altele pot avea crampe asemănătoare cu cele din timpul menstruației. Durerile asemănătoare crampelor pot însoți sângerarea.
Eliminarea de lichid sau țesut vaginal.
Oprirea manifestării simptomelor de sarcină: Cum ar fi absența sensibilității la sân și dispariția senzației de greață.
Dureri la nivelul umărului, diaree, vărsături, leșin, amețeli: Acestea pot fi simptome ale unei sarcini ectopice.

Recomandăm prezentarea într-un serviciu de îngrijiri a tuturor femeilor cu sarcină incipientă care resimt durere pelvină sau sângerări pe cale vaginală. Este important ca femeile să se prezinte la cel mai apropiat Serviciu de Urgență dacă prezintă astfel de simptome severe sau semne de instabilitate cardiovasculară (amețeală, palpitații, stare de leșin) sau infecție (febră).

Diagnostic

Diagnosticul unui avort spontan se realizează prin examen obiectiv, ecografie de sarcină și măsurarea gonadotropinei corionice umane (hCG).

Ecografie: Pasul principal în diagnosticarea unui avort spontan este ecografia. Aceasta verifică prezența sau absența bătăilor inimii fetale și dezvoltarea fătului. Examinarea ecografică transvaginală a devenit standardul acceptat pentru evaluarea femeilor cu suspiciune de complicații ale sarcinii incipiente. Clasificarea ecografică a avortului se bazează exclusiv pe aparențele morfologice ale sarcinii.
Măsurarea nivelului de hCG: Hormonul produs în timpul gestației, poate oferi informații despre evoluția sarcinii. Un nivel scăzut poate indica un avort spontan. Concentrațiile de HCG din serul matern în general se dublează la fiecare 1,4-1,6 zile până în ziua 35 a sarcinii. Analiza hormonului nu trebuie utilizată singură pentru a diferenția sarcinile viabile de cele ne-viabile. Dar la femeile cu aspecte ecografice neconcludente, scăderea valorilor gonadotropinei corionice poate diagnostica un avort complet.
Analiza cromozomilor din țesut fetal: Dacă ați avut două sau mai multe avorturi spontane, se recomandă analiza cromozomilor dintr-un țesut fetal (cariotip din produsul de concepție sau test rapid pentru aneuploidii). Scopul este de a detecta posibile anomalii cromozomiale. Dacă sunt prezente anomalii la nivel fetal, se testează și cromozomii părinților, pentru a verifica dacă unul dintre ei sau ambii au anomalii cromozomiale care ar putea contribui la avorturile spontane repetate.
Cariotipul ambilor parteneri: Translocațiile balansate și translocațiile robertsoniene sunt observate la 2-5% din cuplurile cu avort recurent. În aceste situații se recomandă efectuarea cariotipului ambilor parteneri.
Test genetic avansat: Un test genetic avansat, care poate fi indicat în acest scop, este cariotipul molecular din lichid amniotic, vilozități coriale sau produs de concepție.
Examinare ginecologică: La femeile care prezintă hemoragie importantă și semne de dezechilibru cardiovascular, examenul cu speculul este indicat pentru a cuantifica mai bine cantitatea sângerării și a detecta resturi ovulare.
Analize de sânge: Pentru sindromul antifosfolipidic (anticoagulant lupic, anticorpilor anticardiolipidici și anti-beta2-glicoproteină I), pentru determinarea hormonilor tiroidieni și a prolactinei (TSH, fT4, ATPO, PRL).
Ecografie specială cu modul Doppler: Poate fi necesară pentru a identifica vase de sânge caracteristice la nivelul zonelor suspecte în cazul avortului incomplet.

În cazuri de suspiciune, se poate repeta ecografia după 7-14 zile pentru a confirma diagnosticul. Deoarece diagnosticul ecografic se bazează pe constatări negative, riscul de eroare de diagnostic este mare, în special la femeile cu cicluri neregulate.

La SANADOR, beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect.

Tratamentul Avortului Spontan

După pierderea spontană a unei sarcini, fătul trebuie îndepărtat din uter pentru a preveni complicațiile. Dacă tot țesutul fetal a fost eliminat, nu este nevoie de niciun tratament suplimentar. În cazul în care rămân resturi de țesuturi în uter, acestea trebuie îndepărtate.

Managementul Expectativ

În cazul unor avorturi spontane incomplete, se poate aștepta două săptămâni, pentru ca țesutul să fie eliminat în mod natural din uter. În majoritatea cazurilor, se recomandă atitudinea expectativă sau tratamentul medicamentos, deoarece 80% din sarcini se elimină de la sine, fără a fi necesară o intervenție, într-un interval de aproximativ 8 săptămâni. Tratamentul expectativ este deseori preferat de femeile care doresc o abordare naturală.

Tratamentul Medical

Dacă nu doriți să așteptați sau dacă țesuturile nu se elimină în mod natural în termen de două săptămâni, se pot administra medicamente care ajută la deschiderea colului uterin și la eliminarea țesuturilor. Medicamentele utilizate pentru a induce avortul sunt reprezentate de mifepriston, un anti-progesteron administrat oral, în combinație cu misoprostol, o prostaglandină administrată oral, vaginal, sublingual sau rectal, în doză unică sau multiplă. Aceste medicamente determină detașarea sarcinii de uter, înmuierea și deschiderea colului uterin și induc contracții uterine care să evacueze sarcina sau fragmente ale acesteia, reținute în uter. Managementul medicamentos evită necesitatea unei intervenții chirurgicale la 70-90% dintre femeile cu avort spontan precoce.

Tratamentul Chirurgical

Dacă tratamentul medical nu este eficient sau apar complicații, precum endometrita, țesutul poate fi îndepărtat chirurgical. Intervenția chirurgicală se realizează prin chiuretaj sau aspirație, sub analgezie locală sau generală într-o sală specială de intervenții. Chiuretajul aspirativ presupune folosirea unei canule atașată la un aspirator medical care realizează presiune negativă - vacuum, care dezlipește de uter fragmentele de sarcină și le aspiră. Chiuretajul instrumentar folosește chiureta, un instrument tăietor care raclează fragmentele de sarcină de pe peretele uterin și le extrage prin colul uterin dilatat. Complicațiile chiuretajului pot include perforație uterină, lacerație cervicală, hemoragie, îndepartarea incompletă a fătului sau placentei și infecții postoperatorii.

Recuperarea Fizică și Emoțională

Recuperarea fizică după un avort este esențială pentru restabilirea sănătății și pentru a reduce riscul de complicații. Procesul de recuperare variază în funcție de tipul de avort efectuat, starea generală de sănătate a pacientei și cât de avansată era sarcina. Cu o îngrijire corespunzătoare, majoritatea femeilor se recuperează rapid și fără probleme semnificative.

Timpul de recuperare variază în funcție de tipul de avort, între câteva zile și două săptămâni. În caz de complicații grave, acesta se poate prelungi. Este recomandat să se evite activitățile fizice intense și ridicarea greutăților în primele zile post-avort pentru a permite corpului să se recupereze. Igiena intimă atentă este importantă pentru a preveni infecțiile. Se recomandă evitarea băilor fierbinți și a contactului sexual timp de aproximativ două săptămâni sau până când medicul confirmă recuperarea completă. Este esențial un control medical de urmărire la aproximativ două săptămâni după procedură pentru a confirma că recuperarea decurge normal și că nu au rămas resturi în uter care ar putea provoca infecții.

Pierderea unei sarcini vine cu o încărcătură emoțională extrem de puternică pentru cuplu. Depresia și tensiunea în cuplu se accentuează în cazul avorturilor repetate. Studiile sugerează că starea emoțională poate influența cursul viitoarelor sarcini. Experiența unui avort spontan este epuizantă atât emoțional, cât și fizic. Sentimentele de durere, frustrare și anxietate sunt absolut normale. Este obișnuit să simți și durere fizică. Unele femei se simt foarte obosite, chiar și la mai mult timp după pierderea sarcinii. Sunt posibile dureri de cap sau dureri de stomac, constipație, diaree sau insomnii. Ziua în care copilul s-ar fi născut sau aniversarea pierderii ar putea fi deosebit de suparatoare. Poate fi de ajutor să ai sprijin de la cineva care înțelege sau să citești despre experiențele și sentimentele altor persoane. Fiecare femeie resimte diferit pierderea unei sarcini, iar consultarea unui specialist în sănătate mintală poate fi de mare ajutor pentru gestionarea emoțiilor și pentru pregătirea pentru o viitoare sarcină.

Sarcina Următoare După un Avort Spontan

Sarcinile următoare după un avort pot necesita o atenție specială, având în vedere impactul pe care acesta îl poate avea asupra corpului și asupra sănătății emoționale a femeii. Este posibil să apară întrebări legate de momentul potrivit pentru a încerca să rămână însărcinată din nou și măsuri care pot sprijini o viitoare sarcină sănătoasă.

După un avort, medicii recomandă, în general, să aștepți între două și șase luni înainte de a încerca să concepi din nou, în funcție de circumstanțele specifice. Această perioadă permite corpului să se recupereze și ciclului menstrual să revină la normal. Așteptarea este benefică și pentru a reduce riscul de complicații în sarcinile viitoare, oferind uterului și organismului suficient timp pentru refacere.

Înainte de a planifica o nouă sarcină, este recomandat un control medical pentru a evalua starea generală de sănătate. Acesta poate include analize de sânge și verificarea nivelului hormonal, precum și teste ginecologice care să evalueze sănătatea uterului și a ovarelor. Dacă există antecedente de avorturi repetate, medicul poate recomanda teste suplimentare, cum ar fi analize pentru tulburările de coagulare sau evaluarea unor posibile dezechilibre hormonale și genetice.

Începerea unui regim de suplimentare cu acid folic este esențială pentru prevenirea defectelor de tub neural la făt. De asemenea, o alimentație echilibrată și bogată în nutrienți ajută la refacerea nivelului de fier și a altor vitamine esențiale.

Pentru multe femei, sprijinul moral oferit de partener și familie este crucial în procesul de pregătire pentru o nouă sarcină.

Deși jumătate din cuplurile cu avort recurent nu vor putea identifica cauza, aceste cupluri trebuie încurajate să nu renunțe la a încerca să obțină sarcini, pentru că 75% din cupluri vor reuși în final să nască un copil sănătos.

Nu există dovezi medicale că avortul poate fi prevenit prin repaus la pat sau prin administrarea de suplimente de vitamine. Ajutorul dat de antispastice ori progesteron este de asemenea controversat. Totuși, cum efectele adverse sunt neglijabile, de multe ori astfel de tratamente sunt prescrise și îmbunătățesc confortul gravidei.

Nu se recomandă repausul la pat, administrarea de vitamine sau relaxante uterine.

Consilierea privind sănătatea sexuală după un avort spontan include atât aspecte medicale, cât și suport emoțional pentru recuperare și planificare ulterioară.

La Umana Fertility, pe lângă suportul emoțional oferit constant de întreaga echip, dispunem de o gamă largă de investigații în clinica noastră, iar echipa medical știe să abordeze conduita terapeutică într-o manieră detaliată și personalizată, pentru aceste patologii foarte complexe.

Dacă vă confruntați cu avorturi spontane recurente, este esențial să apelați la asistență de specialitate. La Sakalli IVF, oferim atât soluții medicale, cât și sprijin emoțional. Grija pentru bunăstarea emoțională este la fel de importantă ca și abordarea factorilor medicali.

Este posibil să rămâneți însărcinată la 2 săptămâni după un avort spontan.

La jumătate din cuplurile cu avort recurent nu se va putea determina cauza. Totuși, aceste cupluri trebuie încurajate să nu renunțe la a încerca să obțină sarcini pentru că 75% din cupluri vor reuși în final să nască un copil sănătos.

Nu uita că un avort spontan nu poate fi prevenit și nu este ceva ce poate fi cauzat intenționat de unul din parteneri. Acest lucru nu înseamnă că nu poți avea copii sau că vei suferi un alt avort spontan.

Femeile se pot simți triste și zdrobite după ce suferă un avort spontan. Trebuie să-și ia timp pentru a procesa mental tot ce s-a întâmplat înainte de a încerca să rămână din nou însărcinate. Unii dintre ei descoperă că este dificil să facă față unui avort spontan.

Femeile trebuie să se prezinte la medic atunci când suferă de pierderi recurente ale sarcinii. În timp ce până la 75% dintre avorturile spontane repetate se pot datora unei cauze necunoscute, unele afecțiuni de sănătate le pot expune femeilor la un risc mai mare de pierdere a sarcinii.

Când sunt determinate motivele avortului spontan, tratamentul pentru cauza de bază poate ajuta femeile să rămână și să rămână însărcinate.

Femeile pot face față mental după ce suferă un avort spontan consultând un terapeut autorizat care le poate ajuta să navigheze în emoțiile pe care le simt. De asemenea, îi pot învăța modalități prin care își pot face față emoțiilor.

Deși femeile nu pot face nimic pentru a preveni un avort spontan, ele pot alege singure un stil de viață sănătos.