Dr. Suzana Constantinescu, un medic dedicat și pasionat, conduce secția de Pediatrie a Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț din anul 2007, demonstrând un profesionalism și o implicare remarcabile în îngrijirea copiilor.
Viața dr. Constantinescu este marcată de o copilărie frumoasă, în care valorile i-au fost insuflate de părinți. A fost un copil matur și echilibrat, iar ca adolescentă și-a construit o carapace pentru a-și masca timiditatea. „Încă sunt un om timid, contrar aparențelor. Înaintând în vârstă, am reușit să mă deschid și să mă dezinhib. Dar, în adolescența și tinerețea mea timpurie, eram extrem de timidă și inhibată ca persoană. După ce m-am căsătorit, am avut copilul meu, m-am deschis, am evoluat. Eu permanent sunt în evoluție”, mărturisește dr. Constantinescu.
Cu o pasiune declarată pentru lucrul cu copiii, dr. Constantinescu a absolvit facultatea de Medicină, secția Pediatrie, în 1987 la Iași. „Am dat la Pediatrie, pentru că mi se părea că lucrul cu copilul este foarte frumos și înălțător. La fel consider și acum.” Experiența sa medicală include trei ani ca medic stagiar în spitalul din Piatra Neamț, urmată de specializarea în 1994 și obținerea titlului de medic primar în 1999. A activat o perioadă la Spitalul din Roman, apoi s-a reîntors la Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț, unde a petrecut 14 ani la secția de Neonatologie.
Reîntoarcerea sa în Pediatrie, în 2007, în calitate de șef de secție, a fost o întâmplare fericită. „Am avut parte de multe întâmplări plăcute de-a lungul timpului, care mi-au schimbat viața. Una din ele a fost acest post, de care am aflat cu 2-3 zile înainte de a se închide înscrierea. Am fost împinsă de la spate de o colegă. M-a întrebat: «Da’ tu de ce nu te duci?». Eu îmi doream să ajung în Pediatrie. Am dat concurs și am revenit în secție, după o absență de 15 ani, cu senzația că nu am lipsit aproape deloc. Revenirea mea a fost ca reîntoarcerea la locul de baștină.”
Dr. Suzana Constantinescu pune un accent deosebit pe gândirea pozitivă, considerând că aceasta atrage situații benefice în viață. „Pentru că eu sunt un om deschis și un om foarte optimist și pozitiv. În felul acesta, drumul este mult mai ușor, pentru că viața este o luptă permanentă. De la școală, unde luptăm să luăm note bune, până la carieră, o situație bună, luptăm să mergem înainte. Nimic nu vine de la sine. Eu am luptat pentru tot. Și pentru viața personală, și pentru carieră.”
Pasiunea pentru meserie se reflectă în relația sa cu pacienții. „Pot să spun că primul meu mod de a fi este acela de a lucra cu copiii. Sunt inocenți, puri, plini de energie și foarte pozitivi. Comunicarea este foarte ușoară, dacă ești pe aceeași lungime de undă cu ei. Pe copii nu-i poți minți, ei te simt foarte bine. Este o energie care circulă de la mine către ei și de la ei către mine. Eu așa mă încarc.” Importanța încrederii în relația medic-pacient este subliniată constant: „Vindecarea se face mult mai rapid când pacientul are încredere în tine. În cazul de față, mama. Dacă tu ai încredere în ce-ți spune medicul și în ceea ce-ți propune el ca terapie, evoluția este mult mai bună și mai rapidă.”
Ca șef de secție, dr. Constantinescu a reușit să formeze o echipă unită și eficientă. „Mi se datorează, în mare măsură. E echipa formată de mine. Am un colectiv foarte bun, cu colegi foarte buni. Am întreținut o atmosferă bună de lucru, fără a fi relațiile grevate de mici invidii. Ne respectăm și ne înțelegem unii pe alții. Relația de bună colegialitate și de respect funcționează foarte bine și asta poate confirma oricine din echipă. Ne cerem sfaturi, învățăm unii de la alții. Am înțelepciunea de a cere ajutorul atunci când e nevoie. Pentru că medicina se practică în echipă. Trebuie să lăsăm orgoliile deoparte și să știm care ne este limita.”
Meseria de medic implică renunțări semnificative. „Meseria noastră înseamnă foarte multă renunțare de sine. Renunți, pe perioade, la familie. Munca noastră, gărzile noastre, faptul că nu suntem acasă câte 30 de ore, sâmbăta, duminica, de sărbători. Asta înseamnă foarte mult sacrificiu.”
Dr. Constantinescu își exprimă regretul față de lipsa de recunoaștere a muncii medicale în România. „Și, luptând și sacrificându-te atât de mult, în momentul în care ajungi la un anumit nivel, vrei să-ți fie recunoscută munca. Ori, din păcate, la noi, în România, în general, munca nu este recunoscută. În particular, munca noastră medicală. Nu că nu este apreciată, dar mai este și denigrată. Aici e durerea cea mare. Denigrarea noastră permanentă, ca medici, cu motive mai mult sau mai puțin întemeiate, doar de dragul de a crea vâlvă, pentru că dă bine. Este atât de umilitor pentru noi! Suntem extrem de revoltați și de nemulțumiți de starea în care am fost aduși. Pentru că s-a diminuat foarte mult respectul pentru noi, ca oameni și ca medici.”
Regretul cel mai mare al dr. Constantinescu este că nu a avut mai mulți copii. „Viața personală este pilonul tău ca om. Dacă e bogată și echilibrată, te construiește ca persoană. Dar, ca să devii medic, trebuie să renunți foarte mult la viața ta personală. Am făcut un copil, l-am lăsat mic, acasă, cu părinții mei, cu socrii, cu soțul, iar eu m-am dus să studiez, să mă fac doctor. A fost un sacrificiu enorm să nu-mi văd copilul câte două-trei săptămâni. După aceea, a trecut timpul. Poate și frica, egoismul și faptul că te ia viața înainte. Până la urmă, așa a fost să fie. Bineînțeles că mi-a părut rău și-mi pare rău și acum că nu am avut măcar doi copii. Eu și soțul meu am fost copii unici și știm ce înseamnă. Tot timpul am să regret. Din păcate, nu reușești mereu să-ți organizezi viața pe toate planurile.”
Considerând meseria de medic o artă, dr. Constantinescu subliniază importanța comunicării și a acumulării de experiență. „Este o artă să știi să tratezi, să știi să comunici, să te faci înțeles. Iar eu, în viață, am luat de la fiecare cât am putut de mult, de la cei din jurul meu, de la profesorii mei, de la colegi, am tot acumulat. Tot ce mi-a plăcut, tot ce mi s-a părut că mi se potrivește. Chiar și de la tineri. Mie îmi place tineretul, sunt o fană a celor tineri. Sunt inventivi, sunt plini de energie și învăț de la ei, mă «upgradez» și eu pe lângă ei. Mie îmi plac oamenii și am încredere în ei.”
Dr. Constantinescu are o mare pasiune pentru muzică, dans și lectură, deși recunoaște că lipsa timpului o împiedică să le cultive pe deplin. „Am citit foarte mult. Îmi pare rău că acum nu mai reușesc să citesc din cauza lipsei de timp și a lipsei de disponibilitate. Sunt o mare iubitoare de muzică, pop și clasică. Mi-ar fi plăcut să pot să cânt la un instrument, dar, pentru că am fost un elev foarte silitor, aveam foarte multe activități, n-am mai ajuns să fac și acest lucru. Apreciez muzica bună, de calitate. Îmi pare rău că nu am avut timp să-mi cultiv o pasiune. Un bărbat își poate cultiva o pasiune, pentru că el este degrevat de treburile casnice, de copii, pe când o femeie nu-și poate permite asta”.
Cu toate acestea, își găsește momente pentru sine, esențiale pentru reîncărcarea bateriilor. „Îmi fac momentele mele personale, de intimitate, de eu cu mine. Foarte rar, dar le mai am. M-am mutat de curând la casă și mă ajută foarte mult și lucrul acesta, să stau eu cu mine. Dintotdeauna mi-a plăcut să stau cu mine. Bineînțeles, din ce în ce mai rar, dar încă le mai am și țin la momentele de genul acesta. Sunt foarte importante, te încarcă cu energie”.
Un exemplu elocvent de profesionalism și implicare este activitatea de la secția de Pediatrie, unde personalul medical, sub îndrumarea dr. Constantinescu, depune eforturi considerabile pentru binele copiilor, inclusiv a celor abandonați sau proveniți din familii defavorizate. „Am fost marcat să văd etajul unde sunt ținuți copiii cu diverse probleme pe care unii părinți „uită” să îi mai ia acasă. În acest sector cu copii aproape ai nimănui cadrele medicale adevărate din spital au adus de acasă, pe cheltuiala lor, ce au avut posibilitatea: îmbrăcăminte, jucării și cam tot ce trebuie pentru un copil mic”, se menționează într-o relatare despre activitatea secției.
Dr. Constantinescu subliniază că, în ciuda dificultăților, munca în echipă și dedicarea fiecărui membru al personalului medical sunt esențiale. „Nu mă las doborâtă de orgoliu și mă duc la toți colegii care cred că mă pot ajuta să salvez un copil.”
Ea consideră că a fi medic este o meserie pe viață, care necesită prezență și implicare constantă. „În orice moment poate fi nevoie de un medic și atunci nu poți să stai cu mâinile la spate și să spui că ești în concediu. Trebuie să ajuți! Nu puține sunt zilele libere când mă sună pacienții acasă și când merg să consult copilul.”
Dr. Suzana Constantinescu reprezintă un model de devotament, empatie și profesionalism în medicina pediatrică din Piatra Neamț, inspirând prin exemplul personal.
tags: #dr #constantinescu #pediatru #piatra #neamt