Resuscitarea cardio-respiratorie (RCR) precoce, efectuată de multe ori de persoane fără pregătire medicală, în anumite situații poate salva viața, dacă este efectuată corect și cât mai rapid. Pentru a putea acorda primul ajutor, prima condiție este recunoașterea urgentei și evaluarea rapidă a situației de la fața locului și a stării victimei. Acest lucru poate fi posibil dacă persoana care acorda primul ajutor are noțiuni minime de fiziologie respiratorie și cardiopulmonară.
Respirația - funcția prin care aerul încărcat cu oxigen este introdus în plămâni, unde oxigenul pătrunde în sânge iar dioxidul de carbon rezultat este eliminat, se evaluează cel mai ușor prin aprecierea frecvenței respiratorii. La adult, frecvența respiratorie normală este de 16-18 respiratii pe minut; la copii frecvența respiratorie este mai crescută 20-30 respiratii/minut, ajungând la nou-născut chiar la 40 respiratii/minut. Sângele oxigenat de la plămâni este condus la inimă și de aici este transportat prin artere la toate organele și țesuturile organismului.
Inima pompează sângele în artere cu o frecvență de 60-80/minut (la copil 90-100/minut, iar la nou-născut cu 130-140/minut). Pentru aprecierea stării de conșiență se va urmări răspunsul victimei la stimuli auditivi, vizuali și dureroși, încercând să se stabilească un dialog cu aceasta, zgâlțând-o ușor de umeri sau ciupind-o. Pulsul poate fi apreciat la nivel carotidian sau periferic. Cel mai ușor se apreciază pulsul carotidian: la nivelul bazei gâtului (la nivelul arterei carotide) de o parte și de alta a cartilajului tiroid, însă niciodată nu se palpează pulsul la ambele carotide în același timp.
Dacă nu se detectează pulsul și victima nu respiră se anunță serviciul 112 și se încep manevrele de resuscitare cardio-respiratorie: respirație artificială și masaj cardiac în raport de 1:5 dacă sunt 2 salvatori și 2:15 dacă e unul singur. Se ridică bratul victimei la 90 de grade cu antebrațul flectat pe braț în unghi drept; bratul opus va fi trecut peste torace și așezat cu fața dorsală a mâinii pe fața opusă a victimei astfel încât la întoarcerea în lateral a victimei acesta să vină sub cap; de asemenea membrul inferior care vine deasupra va fi flectat, astfel încât corpul victimei să se sprijine pe genunchi; capul se așează în hiperextensie și se deschide gura.
- 1:5 - 1 insuflatie urmată de 15 compresii toracice dacă sunt două persoane care efectuează RCR.
- Se verifică dacă există corpi străini care obstrucționează caile respiratorii: proteze dentare, dinți căzuți etc.
Manevrele de RCR se pot aplica și la copil, însă cu anumite particularități legate de vârsta copilului. În acest sens se diferențiază două grupe de vârstă: copilul sub 1 an ( sugarul ) și copilul între 1-8 ani. Masajul cardiac la sugar se face prin aplicarea unor compresii toracice cu o frecvență de peste 100/minut, la nivelul sternului, la aproximativ 1 deget sub linia care unește mameloanele, fie cu 2 degete (degetele II și III) fie cu ambele policii (degetul mare de la ambele mâini) în timp ce celelalte degete înconjoară toracele.
Resuscitarea cardio-pulmonară (RCP) este o procedură de urgență care poate salva viața unei persoane care se află în stop cardiac (inima a încetat să mai bată). Este utilă în multe Urgențe medicale, cum ar fi infarctul de miocard acut sau înec, în care respirația și bătăile inimii persoanei s-au oprit. În lipsa oxigenului, creierul poate fi grav afectat în doar câteva minute, iar decesul victimei este iminent.
Inspirați și lăsați-vă inspirați! Resuscitarea cardio-pulmonară este necesară atunci când o persoană nu mai respiră sau respirația este anormală și nu reacționează la stimulii din mediul extern - adică este în stop cardio-respirator. Suportul vital de bază (BLS - Basic Life Support) este un set de măsuri esențiale aplicate de urgență, care include evaluarea victimei, apelarea unui serviciu medical de urgență, compresiile toracice, respirațiile de salvare și, atunci când este posibil, utilizarea unui defibrilator automat (AED). Chiar și în lipsa unei instruiri medicale, simpla aplicare a compresiilor toracice poate face diferența între viață și moarte. Este esențial ca protocolul de resuscitare cardio-respiratorie să înceapă imediat, în timp ce o altă persoană sună la 112 și caută un defibrilator extern automat (AED).
Resuscitarea cardio-pulmonară este necesară atunci când o persoană nu mai respiră sau respiră anormal și nu reacționează la stimulii din mediul extern - adică este în stop cardio-respirator. Cu cât resuscitarea este începută mai repede, cu atât cresc șansele de supraviețuire - acestea se pot chiar dubla sau tripla dacă intervenția este promptă. Anumite semne pot indica faptul că o persoană are nevoie de resuscitare cardio-pulmonară. Stopul cardiac este cea mai frecventă cauză. În această situație, inima încetează brusc să mai pompeze sânge, iar persoana afectată suferă o pierdere a stării de conștiență. Stopul cardiac poate apărea ca o consecință a unui infarct miocardic, a unei tulburări de ritm cardiac (fibrilație ventriculară) sau a altor boli de inimă. În acest caz, protocolul de resuscitare cardio-respiratorie trebuie început imediat, ca măsură de prim-ajutor pentru stopul cardiac, pentru a menține circulația sângelui spre creier și alte organe; Manele de resuscitare cardio-respiratorie fac parte din protocolul de primul ajutor în caz de infarct miocardic.
Înec: victima a fost privată de oxigen în timpul submersiei, ceea ce poate duce rapid la stop cardiac; după scoaterea din apă, dacă victima nu respiră, se recomandă începerea imediată a resuscitării; Electrocutarea: poate perturba activitatea electrică a inimii și poate provoca stop cardiac, motiv pentru care este esențial să cunoaștem tehnicile corecte de acordare a primului ajutor în caz de electrocutare; Sufocare sau înec cu un obiect; Este un pas esențial în acordarea primului ajutor în caz de accidente rutiere sau traumatisme: o persoană implicată într-un accident poate intra rapid în stop cardio-respirator.
Evaluarea victimei începe prin verificarea siguranței zonei, pentru a proteja atât victima, cât și salvatorul. Ulterior, se testează starea de conșiență a victimei, prin scuturarea ușoară a umerilor și adresarea unei întrebări clare, precum „Mă auziți?” sau „Sunteți bine?”. Dacă victima nu reacționează, se aplică evaluare primară ABC. Pasul A - Airway (Căile aeriene), presupune observarea căilor respiratorii prin manevra de înclinare a capului spre spate și ridicare a bărbiei. În acest fel, căile aeriene superioare sunt aliniate, iar fluxul respirator este evaluat în mod corect. Pasul B - Breathing (Respirația): se verifică respirația prin manevra PAS - Privim, Auziim, Simțim respirația timp de maximum 10 secunde, pentru a vedea dacă aerul circulă normal. În acest interval, trebuie identificate cel puțin 2 respirații normale. Protocolul de resuscitare cardio-respiratorie trebuie inițiat imediat după ce a fost apelat un serviciu medical de urgență. Resuscitarea începe cu compresii toracice ferme și rapide, aplicate în centrul pieptului, cu o frecvență de 100-120 de apăsări pe minut sau 2 apăsări pe secundă. Dacă salvatorul este instruit, poate adăuga două respirații de salvare (gură-la-gură sau gură-la-nas) după fiecare 30 de compresii. Conform etapelor deja menționate, elementul esențial al resuscitării este reprezentat de compresiile toracice, adică apăsări ferme și rapide pe piept, care ajută la menținerea fluxului de sânge către creier și alte organe vitale.
În cele mai recente ghiduri de resuscitare, pentru efectuarea adecvată a compresiilor toracice, mâinile se așază una peste cealaltă în centrul pieptului victimei, cu brațele întinse și greutatea corpului aplicată vertical, deasupra victimei. Aceste compresii trebuie să fie ferme și rapide, la o adâncime de aproximativ 5-6 cm (ca reper, lungimea degetului mare), cu o frecvență de 100-120 apăsări pe minut, lăsând pieptul să revină complet între apăsări. Dacă salvatorul are pregătire în RCP, după fiecare 30 de compresii administrează două respirații de salvare, astfel: capul victimei este înclină pe spate, bărbia se ridică, nasul este strâns cu degetele, iar aerul este expirat ușor în gura victimei, până se observă ridicarea pieptului. Manevrele - 30 de compresii urmate de 2 respirații - se repetă continuu, conform ghidului de resuscitare, până la apariția semnelor vitale sau până la sosirea echipajului medical. Dacă este disponibil un defibrilator automat, acesta trebuie folosit conform comenzilor sale vocale.
Protocolul de resuscitare cardio-respiratorie la adulți se concentrează pe restabilirea circulației și a oxigenării în caz de stop cardio-respirator. Prioritatea o reprezintă compresiile toracice eficiente, întrucât stopul de cauză cardiacă este mai frecvent la această categorie de vârstă. Aceste compresii pot fi urmate, dacă este posibil, de respirații de salvare. Manevrele trebuie începute cât mai repede, imediat după identificarea lipsei de răspuns și a respirației normale, și continuate fără întrerupere, în raport de 30:2. La copiii care nu respiră sau prezintă respirație anormală, resuscitarea începe cu 5 respirații de salvare de câte o secundă fiecare, cu aer suflat blând în plămâni, observând ridicarea pieptului. Capul trebuie menținut într-o poziție corectă, cu bărbia ridicată și gura acoperită complet (etanj). După cele 5 respirații, se continuă protocolul de resuscitare cardio-respiratorie la copii prin aplicarea a 15 compresii toracice, urmate de 2 respirații de salvare, repetate în cicluri.
Compresiile toracice sunt efectuate cu o mână sau cu ambele, în funcție de dimensiunea copilului, apăsând la o adâncime de aproximativ 5 cm, cu o frecvență de 100-120 apăsări pe minut. Ai grijă de sănătatea ta! Protocolul de resuscitare cardio-respiratorie la bebeluși începe cu deschiderea căilor aeriene prin înclinarea ușoară a capului și ridicarea bărbiei, urmată de 5 respirații de salvare, suflate ușor peste gura și nasul copilului, până la ridicarea pieptului. Se continuă cu 15 compresii toracice aplicate cu două degete în centrul pieptului, la o adâncime de aproximativ 4 cm, urmate de 2 respirații salvatoare.
Ghidul de resuscitare poate fi aplicat atât de personal medical, cât și de persoane fără pregătire medicală, aflate la locul unui incident. Profesioniștii din domeniul medical folosesc tehnica de suport vital cu compresii toracice și respirații de salvare, în raport 30:2. Pentru publicul larg, este recomandată varianta simplificată, adică resuscitarea folosind doar mâinile (Hands-Only CPR), care constă în compresii rapide și ferme în centrul pieptului, cu o frecvență de 100-120 apăsări pe minut.
După aplicarea manevrelor BLS (Basic Life Support) și preluarea victimei de către echipajele medicale, persoana este transportată de urgență la spital. Acolo, medicii evaluează eventualele leziuni provocate de lipsa oxigenului și investighează cauza stopului cardiac, pentru a începe tratamentul țintit al cauzei care a condus la instalarea acestuia. Învățarea tehnicilor de resuscitare cardio-respiratorie nu este doar o abilitate medicală, ci o responsabilitate civică. În situațiile de urgență, fiecare secundă contează, iar intervenția promptă a unui martor poate menține funcțiile vitale ale persoanei aflate în pericol, până la sosirea medicilor. Diagnosticul și tratamentul corect fac diferența.
tags: #baza #bls #sugar #si #copilul #mare