După ce a depășit etapa interesantă de 1 an, dulcele îngeraș începe să aibă un „repertoriu” din ce în ce mai larg de abilități și comportamente care îi surprind pe mama și pe tata. Un caz destul de tipic este acela în care micuțul nu se mai limitează la a arunca obiecte pe pământ cu invitația explicită jucăușă de a le prinde din nou, ci pare că vrea să-i „nimerească” pe cei din jur. Bebelușul tău are deja 9 luni, a început să se ridice în picioare, e foarte curios și foarte interesat de jucării și adoră să se joace cu adultul. De la un timp, a început să arunce jucăriile. Se uită uimit după ele și ne cheamă, ne arată fiecare jucărie de pe jos și o cere. Cuminți și responsabili, ne aplecăm și o înapoiem copilului. A căzut jucăria, uite jucăria! Fericit, o ia, o agită puțin și pac! - cu ea din nou pe jos. Din nou, ne cheamă, arată că e jos, o cere. Noi, cuminți, o ridicăm și i-o dăm, dar, surpriză - o aruncă din nou. Dacă o confiscăm, generăm un val de proteste vehemente din partea lui, pentru ca o vrea, ca să o arunce din nou.
Mai enervant este când face același lucru cu lingurița cu piure, cănuța cu apa, castronul cu fructe. Unii părinți observă o preocupare accentuată legată de faptul că lucrurile din casă tind să „zboare” pe lângă ei. Mulți dintre copiii până în trei ani aruncă lucruri sau mâncare în jur. Această fază, în care copilul aruncă obiecte, este o parte normală a dezvoltării. Experții în educație spun că între 1 an și jumătate și 3 ani, este normal ca cei mici să arunce obiectele. Bebelușii procesează lumea prin simțuri. Când li se oferă prea multe lucruri de privit, atins sau auzit deodată, se pot simți copleșiți. Pot trece repede de la o jucărie la alta, își pierd interesul sau devin agitați. Suprastimularea poate duce la stres la bebeluși, făcându-i iritabili sau să devină mai atașați de tine. S-ar putea să observi că cel mic își freacă ochii, își întoarce capul sau plânge după doar câteva minute de joacă. Acestea sunt semne că creierul lor este suprasolicitat.
Copilul aruncă obiecte pentru insținerea asupra mamei sale. El arunca un obiect și observă cum mama îl ridică, prin urmare prin ceea ce face o poate controla pe mama sa, ea nu este imprevizibilă și aceasta îi dă copilului un sentiment de siguranță. De asemenea, copilul aruncă obiecte care-i plac în WC și la gunoi. Acestea sunt spații care primesc conținutul scutecului sau, un conținut important și semnificativ. Unii copii aruncă obiecte pentru a explora cum acestea produc sunete diferite când izbesc podeaua. Învață că un obiect care e aruncat, se duce în jos în loc să rămână pe loc sau să plutească. Unele mai și sar de câteva ori!
Copilul tău e la vârsta la care învață să deprindă abilități noi, iar pentru asta are nevoie să exerseze. Să poți apuca un obiect, ai nevoie de mișcările fine ale mâinii - să știi cât de puternic să îl ții, să îți pregătești mușchii pentru textura, mărimea și greutatea obiectului. De asemenea, ai nevoie să coordonezi ceea ce vezi cu ceea ce faci - coordonare mână-ochi. Curios să afle ce se întâmplă cu lucrurile pe care le aruncă, bebe va învăța că obiectele, ca și oamenii, pot să dispară și să reapară și că doar pentru că ceva nu se vede, nu înseamnă că nu mai există (principiul permanenței obiectelor). Acest joc - aruncatul și datul jucăriilor înapoi - este și un minunat mod de a socializa, pentru că are un motiv foarte serios („jucăria pierdută”) pentru a-și chema un partener de joacă.
Este foarte bine să acceptăm provocarea atunci când bebe începe jocul aruncatului (partea bună e că toate acele aplecări ne fac bine la talie și pot funcționa pe post de genuflexiuni).
În această fază, un truc simplu, dar util, este prevenirea anumitor comportamente ținând sub control obiecte care ar putea fi periculoase (pahare, bibelouri, vaze, etc...). În această grupă de vârstă, copilul trece prin „perioada senzorio-motorie”, așa cum a definit-o cunoscutul psiholog J. Piaget. Pentru el este o satisfacție să audă zgomotul pe care îl face obiectul când cade, sau să observe cât de departe merge. Specialiștii în educație spun că mulți copii încep să dărâme tacâmurile și mâncarea de pe masă în momentul în care s-au săturat și sunt plictisiți. Dacă un copil își manifestă supararea aruncând cu lucruri în cei din jur, este important să corectăm acest tip de comportament. Ia-i obiectul respectiv în momentul în care vrea să lovească cu el pe cineva și spune-i că nu se poate, deoarece îi rănește pe ceilalți. Pune-i bebeluțului tău o porție mică de mâncare și vorbește-i pe durata mesei. În acest fel, îl ții ocupat și concentrat asupra conversației, iar el nu va mai avea timp să caute în jur lucruri cu care să arunce.
Atunci când copilul pare că aruncă cu intenție un obiect cuiva, primul lucru de făcut este să-l faceți să înțeleagă imediat și clar că acesta este un comportament inacceptabil. Este indicat să-l ridici și să faci contact vizual spunându-i calm: „Nu, nu poți!”. Dacă aruncă pentru că este furios, este important să îl oprești, să îi spui în cuvinte emoția pe care o are („simt că te-ai înfuriat”) și să-i spui că poate strânge din pumni sau poate lovi cu piciorul în podea în loc să arunce cu obiecte. Te-ar surprinde cât de multe poate înțelege încă de la vârste mici. Dacă aruncă pentru că i se pare distractiv, încurajează-l să urmărească o țintă, un loc în care să arunce (poate un lighean sau o cutie mare).
O altă situație delicată este cea în care copilul începe să arunce cu mâncarea. Este o adevărată provocare pentru părinte, dar o distracție pentru copil. Ce este nevoie să înțelegi este mesajul pe care încearcă să ți-l comunice: ori nu e momentul să mănânce (este satul, nu are poftă, are prea multă energie în momentul acela), ori îi displace ce i-ai pregătit, ori are nevoie de atenția ta. Oricum ar fi, îl poți învăța că dacă alege să arunce mâncarea, tu înțelegi că nu are nevoie de mâncare și îl ridici de la masă.
Învățați copilul că este în regulă să arunce lucruri atâta timp cât este vorba despre anumite obiecte, aruncate la timpul și locul potrivit. De exemplu, pe plajă, cel mic poate arunca pietricele în apă. În curtea casei sau în parc, lasă-l să se amuze cu noua lui minge ușoară, din burete sau un material asemănător. Când cel mic își aruncă hainuțele, ia-le, arată-i-le și spune-i că hainele nu sunt de aruncat, doar cu mingea poate face așa ceva. Ajută-l să înțeleagă de la început că hainele se împ folds iesc și se pun în dulap, în timp ce mingea este pentru joacă. În acest fel, va asocia în mintea lui diversele obiecte și tipuri de întrebuințare.
Dacă observi că cel mic se simte copleșit de prea multe jucării, oferă-i doar una sau două jucării odată. Acest lucru îi dă șansa să se concentreze, să exploreze și să se bucure de experiență fără distrageri. Un sistem simplu de rotație le poate menține curiozitatea trează, fără să fie nevoie să cumperi mereu jucării noi. Un astfel de program ajută bebelușii să anticipeze schimbarea, fără să fie bombardați de prea multe noutăți. Strângeți împreună lucrurile aruncate. Nu face niciodată acest lucru de una singură, deoarece copiilor li se pare amuzant să dărâme obiecte și să-și privească mama cum le adună de pe jos. Lasat singur, sarcina de a aduna toate obiectele poate să-l depasească pe cel mic. Fii întotdeauna calmă și fermă când îți corectezi copilul. Învață să-l ignori în cazul în care aruncă o singură dată un lucru sau îl scapă pe jos. În fond, cu toții greșim și nu este cazul să acorzi prea mare atenție unei mici greșeli.
Dacă, observând copilul, părintele înțelege că aruncarea obiectelor este o manifestare a furiei, este esențial să-l ajute să-și „numească” emoțiile. În același timp, este necesar să explicăm că toate emoțiile sunt acceptate (de exemplu: „Mama te înțelege, ești supărat... obosit...”). Încearcă să-i atragi atenția propunându-i un joc care să-i fie atractiv. Uneori, copilul procedează astfel, de exemplu, pur și simplu pentru că se simte neglijat sau dorește să atragă atenția adultului.
Pentru bebeluși, 3 până la 5 jucării sunt suficiente. Acest lucru îi ajută să se axeze și previne suprasolicitarea. Da, mai ales pentru bebelușii sub un an. Dacă demonstrezi blând cum se folosește o jucărie, îi poți stârni interesul, dar lasă-l să o descopere în modul său. Introducerea jucăriilor noi nu trebuie să însemne mai multă aglomerație sau haos. Punând accent pe mai puține obiecte alese cu grijă și observând modul în care se implică bebelușul tău, vei crea o experiență de joacă mai bogată.
Crearea unui spațiu de joacă liniștit poate fi benefică. Folosește o păturică sau un covoraș cu doar câteva jucării. Dacă observi semnale de suprasolicitare, fă o pauză. Îmbrățișează-l, cântă sau mută-te într-un spațiu mai liniștit. Este important să fii constant în ceea ce îi transmiți. E nevoie să nu reacționezi exagerat. Dacă aruncă pentru că este furios, este important să îl oprești, să îi spui în cuvinte emoția pe care o are („simt că te-ai înfuriat”) și să îi spui că poate strânge din pumni sau poate lovi cu piciorul în podea în loc să arunce cu obiecte. Te-ar surprinde cât de multe poate înțelege încă de la vârste mici.
În loc să încerce să-l oprească pe copil, părinților li se recomandă să se concentreze asupra tipurilor de obiecte care sunt aruncate și asupra posibilității de a limita aceste gesturi. Câte una pe rând: Oferă o jucărie nouă singură, fără alte opțiuni în același timp. Rotește jucăriile săptămânal: Păstrează o selecție restrânsă la vedere și depozitează restul. Observă-ți copilul: Privește cum se joacă. Se entuziasmează la texturi moi sau petrece mult timp stivuind cupe?
De la vârsta de 8 luni copilul știe deja foarte bine ce poate să îl aștepte în unele situații și cu foarte mare entuziasm vede cum rezultatul începe să apară după faptele lui. Este foarte important de reținut: dacă nu este periculos pentru sănătatea bebelușului trebuie să îl lăsăm să „exerseze” pentru că face parte din dezvoltarea lui. Când copilul tău începe să arunce cu obiectele din jur, în timp, acest comportament devine frustrant, chiar dacă bebe se amuză copios. Pentru ca mâna lor să poată apuca obiectul și să-l arunce, copiii folosesc degetele și își coordonează mișcările cu ajutorul sistemului locomotor. Pentru micuțul tău, faptul că poate să apuce un obiect și să-l arunce în direcția dorită constituie o putere pe care o descoperă în el însuși și care îl distrează. Îmbrățișează-l, cântă sau mută-te într-un spațiu mai liniștit dacă observi semnale de suprastimulare.
Declinare de responsabilitate: Informațiile oferite în acest articol au scop educațional și informativ general. Activitățile trebuie întotdeauna adaptate la vârsta, abilitățile și nevoile copilului. Asigură întotdeauna supraveghere adecvată și un mediu sigur. Află mai multe despre abordarea Dr. Cand copilul tău începe să arunce cu obiectele din jur, în timp, acest comportament devine frustrant, chiar dacă bebe se amuza copios. Pentru că mâinuta lor să poată apuca obiectul și să-l arunce în direcția dorită constituie o putere pe care o descoperă în el însuși și care îl distrează. Specialistii în educație spun că între 1 an și jumătate și 3 ani, este normal ca cei mici să arunce obiectele. În loc să încerce să-l oprească pe copil, părinților li se recomandă să se concentreze asupra tipurilor de obiecte care sunt aruncate și asupra posibilității de a limita aceste gesturi. Invatați copilul că este în regulă să arunce lucruri atâta timp cât este vorba despre anumite obiecte, aruncate la timpul și locul potrivit. De exemplu, pe plaja, cel mic poate arunca pietricele în apă. În curtea casei sau în parc, lasă-l să se amuze cu noua lui minge ușoară, din burete sau un material asemănător. Când cel mic își aruncă hainuțele, ia-le, arată-i-le și spune-i că hainele nu sunt de aruncat, doar cu mingea poate face așa ceva. Ajuta-l să înțeleagă de la început că hainele se împăturesc și se pun în dulap, în timp ce mingea este pentru joacă. În acest fel, va asocia în mintea lui diversele obiecte și tipuri de întrebuințare.
Curiozitatea și dorința de cunoaștere îl determină pe micuțul tău să strice, arunce sau spargă diverse lucruri, inclusiv jucăriile lui. Părinții au un rol deosebit de important în această perioadă în care ei trebuie să îi învețe pe micuții lor că astfel de acțiuni nu sunt normale. Copilul trebuie să înțeleagă că ceea ce face nu este bine, dar trebuie să fie și conștient de consecințele acțiunii lui. Explorarea Lumei prin Aruncare și Distrugere. Mulți părinți observă o preocupare accentuată legată de faptul că lucrurile din casă tind să „zboare” pe lângă ei.
Învață-ți copilul că este în regulă să arunce lucruri atâta timp cât este vorba despre anumite obiecte, aruncate la timpul și locul potrivit. De exemplu, pe plajă, cel mic poate arunca pietricele în apa. În curtea casei sau în parc, lasă-l să se amuze cu noua lui minge ușoară, din burete sau un material asemănător. Când cel mic își aruncă hainuțele, ia-le, arată-i-le și spune-i că hainele nu sunt de aruncat, doar cu mingea poate face așa ceva. Ajuta-l să înțeleagă de la început că hainele se împăturesc și se pun în dulap, în timp ce mingea este pentru joacă. Acest lucru va crea asocieri logice despre diferite obiecte și utilizări.
Gestionarea fazei „aruncărilor”: strategii practice pentru părinți
- Stabilește limite clare pentru obiectele de aruncat: permite aruncarea doar a unor obiecte sigure (mingi moi, pietre plate nereparate, obiecte de exterior) și ține departe obiectele periculoase (becuri, pahare, obiecte ascuțite).
- Repartizează jucăriile: oferă câte o jucărie la un moment dat, rotește-le săptămânal, pentru a preveni suprasolicitarea și pentru a menține interesul.
- Folosește umorul și limbajul documentary: folosește exemple clare despre ce poate fi aruncat în anumite situații, explicând ce nu este potrivit și de ce.
- Învață-l prin jocuri țintite: direcționează aruncarea spre o țintă (o ladă, coș, lighean) pentru a dezvolta coordonarea mână-ochi și motricitatea grosieră.
- Exerciții pentru mersul și echilibrul (pentru vârste relevante): exerciții de tipul mersului pe călcâie, genuflexiuni cu mingea, urcat pe plan înclinat, toate integrate în jocuri scurte și plăcute.
- Gestionarea emoțiilor: dacă bebelușul aruncă din cauza furiei, numește emoția, modelează răspunsuri non-violente (de ex. poate strânge din pumni sau poate să lovească podeaua), încurajează exprimarea cu cuvinte, nu cu obiecte.
- Rutină calmă și consecvență: răspunde cu răbdare, fără țipete sau pedeapsă severă; acest tip de reacție ajută la învățarea controlului impulsurilor.
- Implicarea în activități de legătură părinte-copil: transformă corectarea într-o oportunitate de apropiere și conectare, nu într-un conflict.
În concluzie, aruncatul obiectelor la copii între 1 an și jumătate și 3 ani este o fază normală a dezvoltării, în care copilul își exercită coordonarea, își înțelege permanența obiectelor și își exersează noile abilități. Cu răbdare, consistență și implementarea unor strategii adaptate vârstei, părinții pot ghida copilul spre utilizări sigure ale obiectelor, în timp ce încurajează explorarea și autonomia sa.
De asemenea, este bine să fii atent la semnele legate de tulburările de mers și echilibru, deoarece evaluarea precoce poate preveni compensațiile posturale pe termen lung. Dacă observi devieri semnificative, consultă un specialist și poți utiliza tehnologii moderne de analiză a mersului pentru a identifica precis cauzele și a planifica un program de recuperare adecvat.
tags: #bebe #arunca #pe #jos #totul