Când un bebeluș se trage de ureche, părinții încep adesea să caute motivul acestui comportament. Este vorba despre o infecție la ureche? Este obosit? Are o problemă emoțională? Iată tot ce trebuie să știi despre acest comportament și când este cazul să te îngrijorezi și să apelezi la un medic.
În marea majoritate a copiilor, otita este precedată de o infecție a tractului respirator superior și/sau a gâtului. Această legătură rezultă din structura specifică a urechii copiilor: la bebeluși, trompa lui Eustachio (conexiunea dintre urechea medie și așa-numita nazofaringe) este mult mai scurtă decât la adulți. Prin urmare, orice infecții ale tractului respirator superior și ale gâtului se pot răspândi ușor la urechea medie la copii.
Când un bebeluș se trage de ureche, acest lucru poate arăta disconfortul și durerea asociate cu otita (de obicei este vorba de o durere acută cu debut brusc).
Principalele cauze ale acestui comportament
Erupția dentară
În perioada erupției dinților de lapte, bebelușul poate să se tragă de ureche. Disconfortul asociat cu erupția dentară este adesea resimțit de copil, iar prin tragerea de ureche, bebelușul poate încerca să se distragă de la durerea gingiilor. În aceste cazuri, un copil iritabil poate, de asemenea, să-și zgârie capul și urechile mai des. În plus, durerea gingivală, care apare adesea în timpul erupției dentare, poate radia, printre altele, spre gâtul sau urechea bebelușului, determinându-l să-și tragă uneori de ureche. Erupția dentară este de obicei însoțită de salivare abundentă și înroșirea gingiilor. Jucăriile dentare ușor răcite sau masajul gingiilor bebelușului cu un tampon special de silicon pe care părintele îl pune pe deget pot aduce alinare.
Refluxul gastroesofagian
Un sugar poate să-și tragă de ureche și atunci când prezintă reflux gastroesofagian. Datorită anatomiei specifice a urechii medii la un copil, conținutul acid al stomacului poate irita zona trompei lui Eustachio și poate duce la dezvoltarea inflamației. Refluxul este adesea însoțit de neliniștea copilului în timpul/imediat după hrănire, regurgitarea mâncării (deși nu apare întotdeauna - poate apărea așa-numitul reflux latent), eructații frecvente ale copilului, reticența de a sta pe burtă, probleme cu creșterea în greutate corectă. Dacă părinții suspectează boala de reflux gastroesofagian la copilul lor, ar trebui să apeleze la un medic pediatru.
Rană provocată de perforarea urechii pentru cercei
Dacă părinții decid să perforeze urechile copilului pentru a purta cercei, bebelușul poate să tragă de ureche pentru că simte disconfort de la o rană proaspătă sau în curs de vindecare. Uneori, bebelușul este pur și simplu curios de obiectul aflat în lobul urechii sale și trage de el și, implicit, de ureche.
Oboseală sau descoperirea propriului corp
Un bebeluș poate, de asemenea, să se tragă de ureche de amuzament sau pur și simplu din dorința de explorare. Unii copii își apucă urechile în mod obișnuit, de exemplu, când sunt interesați de ceva sau din plictiseală. Alții se trag de ureche atunci când sunt somnoroși. Apucarea urechii este de obicei însoțită de frecarea ochilor, căscatul și iritabilitate în creștere. Astfel de simptome nu ar trebui să-i îngrijoreze pe părinți, ci să-i determine să înceapă rutina de somn a bebelușului. Deși poate părea neobișnuit pentru adulți, unii bebeluși își trag de ureche pentru a încerca să se calmeze înainte de culcare. Există copii care își înfășoară părul în jurul degetelor înainte de a adormi, alții zgârie ușor suprafața saltelei cu mâinile sau „ciugulesc” o jucărie de pluș, iar alți copii își trag urechile când adorm. În mare parte, acestea sunt obiceiuri complet inofensive care dispar de la sine pe măsură ce copilul se dezvoltă.
Dermatită sau alergii
Dacă copilul nu doar își apucă urechea, ci chiar își zgârie capul și urechile, cel mai important lucru este să fii atent la bebeluș. Uneori copiii manifestă în acest fel oboseala sau nervozitatea, dar pentru unii copii, zgârierea capului și a urechilor poate fi un simptom al alergiilor sau al unei boli. Examinează mai atent starea pielii bebelușului. Există vreo schimbare pe piele, de exemplu, coșuri, pete, zone foarte uscate? Copilul poate să-și zgârie capul și urechile din cauza: dermatitei atopice în curs de dezvoltare. Leziunile cutanate care provoacă mâncărime apar și în alte locații, de exemplu, în pliurile articulațiilor (de exemplu, genunchi, coate), pe față; alergiilor alimentare sau de contact; suprainfecțiilor bacteriene ale leziunilor cutanate care apar în cursul dermatitei seboreice.
Ce înseamnă când bebe se trage de ureche și are alte simptome?
Când un bebeluș se trage de ureche, părinții suspectează imediat ce e mai rău, adică o infecție a urechii, în terminologia medicală denumită otită medie acută. În primul rând, nu este cazul să te panichezi, ci să observi calm cum se comportă copilul: se trage des de ureche și este nervos, plângând în același timp? Este, de asemenea, esențial să determini dacă sugarul se trage de ureche și are alte simptome care ar putea indica otita, de exemplu febră, nas înfundat, tuse, vărsături, scăderea apetitului și reticența la joacă, secreții din ureche (apoase, purulente).
Tipuri de infecții ale urechii
Există trei tipuri principale de infecții ale urechii. Fiecare are o combinație diferită de simptome, conform nidcd.nih.gov.
- Otita medie acută este cea mai frecventă infecție a urechii. Părți ale urechii medii sunt infectate și umflate și lichidul este prins în spatele timpanului. Aceasta cauzează dureri de urechi - denumită în mod obișnuit otalgie. Copilul poate avea, de asemenea, febră.
- Otita medie cu efuziune apare uneori după ce o infecție a urechii a trecut și lichidul rămâne prins în spatele timpanului. Un copil cu astfel de otită poate să nu prezinte simptome, dar un medic va putea vedea lichidul din spatele timpanului cu un instrument special.
- Otita medie cronică cu efuziune apare atunci când lichidul rămâne în urechea medie pentru o perioadă lungă de timp sau reapare în mod repetat, chiar dacă nu există infecție. Această otită face mai dificil pentru copii să lupte împotriva noilor infecții și, de asemenea, poate afecta auzul lor.
Când să mergi la medic
Ar trebui să duci copilul la medic dacă acesta:
- prezintă semne ale unei infecții a urechii, inclusiv durere la nivelul urechii, dificultăți de auz, mâncărime sau scurgeri din ureche;
- este bolnav și are febră fără un motiv evident;
- ar fi putut introduce un obiect străin în ureche.
Tragerea de urechi la bebeluși, de obicei, nu este un motiv de îngrijorare. Dacă crezi că copilul se trage de urechi pentru că este obosit, poți încerca să îl pui la somn sau să îi oferi un moment de liniște. Pentru a scăpa de un dop de ceară, poți încerca picături de urechi pe care le cumperi de la farmacie. De asemenea, poți cere ajutorul medicului pentru a face acest lucru în cabinet. Dacă copilul are o infecție a urechii, s-ar putea să aibă nevoie de antibiotice. Dacă bănuiești o infecție și vezi că bebelușul are dureri, mergi la medic pentru un diagnostic corect. Dacă bănuiești că cel mic are dureri din cauza erupției dentare, poți încerca să-i administrezi paracetamol sau ibuprofen în dozele recomandate.
Este important să mergi cu bebelușul la medic dacă observi mai multe simptome ale unei posibile otite. După ce ai eliminat celelalte posibile motive pentru care bebe se trage de ureche, dacă în continuare ești îngrijorat, ar trebui să consulți un specialist pentru a te asigura că totul este în regulă cu copilul tău.
4 METODE PRIN CARE SCOATEM DOPURILE DE CEARA #drdanielaionescu #danielaionescu #medicorl
Perforarea timpanului la bebeluși
Timpanul este o membrană care separă urechea exterioară de cea medie. Este un țesut subțire, care are rolul de a transmite sunetul din aer către oasele mici din ureche. Anumite accidente sau situații pot duce la perforarea timpanului, cu consecințe negative pe termen scurt sau lung.
Cauzele timpanului perforat
Perforarea timpanului poate apărea din cauze multiple:
- Infecția urechii medii (otita medie) - acest tip de infecție duce deseori la acumularea de fluide în spatele timpanului. Presiunea care se formează poate duce la perforarea timpanului;
- Barotrauma - când presiunea din urechea medie este diferită de presiunea din afara, timpanul cedează și se rupe; scufundările, schimbările de altitudine ale avionului sau un impact violent sunt cauze frecvente ale barotraumei;
- Intrarea unor obiecte străine în ureche - obiecte mici, ca fragmente de bețișoare de urechi sau agrafe;
- Sunete puternice - vibrațiile produse de focuri de armă, explozii și alte sunete puternice;
- Trauma severă la nivelul capului - o fractură a osului cranian sau alt tip de traumă poate duce la desprinderea sau ruperea timpanului și a altor elemente din structura urechii.
La copii, perforarea timpanului este adesea o complicație a otitei, care, prin producerea inflamației, poate provoca formarea puroiului în urechea medie. Modificări bruște ale presiunii (cum ar fi o palmă sau o explozie): dacă timpanul este brusc supus unei schimbări drastice a presiunii, de exemplu, în timpul unei lovituri bruște, cum ar fi o palmă sau din cauza unei explozii din apropiere, este posibil să nu se poată adapta rapid și, prin urmare, să se rupă. Trauma capului: Dacă un copil suferă o vătămare a capului, cum ar fi o cădere sau o lovitură la cap, forța impactului poate provoca ruptura timpanului. Introducerea accidentală a obiectelor străine în ureche: este destul de comună pentru copii, în special pentru copiii mici, introducerea în ureche a unor obiecte cum ar fi mugurii de bumbac sau părți mici de jucării.
Simptomele timpanului perforat
Unele persoane nu observă niciun simptom al perforării timpanului. Altele ajung la medic după câteva zile în care au resimțit disconfort sau durere la nivelul urechii. Alte persoane sunt surprinse să simtă că, atunci când suflă nasul, le iese aer din ureche. În mod normal, suflarea forțată a nasului face ca aerul să ajungă în urechea mijlocie și să umfle timpanul în exterior. Însă, dacă timpanul are o perforație, aerul iese. Uneori, sunetul provocat de acesta este atât de puternic, încât alte persoane îl pot auzi.
Alte simptome ale timpanului perforat sunt:
- durere intensă în ureche;
- scurgeri tulburi, cu sânge sau asemănătoare puroiului;
- tinitus;
- pierderea completă sau parțială a auzului;
- slăbiciune la nivelul feței și amețeală;
- infecții auriculare episodice.
Un timpan perforat poate provoca mult disconfort, dar dacă leziunea este mică, se vindecă spontan, fără tratament specific, în câteva luni. În plus, reducerea capacității auditive este de obicei temporară și depinde de localizarea și mărimea perforației. Atunci când există suspiciunea unui timpan perforat, este important în orice caz să se contacteze cât mai repede un specialist pentru a găsi soluția cea mai potrivită: dacă totul merge bine, timpanul se vindecă în câteva săptămâni și doar în cazuri foarte rare poate fi necesară recurgerea la o intervenție chirurgicală de reconstrucție.
Complicațiile perforării timpanului
Timpanul are rolul de a transmite vibrațiile și sunetele, dar și de a proteja urechea medie de apă, particule, bacterii și alte substante. Perforarea urechii poate produce complicații ca dureri la nivelul urechii și:
- infecții ale urechii medii - bacteriile pătrund dincolo de timpan și provoacă infecții; dacă timpanul se vindecă greu, infecția este recurentă;
- pierderea auzului - de obicei, pierderea este temporară, până la vindecarea timpanului;
- apariția colesteatomului - deși rar, colesteatomul poate apărea în urechea medie; este vorba de un chist care se dezvoltă și afectează oasele din ureche.
Pătrunderea accidentală a apei în urechea cu perforație de timpan se soldează frecvent cu episoade acute de otită medie supurată, care necesită tratament antibiotic. Părinții trebuie să observe atent și alte simptome asociate pentru a determina dacă este necesară consultarea unui medic.
Diagnosticarea și tratamentul timpanului perforat
Un medic specialist poate determina dacă ai timpanul perforat cu ajutorul unei inspecții vizuale și în funcție de simptomele pe care le descrii. Alte proceduri includ:
- teste de laborator pentru detectarea unei eventuale infecții;
- evaluare cu un diapazon sau alt instrument de producere a sunetelor, care ajută la determinarea unei pierderi de auz și a tipului ei;
- timpanometrie - presupune introducerea unui dispozitiv care măsoară reacția timpanului la schimbări de presiune;
- examen audiologic - acest tip de evaluare măsoară cât de bine percepi sunete la diferite grade de intensitate și volum.
Cele mai multe cazuri de timpan perforat se vindecă fără tratament în decurs de câteva săptămâni. Medicul îți poate prescrie antibiotice dacă există dovada unei infecții. Dacă perforația nu se închide de la sine, este nevoie de intervenția medicului. Aceasta poate consta în:
- aplicarea unui „petic” pentru timpan - medicul aplică o bucată de material peste perforație, pentru a sprijini refacerea membranei; de asemenea, aplică anumite substanțe care amplifică procesul de vindecare;
- timpanoplastia - dacă medicul consideră că „peticul” nu poate vindeca perforația sau acesta nu și-a făcut efectul, desprinde o grefă de țesut din altă parte a corpului și o aplică pe timpan.
În general, aceste intervenții nu durează mult și, dacă nu este nevoie de menținerea pacientului sub supraveghere după anestezie, el poate merge acasă în aceeași zi.
tags: #bebe #care #se #bate #cu #palma