Este o intrebare des intalnita pe care parintii o pun adesea, mai ales in salile de kinetoterapie, deci ar fi bine sa lamurim acest lucru. NU ESTE ABSOLUT NECESAR ca cel mic sa mearga independent la varsta de 1 an. Bineteles, este adevarat, unii copii sunt mai precoce si ar putea sa mearga independent la 1 an, dar majoritatea copiilor, nu merg la aceasta varsta si este normal.
Cand trebuie sa te astepti la primii pasi independently?
In mod normal, perioada ideala cand copilul face primii pasi singur ar fi intre 12-16 luni. Dupa cum puteti observa, este o perioada destul de mare in care ar putea sa isi insuseasca aceasta realizare. Fiecare copil se dezvolta in ritmul lui, mersul independent nu este o intrecere intre cei mici si cu siguranta sunt multe alte etape de dezvoltare importante pe care trebuie sa le parcurga, inainte de a ajunge in acest punct.
Etapele importante inaintea mersului independent includ patrupedia (intre 8 si 10 luni) - un pas foarte important in stapanirea mersului independent, care dezvolta un model de miscari simetrice, intareste musculatura abdomenului si a bazinului, imbunatateste coordonarea si incurajeaza functionarea ambelor emisfere cerebrale. Dupa consolidarea patrupediei si ridicarea pe genunchi, copilul este pregatit sa se ridice prin „agatare” si sa inceapa sa dea pasi laterali pe langa mobila, pregatind drumul spre mersul liber.
Inainte sa mearga independent, copilul trebuie sa poata sta in picioare fara ajutor si sa aiba siguranta si incredere in propriul corp. In prima parte, el se desprinde de suprafata cu o mana, apoi cu cealalta si, treptat, poate sa mentina echilibrul pentru perioade scurte. Acest lucru este influentat de motivatia si de mediul in care se afla.
Masurarea si etapa de mers
Dupa ce a consolidat etapele de mai sus, putem spune ca sugarul este pregatit sa mearga singur. De obicei, la aproximativ 12-16 luni, copilul poate face cativi pasi independent, initial tinandu-se de mobila sau de obiecte in jur. Abilitatile avansate ale mersului includ oprirea si schimbarea directiilor, mersul pe diferite suprafete si trecerea peste obstacole. La 13-15 luni multi copii incep sa se deplaseze mai autonom, iar pana la 16 luni unii pot utiliza deja mersul liber pe distante scurte.
In urma acestei dezvoltari, dupa aproximativ o luna de la inceperea mersului, pot aparea noi abilitati: control adecvat al mersului, oprirea in timpul mersului fara a-si pierde echilibrul, cresterea vitezei si abilitatea de a parcurge distante mai lungi. Pana la varsta de 18 luni, majoritatea copiilor sunt aproape experti in arta mersului, urcand scari si explorand mediul in mod curios.
Rolul copiilor si al parintilor
Copilul invata sa stea in picioare si sa se deplaseze, iar rolul parintilor este sa creeze un mediu sigur si stimulant. Jocurile de tip „vino la mine” sau „adu-mi jucaria” dezvolta increderea si curajul de a merge. Nu este recomandat sa fortati copilul sa mearga inainte de a fi pregatit din punct de vedere neuromotor. Usurintele precum utilizarea premergatorului pot intarzia mersul si pot provoca deviații; este indicata evitarea sa si folosirea mobilierului ca sprijin pentru consolidarea echilibrului.
Este important sa nu compari copilul cu altii. Fiecare copil are ritmul lui, iar standardele internationale ofera repere, nu cronometre rigide. Daca exista intarzieri semnificative (de exemplu, absenta mersului pana la 18 luni sau lipsa interesului pentru deplasare), se recomanda evaluarea de catre un medic pediatru sau kinetoterapeut pediatric.
Factori care influenteaza mersul
Factorii fiziologici includ tonusul muscular (hipotonie sau hipertonie), masa corporala si proportiile corpului. Echilibrul se dezvolta in ritm propriu la fiecare copil, iar mediul afecta adesea viteza cu care copilul capata incredere in mers. Activitatea fizica si stimularea mediului sigur incurajeaza explorarea si mersul independent.
Rolul mediu este crucial: un spatiu sigur, podele stabile, jucarii la indemana si mobilier de sprijin oferă incredere si stabilitate. Parintii pot incuraja mersul stand in fata copilului si tinandu-l de maini, pe masura ce acesta se indreapta spre ei, dar fara a-l limita la fiecare incercare.
Gentia dinamica si planul terapeutic
Evaluarea neuromotorie este esentiala pentru a identifica cand si cum este necesara kinetoterapia. Sedintele de kinetoterapie pot incepe in cazul prematurilor incepand cu 28 de saptamani de viata, iar la nou-nascuti la termen din prima luna daca exista modificari in reactii sau patologie cunoscuta. Un plan de tratament este personalizat si poate include terapii complementare in functie de afectiune, varsta si conditia copilului.
La Centrul nostru de Recuperare Medicala Pediatric Specializata, echipele de kinetoterapeuti, ortopezi pediatric si neurologi pediatricisi monitorizeaza dezvoltarea neuromotorie, examineaza posturile si kinetoterapia adaptata pentru fiecare caz. Avansam cu grija pasii de la patrupedie la ridicare in picioare si mersul independent, respectand ritmul fiecarui copil.
Semnele neurologice si ortopedice de urmarit
Lipsa tonusului adecvat, rigiditatea excesiva, miscarile asimetrice sau refuzul de a sta in picioare pot semnala probleme neurologice sau neuromusculare. Disconcordantele in dezvoltare pot indica displazii ortopedice, necesitand consult ortopedic si eventual investigatii imagistice. Cu cat interventia este mai timpurie, cu atat sansele de recuperare sunt mai mari.
Stimularea naturala a mersului si a jocului
Jocul liber la podea este esential pentru dezvoltare. Copilul invata prin explorare sigura si nu trebuie fortat. Evita dispozitivele pasive ca balansoarele si hamurile pentru inceput, iar cand mersul este sigur, poti utiliza un ham pentru securitate.
In privinta incaltamintei, bebelusul ar trebui explorat in casa cu baietei desnuda sau incaltaminte usoara, pana cand merge independent in exterior. Pantofii rigizi sau nepotriviti pot afecta mersul corect, iar copilul trebuie sa simta contactul cu solul pentru a dezvolta controlul echilibrului.
Concluzie copilului si parintelui
Nu exista doi bebelusi identici: ritmul de dezvoltare este unic. Daca apar decalaje semnificative, consultati un kinetoterapeut pediatric si urmati un plan de interventie. Primii pasi reprezinta o realizare importanta, dar si o provocare complexa: mersul implica coordonare nervo-musculara, motivatie si sprijin social. De aceea, pentru un mers sanatos, este necesar un echilibru intre stimulare, odihna si siguranta in mediul in care creste copilul.
Cum ajuți bebelușul să facă primii pași?
tags: #bebe #la #11 #luni #nu #se
Postări populare:
- Ginecologie la Ambulatoriul Motilor Cluj: Servicii, Programari si Opinile Pacientilor
- Consultatii de chirurgie pediatrică la Moinesti — detalii
- Descoperă Maybe Baby: comedie-dragoste și reflecții despre infertilitate
- Concediul de risc maternal: ce înseamnă suspendarea contractului pentru angajate
- Cum să alegi compleul potrivit pentru plimbări cu bebelușul tău