Bronsiolita este o infecție virală a plămânilor care afectează în special sugarii și copiii mici, manifestându-se prin inflamația bronhiolelor și acumularea de mucus, ceea ce îngreunează respirația.
Această afecțiune se caracterizează prin inflamația bronhiolelor și acumularea de mucus, ceea ce face respirația dificilă.
Bronsiolita este o infecție specifică a plămânilor care afectează bebelușii. Chiar dacă virusul poate afecta persoane de orice vârstă, este cel mai des întâlnită în rândul copiilor cu vârsta de până la 2 ani, care au sistemul imunitar în curs de dezvoltare.
Bronsiolita la bebeluși va afecta căile respiratorii, mai exact bronhiolele. Infecția va conduce spre obstrucția bronhiolelor. Aerul nu va mai ieși din plămâni ca și în mod normal, fapt ce va determina apariția respirației suierătoare, care este în același timp epuizantă și va determina copilul să plângă pentru că nu poate respira corect.
Bronsiolita acută este predominant virală, caracteristică sugarilor și a copiilor mici. Bronhiolele se vor umple cu mucus. Afecțiunea este cel mai des întâlnită în perioada iernii.
Bronsiolita este cauzată de către existența virusului sincitial respirator și poate fi ținută sub control. Pe de altă parte, o răceală simplă sau o gripă poate o poate provoca.
Principală cauză a bolii este infecția respiratorie cu virus sincitial respirator (85% din cazuri), dar și alte virusuri sau bacterii pot da bronsiolita: adenovirusuri (11%), entrovirus, influenza, rinovirusul, micoplasma pneumonie și clamidia pneumonie. Rareori pot avea și cauză alergică, frecvent alergia la acarienii din praful de casă.
Bronsiolita este o infecție pulmonară frecvent întâlnită la bebeluși și copii. Ea determină inflamația și congestia bronhiolelor, cele mai mici căi respiratorii din structura plămânilor.
Bronsiolita acută apare consecutiv infecției cu un virus respirator, infecție care determină inflamarea bronhiolelor, cele mai înguste căi respiratorii. Ca urmare a inflamației locale, se produce acumularea de mucus în interiorul căilor respiratorii, mucus care îngreunează circulația aerului în și din plămâni.
Cele mai multe bronsiolite sunt cauzate de virusul respirator sincitial, o infecție care afectează majoritatea copiilor înainte de vârsta de 2 ani. Reinfecția este posibilă, deoarece virusul nu creează imunitate de durată. Dar virusul sincitial nu e singurul care poate determina bronsiolita, existând cazuri declanșate de răceala comună sau de gripă.
Bronsiolita este contagioasă pentru că virusurile respiratorii care o declanșează sunt foarte ușor transmisibile, mai ales între copii și în colectivitate.
Cei mai expuși sunt copiii care frecventează creșă sau grădiniță, dar nu sunt ocoliți nici micuții care au frați sau surori mai mari, care merg în colectivitate.
La nivel mondial se înregistrează aproximativ 150 de milioane de cazuri de bronsiolită acută în fiecare an. Dintre acestea, până la 20 de milioane de cazuri necesită spitalizare.
La finalul primilor 2 ani de viață, practic toți copiii au intrat în contact cel puțin o dată cu virusul sincitial respirator. Dintre aceștia, 1% necesită spitalizare.
Cel mai adesea, bronsiolita este diagnosticată la copiii cu vârsta mai mică de 2 ani. Cei mai expuși riscului sunt bebelușii mai mici de 3 luni, la care plămânii și sistemul imunitar sunt încă foarte imaturi.
Alți factori care cresc riscul de bronsiolită și de a dezvolta o formă mai severă a bolii sunt: nașterea prematură, alte boli cardiace și pulmonare preexistente, imunodepresia și imunosupresia, expunerea la fum de țigară, absența alăptării, contactul cu alți copii, prezența în zone aglomerate, existența fraților mai mari, care merg la grădiniță sau la școală.
Bronsiolita la adulți este rară sau foarte rară pentru simplul motiv că bronhiile lor sunt mult mai mari. Totuși, pot apărea cazuri de bronsiolită și la ei, în special la persoanele care suferă de afecțiuni legate de producerea și transportul de mucus.
În primele zile de la debut, bronsiolita se manifestă ca o răceală obișnuită, cu secreții nazale abundente, nas înfundat, strănut, tuse și, uneori, o febră ușoară sau moderată.
Ulterior, se instalează dificultăți de respirație, însoțite de wheezing - un suierat specific atunci când copilul respiră.
La mulți dintre copii bronsiolita este însoțită și de otită medie.
Cel mai adesea, bronsiolita poate fi gestionată acasă; uneori, însă, starea copilului se poate deteriora și atunci e nevoie să mergi cu el la spital pentru intervenție la camera de gardă.
Semnalele de alarmă care ar trebui să te îndrume către spital sunt: wheezing care poate fi perceput cu urechea liberă; respirație rapidă și superficială - mai mult de 60 de respirații pe minut; respirație dificilă - coastele ies în relief atunci când copilul inspiră; stare de letargie; refuzul de a consuma lichide sau imposibilitatea de a consuma lichide din cauza respirației îngreunate; cianoza buzelor și a extremităților.
Pentru că bronsiolita este o boală contagioasă, este important ca regulile de igienă să fie strict menținute. Spalarea și dezinfectarea frecventă a lucrurilor pe care le folosește copilul scad riscul de apariție a bronsiolitei.
Deși majoritatea copiilor trec cu bine printr-un episod de bronsiolită și se recuperează rapid și complet, în unele cazuri pot apărea complicații: cianoza extremităților din cauza lipsei de oxigen; apnee, frecventă la prematuri și la bebelușii mai mici de 2 luni; deshidratare; insuficiență respiratorie.
În oricare dintre aceste cazuri, copilul trebuie spitalizat și tratat de urgență. Insuficiența respiratorie acută poate impune intubarea copilului, până când infecția e eliminată, iar respirația se poate relua normal.
La copiii mici și la copiii cu factori de risc, bronsiolita se poate agrava foarte rapid, de aceea este obligatorie supravegherea lor strictă și permanentă.
Bronsiolita are etiologie virală și se transmite de la o persoană la alta prin tuse, strănut sau contactul cu obiecte contaminate cu particule infecțioase, așa că cea mai bună metodă de prevenție este spălatul frecvent pe mâini.
Alte metode de prevenție includ: limitarea contactului cu persoanele răcite; dezinfectarea regulată a suprafețelor; strănut și tuse în pliul cotului sau într-un șervețel care va fi aruncat imediat; utilizarea paharelor și a veselei proprii; spălarea frecventă a mâinilor; alăptarea.
Nu există vaccinuri pentru a preveni cele mai frecvente cauze ale bronsiolitei (RSV și rinovirusuri). Dar, vaccinarea antigripală în fiecare an este recomandată tuturor copiilor cu vârsta mai mare de 6 luni și adulților.
Sugarilor cu risc crescut de infecție cu RSV, cum ar fi cei născuți prematur sau cei cu o afecțiune pulmonară sau cu un sistem imunitar slăbit, li se poate administra medicamentul palivizumab. Acest medicament poate reduce riscul de infecții cu RSV.
Când vine vorba despre bronsiolita la copii, protocolul de diagnostic presupune în primul rând examenul clinic și auscultația. De cele mai multe ori, acesta este suficient pentru diagnosticarea afecțiunii.
Dacă situația se agravează sau dacă doctorul consideră că bronsiolita s-ar fi putut complica, poate recomanda investigații suplimentare: radiografia toracică identifică o eventuală pneumonie; testarea virală poate identifica virusul responsabil pentru boală; analizele de sânge pot oferi informații despre numărul de leucocite sau despre nivelul de oxigen din sânge.
Nu există un tratament specific pentru bronsiolita virală, conduita terapeutică urmărind ameliorarea simptomelor și creșterea gradului de confort al copilului.
Tratamentul medicamentos în bronsiolita acută este recomandat să fie simptomatic și depinde de vârsta și starea clinică a copilului.
În special în cazul bebelușilor și al copiilor mai mici de 3 ani, nu se recomandă combaterea tusei cu niciun fel de sirop pentru bronsită la copii, deoarece acesta poate inhiba reflexul de tuse și poate determina complicații.
Având în vedere că bronsiolita la copii are etiologie virală, utilizarea antibioticelor este inutilă. Pe de altă parte, bronsiolita se poate complica și cu infecții bacteriene de tipul pneumoniei sau al otitei, caz în care medicul poate prescrie și un antibiotic.
Bronhodilatatoarele nu sunt neapărat utile și nu se administrează de rutină în tratamentul pentru bronsiolită la bebeluși.
Corticosteroizii pe cale orală și fizioterapia toracică pentru eliminarea mucusului nu par să fie tratamente eficiente pentru bronsiolită, nici recomandate.
Remediile casnice pot spori starea de confort a copilului și pot scurta evoluția bolii.
Mentine aerul umed - un umidificator poate ajuta la ameliorarea congestiei și a tusei. Umidificatorul trebuie igienizat adecvat pentru a se preveni răspândirea bacteriilor sau a mucegaiului.
Susține copilul într-o poziție cât mai aproape de verticală - respirația e mai ușoară în această poziție ridicată.
Asigură un consum adecvat de lichide - apă, supă sau sucul de fructe îl ajută pe copil să se mențină hidratat. E posibil să bea mai încet decât de obicei, așa că ar fi bine să îi oferi cantități mici, în mod frecvent.
Folosește apă de mare pentru congestia nazală - apa de mare e sigură, eficientă și nu irită nasul copiilor, așa că e mult mai bine tolerată. Folosește-o pentru a ajuta la fluidizarea secrețiilor nazale și pentru a ameliora congestia nazală.
Ia în calcul antiinflamatoarele nesteroidiene și antitermicele - paracetamolul și ibuprofenul sunt alternative destul de sigure pentru copii, care pot ameliora febra, inflamația, durerea de gât și nasul înfundat.
Pastrează un mediu sănătos, fără fum de țigară - fumul înrăutățește simptomele respiratorii.
Fiindcă este vorba despre bebeluși, manifestările clinice sunt în general dificil de observat:
- Copilul devine nervos, agitat, se hrănește cu dificultate în perioada de incubație (2-5 zile).
- Copilul are febră dar nu foarte mare, 38.6 grade Celsius.
- Apare congestia nazală.
Trebuie spus că există o perioadă critică, în primele 2-3 zile, perioada în care se instalează simptomele:
- febră moderată;
- nas înfundat;
- secreții apoase (în unele cazuri);
- respirație zgomotoasă, suierătoare (wheezing);
- respirația se face cu dificultate;
- numărul de respirații crește (de la 40-50 pe minut la 60-80/minut);
- tuse: Aceasta poate dura și 3 săptămâni.
- pot apărea vărsături în timpul acceselor de tuse.
Factori agravanți includ: vârsta sub 3 luni; naștere prematură; existența unor afecțiuni precum: malformații congenitale, boli cardio-pulmonare; febră mare; somnolență; crize de apnee (oprirea pentru o scurtă perioadă a respirației); apariția cianozei (nuanță albăstruie din jurul gurii); polipneea (respirație rapidă).
Dacă nu este tratată la timp sau corespunzător, bronsiolita la sugari se poate agrava:
- suprainfectarea bacteriană care duce, la rândul ei, la pneumonie sau bronhopneumonie.
- insuficiența respiratorie.
- sindromul de deshidratare acută.
- acidoza metabolică (crește nivelul de dioxid de carbon din sânge).
- convulsii febrile.
Formele ușoare se pot trata acasă, cele moderate sau severe necesită internare în spital.
Se evită fumatul în casă.
Se evită expunerea copilului la fumatul pasiv.
Se aerisește frecvent camera copilului.
Se evită aducerea copilului în zone aglomerate.
Se evită contactul cu persoanele bolnave.
Temperatura în cameră nu trebuie să fie mai mică de 20 de grade Celsius.
Se folosesc umidificatoare (vase cu apă puse pe calorifer).
Copilul trebuie hidratat cu lapte, ceai, sucuri de fructe, apă compot.
Când copilul nu vrea să mănânce - de la cauze la soluții
În ceea ce privește tratamentul medicamentos, acesta este stabilit de medicul pediatru după ce s-a realizat consultul copilului. În general, acesta poate consta din: antitermice în caz de febră; secrețiile nazale trebuie aspirate ori de câte ori este nevoie; se administrează picături nazale; se administrează sirop sau aerosoli pentru tusea productivă pentru a se elimina astfel secrețiile.
În cazul unei forme mai severe de bronsiolită la sugari, copilul trebuie internat pentru a fi tratat corespunzător (administrare de bronhodilatatoare, corticoterapie, perfuzii).
Este foarte important să acorzi o grijă mai mare la mediul în care trăiește copilul și să înlături acei factori care ar putea favoriza reacțiile alergice. Înlatura covoare, mochete, pături de lână, sau altele care pot fi surse de acarieni. Schimbă cât mai des lenjeria copilului și aerisește camera în care acesta doarme.
Bronsiolita reprezintă o infecție pulmonară întâlnită la sugari și copii mici care determină inflamația și congestia bronhiolelor și a mucoasei respiratorii. Agentul etiologic al bronsiolitelor este reprezentat în mod frecvent de un virus cu tropism respirator, ce cauzează apariția bolii în special în sezonul rece.
Tabloul clinic al copiilor cu bronsiolită este compus din simptome respiratorii reprezentate de tuse, strănut, wheezing (respirație suierătoare) și uneori dispnee (senzația de lipsă a aerului), care pot evolua pe durata mai multor zile sau săptămâni.
Majoritatea bronsiolitelor la copii cu vârste mai mici de 2 ani sunt determinate de virusul respirator sincitial RSV în proporție de 50-90%. Perioada de răspândire a bolii fiind predominant iarna și primăvara.
Infectia cu virusul sincitial respirator nu oferă imunitate durabilă, patogenul nefiind capabil de stimularea sistemului imunitar în vederea sintezei de anticorpi specifici durabili, astfel că pot exista cazuri de reimbolnăvire frecventă pe parcursul aceluiași sezon.
Transmiterea agentului patogen se face prin intermediul picăturilor de salivă sau mucus eliminate în aer în timpul strănutului, tușitului ori vorbitului, răspândirea fiind rapidă în cadrul familiilor sau al centrelor de îngrijire pentru copii, creșe, grădinițe.
Bronsiolita acută este o boală care debutează frecvent cu simptomatologie similară unei simple răceli ce include rinoree (secreții nazale apoase), tuse moderată, febră și stare generală alterată a copilului.
Complicatiile tardive ale bronsiolitei la copii pot fi reprezentate de wheezing recurent sau astm bronșic și bronsiolita obliterantă - o mare parte a sugarilor care prezintă episoade recurente de bronsiolită vor prezenta hiperreactivitate bronsică sau astm în copilăria târzie.
Tratamentul nespecific al bronsiolitei poate fi administrat la domiciliu în cazul în care sugarul/copilul se hraneste corespunzător, prezintă evoluție favorabilă și nu asociază dificultate respiratorie sau dezechilibre hidro-electrolitice.
Simptomatologia bronsiolitei reprezentată de tuse și congestia căilor respiratorii poate fi ameliorată prin menținerea unei umidități corespunzătoare în camera copilului cu ajutorul unui umidificator sau vaporizator special.
În situația în care se observă decompensarea respiratorie acută a sugarului/copilului mic, este necesară spitalizarea acestuia pentru suplinirea nevoii de oxigen și administrarea de perfuzii pentru reechilibrare hidro-electrolitică.
De obicei, această afecțiune poate fi tratată acasă, însă îngrijirile medicale sunt esențiale de la primele semne ale bolii.
Dacă tratamentul este corect aplicat, simptomele bronsiolitei se ameliorează în 7-10 zile.
Ingrijirile medicale de specialitate sunt absolut necesare. Este recomandat să se apeleze la sfatul specialistului de la primele semne de boală.
tags: #bebe #nu #mananca #din #cauza #bronsiolitei