Autismul (tulburare de spectru autist) este o dizabilitate complexa de dezvoltare a creierului care afecteaza 3 arii principale ale functionarii unui copil: comunicarea, interactiunea sociala si comportamentul. Desi aspectul copiilor cu autism nu ii deosebeste de ceilalti, acestia comunica, interactioneaza, se comporta si invata in moduri diferite fata de majoritatea celorlaltor copii. Potrivit CDC, unul din 59 de copii are autism; tulburarea este de 4 ori mai frecventa la baieti, iar multe fete prezinta simptome mai putin evidente.
La bebeluș, modul în care își recunosc propriul nume este esențial pentru dezvoltarea identității și focalizarea atenției, ceea ce contribuie la înțelegerea lumii înconjurătoare. Momentul în care un copil începe să reacționeze la propriul nume este, de obicei, înainte de 9 luni, iar majoritatea par să își recunoască numele în mod constant între 7 și 9 luni. Dacă ai îngrijorări, discută-le mai întâi cu medicul pediatru, iar acesta te poate îndruma spre evaluare la un logoped sau alt specialist.
Semnele că bebelușul își recunoaște numele includ contact vizual atunci când vorbești, o reacție clară atunci când i se spune numele, și raportat „nu-l ignoră” la 1 an sau mai târziu. Ține cont de vârsta copilului: dacă are 5 luni, nu e motiv de îngrijorare; dacă are 9-10 luni și nu reacționează, este timpul să consulți medicul.
Există cauze posibile pentru care un copil nu răspunde la nume, iar acestea includ: probleme de auz, ignoranța (uneori copiii își manifestă personalitatea și pot refuza să răspundă), alalia senzorială sau auditivă (copilul nu înțelege cuvintele, limbajul sunetelor îi apare ca limbă străină), alalia motorie (dificultăți în pronunțarea sunetelor). TSA poate explica lipsa răspunsului la nume prin suprasolicitarea senzorială: sunetele pot fi percepute cu aceeași intensitate, iar copilul nu distinge propriul nume printre multe zbomote. De asemenea, pot apărea întârzieri în vorbire sau dezvoltare mentală.
Ce poți face pentru a ajuta copilul să-și recunoască numele
- Repetiția. Când te joci sau vorbești cu copilul, vorbește-i des pe nume, prinde-l în conversații directe, privind în ochii lui.
- Reducerea distragerilor. Vorbește-l într-o cameră liniștită, cu atmosferă calmă; după o sesiune de joacă, observă dacă răspunde la nume.
- Ajustarea tonului. Folosește un ton melodios, entuziast, jucăuș pentru a atrage atenția copilului.
- Utilizarea indiciilor vizuale. Creează o carte simplă cu fotografii ale familiei; arată-i fotografiile și spune-i numele, acordând timp fiecărei fotografii.
Știai că este posibil ca micuțul să-și recunoască propriul nume înainte să îl poată spune? Ar putea dura până la 18 luni sau mai mult pentru a răspunde la întrebarea „Cum te cheamă?” și este perfect în regulă. Dacă ai îngrijorări, discută cu medicul copilului și cu un logoped experimentat în lucrul cu copii.
De ce bebe nu reacționează la nume: cauze posibile
- Probleme de auz: dacă nu răspunde la nume nici la alte sunete, poate exista o problemă de auz sau deteriorarea conexiunilor neuronale.
- Ignorarea: unii copii pot refuza răspunsul din motive de personalitate și pot să răspundă mai târziu, dacă nu există alte semne de întârziere în dezvoltare.
- Alalia senzorială sau auditivă: cuvintele părinților pot suna ca limbă străină pentru copil, ceea ce poate împiedica recunoașterea.
- Alalia motorie: dificultăți în pronunția sunetelor; de obicei însoțită de agnozie auditivă.
- TSA: suprasolicitare senzorială și dificultăți în distincția sunetelor din jur; de asemenea, pot apărea întârzieri în vorbire sau dezvoltare mentală.
Primii pași în dezvoltarea limbajului: bebelușii emit gângureli, apoi trec la sunete consonantice, pronunția se simplifică până la aproximativ 12 luni când apar primele cuvinte, iar în jurul a 9-12 luni se poate înțelege gesturi și indicații. În mod tipic, expresiile precum „mama” și „tata” devin indicatoare pentru a înțelege propozițiile.
Tratament și intervenții pentru TSA
Este important să înțelegem că autismul nu este o boală, ci o dizabilitate de dezvoltare cu impact în comunicare, socializare și comportament. Intervențiile necesare includ:
- Terapia cognitiv-comportamentală aplicată (ABA).
- Terapia de vorbire și limbaj; terapia ocupațională.
- Intervenții educaționale specializate; programe care includ familia.
- Medicația poate ameliora simptome asociate (hiperactivitate, anxietate, tulburări gastrointestinale), dar nu vindecă TSA.
ABA este considerată cea mai cunoscută și eficientă metodă, cu scopul de a îmbunătăți comunicarea, limbajul, interacțiunea socială și autoservirea. Se folosesc tehnici precum „training-ul în pași mărunți” pentru a descompune sarcinile, iar recompensele încurajează învățarea fără a pedepsi greșelile. Programele de calitate includ intervenții atât inițiate de terapeut, cât și de copil, pentru a asigura spontaneitatea în viața de zi cu zi.
Alte abordări utile includ terapia ocupațională, pentru îmbunătățirea coordonării motorii și a reacțiilor senzoriale; sistemul PECS pentru comunicare alternativă; și metoda PRT (Pivotal Response Treatment). Este important să identificați semnele precoce și să acționați cât mai devreme pentru intervenții eficiente.
Diagnosticul TSA este în principal clinic și se bazează pe patternuri comportamentale, dar poate fi susținut prin teste psihometrice și evaluări paraclinice pentru comorbidități. Îngrijirea timpurie poate facilita intervenții mai eficiente și suport adecvat.
Experiențe din familie și observații personale
Avem doi băieți: unul de 3 ani, dezvoltat, iar celălalt de 1,6 luni cu semne caracteristice de autism (fluturarea mâinilor când vede desene, lipsa contactului vizual). Mama descrie îngrijorările legate de expunerea la desene, izolarea copilului și interesul său excesiv pentru anumite obiecte. Au consultat un medic specialist în UK la vârsta de aproximativ 1,4 luni pentru evaluare; au fost sfătuiți să nu se îngrijoreze încă, să verifice ochii și auzul luna următoare, și să observe răspunsul la stimuli vizuali și auditori.
Este important să se menționeze că multe dintre semne pot apărea în copilărie, iar unii copii pot evolua diferit. În cazul bebelușilor cu TSA, suprasolicitarea senzorială poate complica reacțiile la sunete simple, iar lipsa răspunsului la nume poate fi un simptom observat în cadrul complexităților acestei tulburări.
Ce înseamnă pentru părinți să gestioneze un copil cu TSA?
Este util să înțelegi termenii de specialitate, să cauți resurse pentru familii și să te pregătești pentru colaborarea cu medicii și terapeuții. Patru întrebări cheie: când să mergi mai departe cu evaluările, ce intervenții sunt potrivite, cum să implici familia în terapie, și cum să stabilești așteptări realiste privind dezvoltarea copilului.
Indicatori timpurii și tablouri comparative
Mai jos este o prezentare descriptivă a etapei de dezvoltare tipice și a semnelor de avertizare:
| Astfel de semne | Vârsta tipică | Risipă acolo unde apar |
|---|---|---|
| Răspunde la nume | 7-9 luni de obicei | Poate inversa cazuri TSA |
| Contact vizual | primele luni | lipsește sau scade în TSA |
| Vorbește cu glasul | până la 12-15 luni | intensitate variabilă în TSA |
| Imitație gesturi | apoi 14-18 luni | unde TSA poate limita imitarea |
Primele cuvinte ale copiilor apar în jur de 12 luni, iar la 2 ani copiii pot întreba „De ce?” sau „Ce este?”. Dar în TSA, dezvoltarea limbajului poate rămâne afectată și etapele pot varia semnificativ între copii. Este crucial să monitorizezi semnele de avertizare și să cauți evaluări dacă nu apar răspunsuri adecvate.
tags: #bebe #nu #raspunde #la #nume
Postări populare:
- Urarile perfecte pentru 1 lună de viață a bebelușului: gânduri și sugestii
- Dezvoltarea psihomotorie la sugar și primii pași spre copilărie
- Urmele cezarianei nevăzute: impactul intern asupra mamei și copilului
- Profil: Andrei Giurgiu, psiholog pediatru, servicii pentru copii
- Biberon cu suzeta pentru botez