Perioada 1-2 ani este una foarte entuziasmantă pentru părinți, auzind primele cuvinte ale puiului lor. Întârîierile pe o singură linie, care nu durează mult timp, nu constituie motiv de îngrijorare, dacă sugarul are restul achizițiilor conform aștepător. Pe de altă parte, întârzierile de lungă durată sau pe mai multe planuri, ori pierderea unor achiziții sunt motiv de a solicita un consult. Dezvoltarea motorie în perioada 1-2 ani este impresionantă, având loc odată cu mielinizarea sistemului nervos. Copilul va avea o coordonare și acuratețe a mișcărilor mult îmbunătățite față de perioada de sugar mic, ceea ce înseamnă că majoritatea vor fi în continuu mișcare și joc.
1 an
1 an: mulți copii fac primii pași în jurul acestei vârste și cel puțin merg sprijinindu-se de mobilă ori cu ajutorul părinților; mersul independent este nesigur și sugarul va cădea la fiecare câțiva pași. El stăpânește însă bine deplasarea în alte modalități, pe care o poate prefera: târâtul sau mersul pe coate și genunchi.
1,5 ani
1,5 ani: merge fără sprijin, chiar dacă baza de susținere este largă (ține picioarele depărtate) și mâinile sunt departe de corp, pentru a-și menține echilibrul. Alți copii încep să alerge la această vârstă. Când se apleacă după o jucărie, majoritatea vor face o genuflexiune, fără a-și pierde mereu echilibrul.
2 ani
2 ani: către 2 ani, mersul este stabilizat și copilul învață să urce și apoi să coboare pe scări cu sprijin minim. Aici, va folosi un picior, după care îl va aduce pe al doilea lângă primul și așa mai departe. Tot în această perioadă, va învăța să lovească o minge cu piciorul. Deja se poate observa dominanța în această perioadă - ce mână preferă să folosească pentru activități. Majoritatea copiilor se hrănesc singuri cu lingura, deși ne putem aștepta să fie în continuare ineficiente și conținutul lingurii să fie pe mai mult pe jos. La 2 ani, copilul se poate încălța singur, deschide fermoare și scaieți, capace de la sticle, desenează deja un cerc după model. Cea mai impresionantă achiziție în această perioadă este cea a limbajului. Majoritatea copiilor ar trebui să aibă câteva cuvinte cu sens la un an și jumătate. După primele cuvinte, vocabularul crește rapid, atingând câteva sute de cuvinte la 2 ani. Tot la această vârstă, copilul formulează propoziții simple din două cuvinte (“vreau apa”, “da-mi papa”, “vino mami”). Pronunția cuvintelor poate fi deficitară la început, copilul înlocuind părți din cuvânt cu sunete mai ușor de pronunțat sau nepronunțând până la capăt întregul cuvânt. Cunoștințele despre lume se îmbunătățesc, copilul fiind capabil să arate mai multe obiecte și animale. Unii copii vor recunoaște 1-2 culori către 2 ani. Părțile corpului sunt și ele cunoscute, copilul arătând cu degetul cel puțin gura, nasul, urechile și ochii, apoi burtica, mânile, picioarele. Memoria copilului poate fi surprinzătoare pentru părinți, care observă că el își amintește locul obiectelor sau o fază caraghioasă zile mai târziu. Încep să apară și aşteptări preexistente: sugarul anticipează situaţia prezentă prin prisma situaţiilor similare anterioare. Tot în această perioadă, apar semne de conştientizarea sinelui: copilul devine conştient că propriul corp, emoţii şi comportament sunt entităţi distincte de ale celor din jur. Dezvoltarea gândirii se reflectă foarte bine și prin joc. Fiind capabil acum să facă scurte planuri de acțiune și să anticipeze, copilul începe jocul de construcție. Potrivește 2 cuburi unul peste celălalt la 1 an și către 2 ani, va potrivi 3 cuburi fără probleme. Puteți încuraja abilitățile ulterioare de sortare și potrivire prin jocuri cu incastru (potrivirea formei în spațiul similar), amestecarea de perechi de jucării similare (mașinuțe, fructe, păpuși) pe care să le grupeze după asemănare. Încă de la naștere, copilul este afectat de starea emoțională a îngrijitorilor. Dar către 1-1,5 ani, el începe să reflecte mult mai evident empatia, reacționând prin plâns sau frustrare la tristețe, prin râs la veselie. Către 2 ani, el va încerca să consoleze persoana supărată prin îmbrățișări sau pupat. Totuși, gama de emoții pe care le resimte copilul este mult mai mare. Interesul pentru alți copii este și el în creștere. Dacă până la 1 an- 1 an și jumătate, el se juca singur, cu părintele sau în paralel cu alți copii, acum începe un rudiment al jocurilor reciproce. Jocul cu mingea de la unul la altul și jocurile de rol pot fi vizibile către 2 ani. Interacțiunea cu copilul aproape de 2 ani poate începe să devină frustrantă. Pe măsură ce el învață să se separe și delimiteze de lumea exterioară și de îngrijitori, va apărea temutul “nu”.
Etapele de la sugar la adolescentă
Dezvoltarea psihomotorie a sugarului trece prin etape succesive pentru a duce la sfârșitul primilor trei ani de viață la: mersul independent, controlul sfincterian, dezvoltarea limbajului și a relațiilor sociale. La naștere, bebelușul are așa numitele reflexe arhaice. Acestea sunt mișcări automate, involuntare care apar în timpul vieții fetale. Suge, își strânge mâna foarte tare când îi pui un deget în palmă, merge când îl ții drept. În jurul vârstei de 2-3 luni sugarul începe să zâmbească ’cu sens’, ca răspuns la mimica adultului. Își întoarce capul pentru a urmări obiectele și își flutură mâinile și picioarele. Corpul lui devine din ce în ce mai tonifiat: mușchii gâtului devin treptat fermi, reușește să își ridice capul și umerii atunci când este pus pe burtă. De la vârsta de 6 luni, unii copii se pregătesc să ’se târască’ sau să meargă în ’4 labe’ iar pe la 6-7 luni, bebelușul stă singur în șezut. Copilul își coordonează din ce în ce mai bine mișcările și duce mâinile la gură, prinde obiectele, apucă cu palma şi degetele, transfera jucăriile dintr-o mană în alta și își duce cu ușurință picioarele la gură . La vârstă de 8 luni, bebelușul începe cu adevărat să se deplaseze: fie prin ‘tarare’, fie în ‘4 labe’ cu mai mare încredere. În jurul vârstei de 10 luni, el este capabil să se ridice la marginea patului, să facă câțiva pasi laterali și chiar să stea singur în picioare câteva momente. Își folosește brațele pentru echilibru. Majoritatea copiilor merg între 11 și 18 luni așadar, în jurul vârstei de 1 an la început nu este foarte stabil și merge cu picioarele larg depărtate, se lovește și cade frecvent. Îi place să împingă, să miște lucruri (cărucioare, scaune). Se urcă pe mobilă, dar nu știe întotdeauna să coboare. Participă și inițiază „cucu-bau”, manipulează cu intenţie obiecte (scutură clopoţelul, scoate şi pune câteva obiecte în recipiente ). Mergând bine pe la 15 sau 16 luni, unii copii încep să alerge și să urce scările cu ajutor. La 18 luni, teoretic, micuțul este din ce în ce mai stabil în mers și deja începe să alearge . Între 19 și 24 de luni, copilul dobândește noi abilități motorii. Aleargă, urcă și coboară scările cu stabilitate, știe să sară de la o înălțime mică. De asemenea, este capabil să se urce pe o piesă de mobilier și de data aceasta să și coboare de pe ea, poate să cânte și îi place să danseze când aude muzică. Formează propoziții scurte, cere la baie pe parcursul zilei, își culca păpușă sau parchează mașinuță. Între 24 și 36 de luni, urcă și coboară scările perfect, știe să sară din ce în ce mai bine dezprinzând picioarele de la pământ, aleargă din ce în ce mai repede. Îi plac jocurile în aer liber, ridică, aruncă și lovește o minge și aproape se îmbracă singur. Dezvoltarea motorie este aproape completă. Acestea sunt repere pe care ar trebui să le avem în minte, însă copiii nu se dezvoltă în toate domeniile într-un mod liniar și sincron, iar toate etapele dezvoltării psihomotorii nu sunt dobândite la vârste specifice, ci în intervale de timp, în funcție de copil.
Articol realizat de Dr. În continuare vom prezenta o serie de achiziții psihomotorii pe etape de vârstă:
- De la naștere la 6 luni: plânsul pentru nevoi primare, gânguresc, comunică prin expresii faciale; reflexe arhaice (supt, palmar, Moro, Babinski, Babkin); zâmbetul cu sens în jurul a 2-3 luni; întoarcerea capului după sunete; explorare orală a obiectelor.
- La 7-12 luni: rotire, ridicare, șezut sprijinit, transfer obiecte între mâini; permanența obiectului devine evidentă; anxietate de separare; primii pași cu sprijin; pronunția timidă a primelor cuvinte.
- La 13-18 luni: vocabular până la aproximativ 200 de cuvinte, două cuvinte în propoziții, înțelegerea unor comenzi simple, empatie rudimentară, jocuri de imitare, mers independent.
- La 19 luni - 2 ani: structuri simple din cuburi, propoziții cu două cuvinte mai complexe, folosire de lingură, jocuri de reluare a acțiunilor altora, explorare prin mișcare și jocuri în grup.
- 2-5 ani: crize de afect (tantrums), vocabular în creștere până la aproximativ 2000 de cuvinte, numerele, formele, culorile, jocuri de rol, independență în îmbăiere, îmbrăcare, toaletă.
- 6-11 ani: diferențierea între stânga și dreapta, creșterea atenției și memoriei, vocabular până la aproximativ 10000 de cuvinte, prietenii stabilite, interese sociale și autonomie crescută.
- 12-18 ani: preocupări legate de schimbări, aspectul fizic, rol social, fluctuații emoționale, autonomie cu sprijin parental, dezvoltarea gândirii abstracte și a identității personale.
Factorii care influențează dezvoltarea psihomotorie includ genetica, mediul, nutriția, stilul de viață activ și experiențele personale. Este esențial ca părinții, îngrijitorii și educatorii să ofere activități variate pentru stimulare motorie și cognitivă, să încurajeze explorarea mediului și să ofere încurajări constante. Fiecare copil este unic și se dezvoltă în propriul ritm, iar monitorizarea atentă a achizițiilor poate facilita intervenția timpurie în cazul întârzierilor sau tulburărilor.
Dezvoltarea psihomotorie nu este doar o evoluție fizică; este strâns legată de dezvoltarea cognitivă și socială și contribuie la încrederea în sine, la rezolvarea de probleme și la adaptarea socială. Activități recomandate pentru susținerea dezvoltării includ jocuri de echipă, activități artistice, exerciții fizice regulate, jocuri didactice și timp de calitate cu îngrijitorii.
🔴 Psihologia Inteligenței – Jean Piaget | Cum să înveți să gândești, fără să îți dai seama | AUDIO
Zona de încurajare pentru părinți și educatori: oferă o varietate de activități, încurajează explorarea, oferă cuvinte de sprijin și implicare activă în activități fizice și artistice. Fiecare copil merită să primească oportunitatea de a-și dezvolta potențialul într-un mediu sigur și stimulant.
Evaluare și intervenție
Evaluarea dezvoltării psihomotorii permite identificarea întârzierilor sau tulburărilor și intervenția precoce, esențială pentru optimizarea potențialului copilului și prevenirea dificultăților ulterioare de învățare sau adaptare socială.
Articol revizuit de: Dr. Dezvoltarea psihomotorie a copiilor este o componenta esentiala a cresterii si dezvoltarii acestora. Ea implica interactiunea complexa dintre aspectele cognitive, motorii si emotionale ale dezvoltarii. Acest articol se va concentra pe diferitele etape ale dezvoltarii psihomotorii, evidentiind importanta fiecareia si factorii care o influenteaza.
tags: #dezvoltarea #psihomotorie #de #la #sugar #pana