Daca obisnuiti sa va petreceti concediul la mare, este imposibil sa nu fi fost martorii unei scene in care unii parinti incearca cu disperare sa isi convinga copilul sa intre in apa, in timp ce acesta urla la propriu si fuge mancand … nisipul. Frica de apa nu este ceva obisnuit la copiii mici, de cativa anisori. Despre fricile normale ale copiarliei cititi mai mult aici. De obicei, acesti micuti se impotrivesc si acasa, cand li se face baie in cada, si temerile lor sunt generate fie de disconfortul de a simti apa curgandu-le pe fata si blocandu-le respiratia, fie de spaima capatata de pe urma unor mici accidente (ex: alunecari, aspirarea apei pe caile nazale etc) care le-au trezit instinctele de conservare.
In multe cazuri parintii gresesc fortand copiii sa intre in apa inainte de a fi pregatiti sau grabindu-se sa termine baita, mergand pe principiul “lasa-l ca ii trece!”. Este foarte important sa intelegem ce anume genereaza frica micutului: disconfortul determinat de curgerea apei pe fata, teama ca sub apa se ascunde ceva, sau teama ca nu va putea respira, sau (in unele cazuri) teama ca ar putea fi “tras” prin scurgerea cazii odata cu apa. Daca aceasta frica se manifesta numai la piscina sau la mare, este foarte probabil ca micutul sa fie impresionat de volumul mare de apa, de zgomot sau de miscarea valurilor.
In cazul copiilor mai mari, dupa 6-7 ani, frica de apa nu mai este justificata. Copiilor le place in mod natural sa se joace cu apa, sa plonjeze, sa se balaceasca in voie. In anumite cazuri de frica intensa vorbim de o fobie specifica, o tulburare anxioasa ce necesita o abordare terapeutica aparte. In functie de cauza, este recomandabil sa fie facute diverse activitati in care, treptat si prin joaca, utilizand diverse jucarii si dand chiar exemplul propriu sau implicand alti copii, obisnuim copilul treptat cu situatia anxiogena. In acest proces gradual de expunere a copilului la stimulul generator de anxietate, copilul trebuie sa simta ca detine controlul asupra situatiei. Treptat inseamna ca procesul de acomodare al copilului cu apa poate dura cateva saptamani sau chiar luni. Nimic nu se poate rezolva miraculos peste noapte atunci cand vorbim de frica sau de anxietate, emotii “primitive”, foarte puternice si rezistente la schimbare.
Cum puteti proceda daca sunteti deja la mare si copilul nu vrea sa intre in apa? Sub nicio forma nu fortati copilul sa intre in apa. Nu incepeti discutii lungi (si inutile!) de convingere. Cu cat veti insista mai mult, cu atat ii veti trezi mai mult instinctul de conservare, generandu-i senzatia ca “ceva nu este in regula”. Purtati-va natural si fiti relaxat. Nu promiteti cadouri sau recompense pentru “dupa” baia in mare. Invitati copilul sa se joace impreuna cu dvs cu diverse jucarii la malul marii, din ce in ce mai aproape de apa. Cereti-i sa aduca apa cu galetusa sau aduceti dvs si turnati-o intr-o groapa in nisip in care sa se joace cu piciorusele. Adunati scoici impreuna cu copilul pe care sa le folositi pentru a decora un castel de nisip. Fiti multumit daca micutul accepta sa stea la mal, abia atingand apa.
Unde pleaca? Dacă nu se mai întoarce? Mă lasă aici? - așa ne imaginăm gândurile unui bebeluș care izbucnește în plâns atunci când mama dispare din fața lui. Nu e deloc greșit. Fiecare despărțire a devenit o sursă de neliniște intensă? Această etapă, deși dificilă pentru părinți, este principalul semn că puiul de om începe să înțeleagă legătura dintre el și persoanele care îi oferă siguranță. Află cum să recunoști această etapă, cum să gestionezi reacțiile bebelușului și când este nevoie de intervenția unui specialist.
Anxietatea de separare si teama de necunoscut la bebelusi
Anxietatea de separare este o senzație de neliniște, o frică - stare pe care bebelușul o experimentează atunci când este separat de părinți sau de aparținători chiar și pentru câteva minute. Anxietatea de separare este o parte obișnuită a dezvoltării copiilor. Poate apărea la vârsta de 6-7 luni și atinge apogeul la 14-18 luni. De obicei, dispare treptat pe parcursul copilăriei timpurii. Teama de străini este similară cu anxietatea de separare. Apare atunci când copiii se supără în preajma persoanelor pe care nu le cunosc.
- Ai un bebeluș plângăcios? Se supără când dispari din raza lui? Cel mai probabil puiul tău devine anxios - se simte neliniștit atunci când nu te vede.
- Pentru a gestionarea bine această etapă trebuie să îi cunoaștem rădăcinile. Ce știi despre dezvoltarea bebelușilor la 9 luni?
- Anxietatea de separare debutează la 6 luni și până la 2 ani, atunci când puiul tău va înțelege noțiunea de permanență o să vă tot confruntați cu această problemă. Este un semn de dezvoltare psihică normală.
Copiii reacționează diferit la schimbări. Ei nu au capacitatea de a procesa atât de rapid informația. Dacă atunci când a fost lăsat cu bona sau cu o altă persoană, copilul a trăit o experiență neplăcută (accident, spaimă, boală etc), sunt mari șanse ca el să asocieze absența părinților cu pericolul. Ai discutat cu pediatrul despre dezvoltarea emoțională la bebeluși? Copiii își simt părinții. Afecțiune constantă și contact fizic permanent. Dacă așa se prezintă situația la voi în familie, înseamnă că aveți un mic pui de om în casă.
Copiii se simt mai bine atunci când știu ce urmează. Copiii iubesc rutina. Deși copiii se manifestă diferit, există câteva semne comune - reacții care indică clar faptul că un bebeluș trece prin această etapă de dezvoltare. Dacă ar fi să tragem linie aici, am putea spune că anxietatea de separare la bebeluși est un răspuns emoțional complex, influențat de factorii de jur. Puiul tău crește. El învață că pleci, dar nu a ajuns în etapa în care să înțeleagă că te vei întoarce. În funcție de temperamentul fiecărui copil, reacțiile pot fi ușor de domolit sau destul de dificil de controlat. Dacă ai citit până aici înseamnă că ești părinte. Reține, înainte de orice, că în această etapă trebuie să te înarmezi cu multă răbdare și afecțiune. Bebelușul tău are nevoie de multă iubire. Părintele este sursa de calm și liniște. Cu ale sale brațe călduroase, părintele poate alunga toți norii gri. Rolul său este esențial în dezvoltarea copilului, inclusiv în gestionarea anxietății - prin calmitate, predictibilitate, empatie și iubire infinită. Mama și tata pot ajuta bebelușul să înțeleagă că despărțirile sunt temporare și că nu se va întâmpla nimic rău în timpul petrecut separați. Copiii sunt mult mai liniștiți atunci când știu ce urmează. Ești tentat să pui copilul în brațele bunicilor și să te furișezi? Sigur că e tentant, doar că acest gest va amplifica teama. Mai bine îi spui că urmează să pleci și că te întorci curând. Nu plânge când copilul plânge! Oferă-i un pupic și o îmbrățișare! Copilul te simte. Îi transmiți stările tale. Ar fi bine să nu te întorci atunci când plânge. Nu vei face decât să-l amăgești. Dacă îl lași la creșă, înseamnă că rămâne pe mâini bune.
Învață-l să se joace singur și începe acest proces cu pași mici. Lasă-l să se joace singur când ești în cameră. Crește etapizat timpul și apoi lasă-l pe perioade scurte și singur în cameră. Nu poți preveni complet această etapă, dar poți găsi soluții eficiente pentru a trece mai ușor prin ea. Tu poți schimba lumea pentru puiul tău. Chiar dacă vei pleca pentru 10 minute, el are nevoie să știe asta. Explică-i cu blândețe. Mami s-a întors! Ce bucurie! Oferă-i toată atenția ta atunci când te întorci. Uneori, comportamentul bebelușilor ne face să ne gândim la cele mai sumbre scenarii. În realitate, ei experimentează, învață și se adaptează. Anxietatea de separare dispare pe măsură ce copilul crește, dar poate fi și o problemă în anumite condiții. Medicul pediatru îți poate povesti mai multe despre tulburările de anxietate la copii. În final îți rămâne doar să te înarmezi cu multă răbdare. Iubirea o ai deja. Oferă-i micuțului timp și multă căldură! Are nevoie de tine pentru a se adapta.
Bebelușul care plânge după masă este una dintre cele mai frecvente situații care îi îngrijorează pe părinți în primele luni de viață. Uneori, plânsul apare imediat după hrană, alteori la câteva minute, iar intensitatea lui poate varia de la o nemulțumire scurtă până la episoade care par greu de liniștit. În multe cazuri, explicația este una benignă, legată de aer înghițit, colici sau o perioadă de adaptare digestivă. Medicul diferențiază între un bebeluș care plânge scurt, dar se liniștește și se alimentează bine, și unul care are episoade frecvente, arcuire, refuzul meselor, vărsături sau somn agitat. Plânsul după masă este un simptom, nu un diagnostic. El poate însemna disconfort digestiv, aer înghițit în timpul suptului, reflux, colici sau pur și simplu dificultatea sugarului de a trece din starea de alimentație în starea de somn și linișire. Din punct de vedere medical, întrebarea importantă nu este doar „plânge după masă?”, ci și „cum arată restul tabloului?”.
KinetoBebe - Stimulare prin miscare, episodul 1
Dr. Cand bebe plange la baie: iata ce trebuie sa stii mamico Este complet adevarat ca fiecare bebelus este unic si de aceea, este perfect normal sa aiba si perioade cand plange la baita. Asta este. - veti citi: Nu toti bebelusii adora baita. Cand bebelusului ii este frica de baie. Cat de des facem baie bebelusului? Nu toti bebelusii adora baita. Este complet adevarat ca fiecare bebelus este unic si de aceea, este perfect normal sa aiba si perioade cand plange la baie. Iata, ce trebuie sa stii mamico daca bebe plange la baita. Iata ce spune o mamica pe forumul Desprecopii BAiatul meu de aproape 11 luni a inceput sa imi planga la baie; Situatia e asa cam de vreo luna, dar in ultimul timp a inceput sa imi urle si plange cu lacrimi mari de tot de mi se rupe mie sufletul; degeaba am tot incercat cu ratuste, pestisori, barcute, sau chiar cu nimic (ma gandeam ca plange ca ii invadeaza spatiul), ba chiar si cu sticla mica de apa, dupa care e topit :))
Folosesc aceeasi cadita, acelasi loc de facut baie (cada mare unde il spal de pe la 5 luni), dar cadita e ergonomica si chiar daca il pun tot unde ii faceam pana la 6 luni tot plange, ba chiar incearca sa se ridice in picioare... Dati-mi va rog idei sau sfaturi cum as putea sa fac sa ii placa iarasi apa (dupa care era topit, si ii placea nespus de mult sa stropeasca si nu am avut niciodata probleme); Temperatura apei e aceeasi, nici un grad in plus sau minus, caci folosim termometru digital si ne-am chinuit cateva zile la rand sa arate aceeasi temperatura, dar totul a fost in zadar; Ce sa mai fac?
Concluzia: exista multiple opinii si experiente despre cum sa abordam teama de baie la bebelusi, iar cheia este abordarea blanda, pas cu pas, cu exemplul parintelui si cu reintoarcerea treptata la activitatea de baie. O parere personala: nu fortati copilul, nu provocati traume, si adaptarea poate dura, dar cu rabdare si comunicare, copilul poate sa se intoarca la activitati placute in apa.
tags: #bebe #plange #cand #il #scoti #din