Alergia medicamentoasă reprezintă un răspuns imun exagerat la administrarea unui medicament, indiferent de compoziția acestuia. Cu toate acestea, un astfel de răspuns din partea organismului este mai probabil în cazul anumitor medicamente. Reacțiile de hipersensibilitate la medicamente (DHR, Drug Hypersensitivity Reaction) sunt considerate reacții adverse ale medicamentelor, ce se aseamănă, din punct de vedere clinic, cu alergiile.
Penicilina, descoperită în 1928, a fost primul antibiotic folosit de medici, salvând milioane de vieți. Termenul „penicilină” este folosit atât pentru a desemna clasa de antibiotice, cât și pentru denumirea anumitor tipuri de medicamente din această clasă. Exemple de peniciline includ: penicilina G (forma injectabilă), penicilina V (forma orală), ampicilina, amoxicilina, dicloxacilina, oxacilina, carbenicilina, piperacilina și ticarcilina. Penicilinele sunt medicamente importante în arsenalul terapeutic al antibioticelor, având un bun efect cu o toxicitate relativ limitată. Acestea au efect bactericid, cel mai probabil acționând prin distrugerea peretelui bacteriei.
Aproximativ 10% dintre pacienții care au urmat tratament antibiotic cu penicilină relatează o reacție alergică în timpul administrării. De fapt, majoritatea nu sunt cu adevărat alergici sau alergia s-a pierdut în timp dacă nu s-a mai administrat acest antibiotic. Reacția adversă este un termen medical folosit pentru orice reacție nedorită cauzată de un medicament, putând apărea atât reacții alergice, cât și nealergice. Cele nealergice sunt mai comune și constau în dureri gastrice, diaree, candidoză. Este importantă diferențierea reacțiilor adverse de cele cu adevărat alergice.
Reacțiile alergice apar când sistemul imun începe să recunoască medicamentul ca pe ceva „străin”. Câteva simptome sunt sugestive: urticaria, angioedemul (umflătura pielii, de obicei la nivelul feței), senzația de nod în gât, wheezing-ul (harâială/suierat în respirație), tusea și alte tulburări de respirație (răgușeală) asemănătoare crizelor de astm. Un istoric cu astfel de simptome este foarte important, deoarece pacientul poate prezenta simptome mult mai severe, ca anafilaxia, la o nouă administrare a medicamentului.
Alergia la penicilină reprezintă o reacție pe care sistemul imunitar o are atunci când vi se administrează acest antibiotic. Alergia nu apare de la naștere, ci în cursul vieții, după expunerea la acest antibiotic. După primul contact alergizant, pacientul poate dezvolta alergii la fiecare nouă administrare de penicilină sau orice alt beta-lactamic. Unii pacienți alergici la penicilină sunt alergici și la cefalosporine, o clasă de antibiotice asemănătoare penicilinelor.
Cauzele Alergiilor la Antibiotice
Alergiile la antibiotice sunt cauzate de o serie de factori, printre care:
- Reacțiile imunitare: Organismul poate considera anumite antibiotice ca substanțe străine și potențial periculoase. Drept urmare, sistemul imunitar reacționează producând anticorpi, ceea ce declanșează reacții alergice.
- Predispoziția genetică: Dacă părinții sau rudele de sânge au avut alergii la antibiotice, există o șansă mai mare ca și dumneavoastră să dezvoltați o astfel de alergie.
- Expunerea repetată sau prelungită la antibiotice: Utilizarea excesivă sau repetată a antibioticelor poate duce la sensibilizarea organismului la aceste medicamente și la dezvoltarea unei reacții alergice.
- Sensibilitatea individuală la anumite substanțe: Fiecare persoană este unică, iar sensibilitatea la anumite substanțe variază de la individ la individ. Astfel, unele persoane pot dezvolta o alergie la un anumit antibiotic, în timp ce altele pot lua același medicament fără niciun efect secundar.
Cum să Recunoști o Reacție Alergică la Antibiotice
Reacțiile alergice după administrarea unui antibiotic pot fi diferite:
- Simptome ușoare: includ piele roșie, mâncărime, piele descuamată sau umflată. Este posibil să apară o zonă plată, roșie pe piele, acoperită cu mici umflături. De asemenea, este posibil să apară urticaria.
- Simptome severe: includ piele care face vezicule sau piele descuamată, probleme de vedere și umflături sau mâncărimi severe. Reacțiile severe includ afecțiuni precum necroliza epidermică toxică (sindrom Lyell).
- Simptome de șoc anafilactic: includ probleme de respirație, furnicături, amețeli și respirație șuierătoare. Anafilaxia este o reacție bruscă, ce pune viața în pericol și necesită tratament imediat.
Semnele și simptomele unei alergii la penicilină apar adesea în aproximativ o oră de la administrare. În cazuri rare, simptomele pot apărea după câteva ore sau chiar zile după administrare. Mâncărimile și iritațiile pe piele încep să apară în două săptămâni după ce ați luat un medicament nou.
Factori de Risc pentru Alergia la Penicilină
Pot exista anumiți factori declanșatori ai alergiei ca urmare a administrării antibioticelor:
- Alte alergii, cum ar fi la pisici;
- Un istoric familial de alergii la antibiotice;
- Utilizarea frecventă a antibioticelor;
- O boală pe termen lung care sensibilizează sistemul imunitar.
Alergia la penicilină este o complicație cu potențial fatal. De aceea, dacă în urma administrării acestui antibiotic sau altora din aceeași clasă cu el apar modificări cutanate, tulburări respiratorii, lipotimii, amețeli, pacientul este sfătuit să apeleze de urgență la un serviciu de ambulanță.
Diagnosticarea Alergiei la Antibiotice
Medicul va întreba pacientul despre istoricul medical și despre alergii. Este posibil să fie nevoie de teste suplimentare:
- Analizele de sânge;
- Un test patch: o cantitate mică de antibiotic este pusă pe piele. Zona este acoperită cu un plasture care se păstrează timp de 2 zile. Apoi, medicul va verifica pielea pentru a vedea dacă există o reacție.
- Un test de înțepătură cutanată (Prick test): se pune o picătură mică de antibiotic pe antebraț și pielea este înțepată cu un ac. Medicul va urmări dacă organismul are o reacție.
- Un test intradermic: o cantitate mică de lichid antibiotic este pusă sub suprafața pielii. Medicul va urmări dacă apare o reacție.
- Un test de provocare medicamentoasă (DPT): medicul va administra doze crescânde de medicament antibiotic și urmărește o reacție.
Testarea cutanată standardizată nu este disponibilă pentru toate antibioticele. Astfel, diagnosticul de alergie la medicamente/antibiotice este mult mai dificil și se bazează în principal pe anamneză, istoricul pacientului. Pacienții cu reacții adverse cutanate grave (SCAR) nu ar trebui să mai primească niciodată medicamentul care le-a produs reacția.
Tratamentul Alergiei la Penicilină
Există mai multe opțiuni pentru a trata alergia la antibiotice:
- Antihistaminicele: diminuează simptomele ușoare, cum ar fi mâncărimea sau o erupție cutanată.
- Epinefrina (adrenalina): este un medicament utilizat pentru a trata reacțiile alergice severe, cum ar fi anafilaxia. În caz de șoc anafilactic este necesară o injecție cu epinefrină, administrată de urgență. Se recomandă persoanelor care riscă să facă șoc anafilactic să poarte cu ele seringi cu două doze de epinefrină, deoarece o doză are efect timp de 20 de minute și există riscul ca simptomele să revină după trecerea acestora.
- Steroizii: reduc inflamația.
- Desensibilizarea: poate fi făcută după ce ați avut o reacție, dacă trebuie să fiți tratat din nou cu antibiotic. Medicul va administra doze mici de antibiotic pe parcursul a câteva ore. O dată ce ați avut o reacție alergică la un antibiotic, este important să învățați semnele de avertizare ale reacției alergice.
Pentru a trata alergia la antibiotic se va urmări mai întâi ameliorarea simptomelor, care poate avea loc prin administrarea de medicamente antihistaminice. Inflamațiile pot fi atenuate cu ajutorul medicamentelor pe bază de steroizi. Medicul le poate recomanda persoanelor cu alergie la antibiotic evitarea sau atenția sporită a exercițiilor sportive intense, care pot fi asociate cu reacțiile alergice severe.
Imunoterapia cu alergeni: Ce este și cum funcționează - Dr. Mark Dykewicz
Recomandări Generale pentru Prevenirea Alergiilor la Antibiotice
Prevenirea alergiilor la antibiotice începe prin informarea corectă și comunicarea deschisă cu medicul. Este esențial să informați medicul despre orice reacție alergică anterioară la antibiotice sau alte medicamente. Un alt aspect important îl constituie evitarea automedicației. Fără un diagnostic și o prescripție medicală, nu este recomandat să luați antibiotice. Utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor poate duce la dezvoltarea rezistenței la antibiotice, care poate provoca reacții alergice.
Dacă un antibiotic a fost prescris, este crucial să urmați exact instrucțiunile medicului cu privire la dozaj și durata tratamentului. Întreruperea prematură a tratamentului sau modificarea dozei fără consultarea medicului pot crește riscul de reacții alergice. Astfel, respectarea instrucțiunilor medicului este un pas crucial în prevenirea alergiilor la antibiotice. În cazul în care există suspiciunea unei alergii la anumite antibiotice, este util să se efectueze un test de alergie. Aceste teste pot ajuta la identificarea antibioticului la care persoana este alergică, prevenind astfel expunerea ulterioară la acesta.
Este important ca exercițiile să nu se desfășoare imediat după masă. Pentru persoanele care vor mai avea nevoie de tratament cu antibiotic sau în funcție de decizia medicului, se poate recomanda tratamentul prin desensibilizare. Acesta constă în administrarea unor doze mici de alergen, doze care vor fi crescute în timp, pentru ca organismul să se obișnuiască în timp cu substanța respectivă.
În același timp, este necesară o atenție sporită asupra oricărui tip de tratament care se administrează, deoarece antibioticele pot fi conținute și în alifii sau unguente, precum și în alte medicamente. Medicul specialist va informa pacientul în legătură cu alte medicamente care ar trebui să fie evitate.
Unele alimente trebuie să fie evitate sau consumate cu moderație atunci când pacientul are alergie la antibiotic. Printre acestea se numără grapefruitul, care poate împiedica absorbția eficientă a medicamentului, precum și alimentele îmbogățite cu calciu. Alte alimente, în schimb, sunt recomandate atât pentru un stil de viață sănătos, cât și pentru reducerea impactului pe care îl pot avea antibioticele asupra organismului. Printre acestea se numără probioticele și prebioticele, mâncarea fermentată, legumele care conțin vitamina K și alimentele bogate în fibre.
Iată când ar trebui să solicitați asistență medicală imediată:
- apare o erupție cutanată cu mâncărimi, pete roșii.
- apar vezicule sau pielea se descuamează.
- pacientul prezintă probleme de înghițire sau vocea este răgușită.
- apar bătăi rapide sau puternice ale inimii.
- pielea sau albul ochilor se îngălbenește.
Dacă aveți alergie la peniciline, la cefalosporine sau carbapeneme sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Complicații ale Alergiei la Penicilină
În unele cazuri, simptomele alergiei la antibiotic sunt mai severe, cum ar fi în cazul în care se manifestă necroliza toxică epidermică, cunoscută drept sindromul Lyell. Aceasta este o reacție cutanată care se manifestă împreună cu alte simptome, similare gripei. Pielea este acoperită de bășici și se descuamează pe porțiuni mari ale corpului. Complicațiile necrolizei toxice epidermice includ deshidratare, sepsis, pneumonie și disfuncție multiplă de organe.
Cea mai gravă manifestare a alergiei la antibiotic este anafilaxia, care se poate manifesta prin senzația de strângere în piept, probleme respiratorii, hârâială (respirație șuierătoare), amețeală și furnicături. Anafilaxia reprezintă o urgență medicală și trebuie să fie tratată cât mai repede cu epinefrină (adrenalină). Lipsa tratamentului acordat la timp poate duce la decesul pacientului.
Unele dintre persoanele care se confruntă cu alergia la antibiotic pot dezvolta și alergie la alte medicamente.
tags: #bebe #se #albeste #dupa #penicilina