Bebe Văduva Pucioasa biografie detalii

Lucrezia Borgia, fiica nelegitimă a Papei Alexandru al VI-lea, fiul Papei Callistus III, reprezintă încarnarea conceptului de „Văduva Neagră“. Iubiţii acesteia „se trezeau morţi“ după nopţile necugeta­te de amor, otrăviţi cu un extract de „Degeţel“ (Digitalis purpurea), pe care Îl turna în băutură din­tr-un inel. Înclinaţia Lucreziei către incest, corupţie şi crimă i‑a construit ima­ginea de femeie cu adevărat fatală. Ea a fost model de inspiraţie deopotrivă pentru răufăcători şi pentru artişti. Celebrul pistolar din Vestul sălbatic, Buffalo Bill, chiar si‑a botezat unul dintre pistoale „Lucrezia Borgia“. După două tentative de mariage cu Don Cherubino şi mai apoi cu Don Gasparo, Lucrezia s‑a căsătorit în final, în 1493, cu Giovanni Sforza, conte de Cotognola şi vicar de Pesaro, mult mai avut decât rivalii săi.

La numai 15 ani, fără să îşi cunoască viitorul soţ, a trebuit să accepte decizia politică luată de tatăl său. Lupta pentru putere între familiile nobililor italieni a făcut ca în 1497, Papa Alexandru al VI‑lea să aranjeze anularea căsătoriei Lucreziei. La acea dată, motivele pentru care Rodrigo hotărâse uniunea celor doi nu mai existau. Familia Sforza pierduse enorm din influenţa sa în urma războiului cu Franţa. Un colegiu de înalţi prelaţi a expus „impotentia coeundi“ de care se făcea vinovat Giovanni şi a anulat căsătoria. Después de o nuntă discretă, Lucrezia a devenit soţia lui Alfonso, fiul ilegit al lui Alfonso al II‑lea de Napoli, iar în 1499 l‑a născut pe Rodrigo, botezat astfel în onoarea bunicului său, Papa.

Acest mariaj a durat mult mai puţin decât primul, Cezar trimiţându‑şi patru dintre oameni săi de încredere să-l ucidă pe Alfonso. Acesta a supraviețuit atacului, dar la scurtă vreme Cezar a creat o diversiune la poarta spitalului în care era internat soţul Lucreziei, timp în care unul dintre kapitănii lui l‑a strangulat în pat pe Alfonso. Fratele Lucreziei dorea o alianţă cu o familie mai puternică, cea a ducilor de Ferrara. La 30 decembrie 1501, Alfonso d’Este, fiul lui Ercole, primul duce de Ferrara, devine cel de-al Treilea şi ultimul soţ al Lucreziei.

Peste 18 ani, în urma complicaţiilor apărute în timpul naşterii copilului lor, Lucrezia îşi găseşte sfârşitul. Lucrezia Borgia poate fi considerată un simbol al răului. Numărul impresionant de amanţi, care au sfârşit otrăviţi, relaţia ei incestuoasă cu Cezar, la rândul său acuzat de numeroase crime şi de fratricid (l‑a ucis pe fratele său Juan), corupţia şi jocurile politice pe care le‑a iniţiat sau le‑a sprijinit, i‑au câştigat renumele de „cea mai letală femeie“. Lucrezia îşi ucidea amanţii şi pe cei care o refuzau cu o otravă obţinută din „digitalis purpurea“, plantă numită popular Degeţel. Legenda spune că ar fi purtat veninul într‑un inel cu o montură specială.

La 500 de ani după moartea Lucreziei, exponenta pasiunii fără limite, a crimei şi a corupţiei, fapte înscrise în cronici, Italia încearcă să-i dea o imagine nouă, de mamă model şi de soţie exemplară. 350 metri n. Pucioasa este un oraş din judeţul Dâmbovița, așezat pe cursul mijlociu al văii Ialomiței, la 20 de km de Târgoviște, în zona dealurilor subcarpatice, a căror înălțime depășește cu puțin 600 metri. Se află la o distanță aproximativ egală față de București și de Brașov, la 100 de km de fiecare.

Se întinde pe o distanță de 8750 km de-a lungul Văii Ialomiței între Miculești și Zărăfoaia și pe o lățime de 7375 km între Pucioasa-Sat și Maluri, având o suprafață totală de 4239 hectare, dintre care teren intravilan 714,4 hectare și 3545 hectare extravilan. Localitatea s‑a format în jurul anului 1760 prin contopirea așezărilor Șerbănești, Podurile de Jos și Podurile de Sus și satul Zărăfoaia. Satul Glodenii de Jos datează din 1595, iar Glodenii de Sus a fost attestat 1632 sub numele de Piscani. Acestea au format un plai feudal care a fost reacaparat de mari proprietari funciari printre care Mitropolia.

Moșnenii și-au revendicat dreptul de proprietate asupra pământului lor și s‑au ridicat la divanul domnesc al lui Matei Basarab. Numele satului Pucioasa a fost amintit în 1701, iar în 1759 într‑un act de vânzare a moșiei Pucioasa, ce se învecina cu moșia Moțăieni. Aici s‑au format terasele Populare: Podurile de Sus și de Jos, Lunca Ialomiței și alte zone urbane, unde s‑au amplasat fabrici, ateliere, magazine, școli, biserici și instituții publice. În primăvara anului 1940 s‑au produs alunecări masive de teren, ca urmare a exploatării gipsului pe versantul dealului Spătărelu. Alunecările s‑au intensificat în anii ploioși 1970 și 1975 din cauza extinderii carierelor de gips, afectând vegetația și peisajul orașului.

Prima atestare documentară a orașului datează încă din 1649, ca „Piatra Pucioasa“. În 1791 localitatea figurează pe o hartă austriacă, iar în 1835 pe una rusească. După 1828, când izvoarele sulfuroase au fost descoperite de un medic militar rus, Pucioasa s‑a dezvoltat ca stațiune balneoclimaterică, luând denumirea de Pucioasa datorită apelor minerale. Procesul de amenajare al băilor a continuat în 1873, iar în 1875 Consiliul Județean a cumpărat terenuri pentru spații publice; în 1879 arhitectul Kertsch a fost însărcinat cu construirea stabilimentului. La sfârșitul secolului al XIX‑lea, Pucioasa era stațiune balneară în satul Șerbănești‑Podurile, aparținând plaiului Ialomița‑Dâmbovița, județul Dâmbovița.

Comuna Șerbănești-Podurile a fost formată prin unirea Șerbănești cu Podurile; satul Pucioasa a devenit numele orașului în 1911. În timpul perioadei, orașul a fost reședința raionului Pucioasa din regiunea Prahova (1950), apoi a pierdut acest statut în 1962. Administrația orașului este asigurată de primar și consiliu local; primarul actual, Constantin-Emilian Ana, provine din PSD și este în funcție din 2016. Economia locală este dominată de turismul balneo-climateric, cu o dezvoltare paralelă în industrie textilă. Izvoarele de apă sulfuroasă au fost exploatate din secolul XIX, iar în 1999 localitatea a primit statut de stațiune turistică de interes național.

În prezent, Pucioasa găzduiește obiective culturale precum Biblioteca Orășenească „Gheorghe N. Biblioteca” și Muzeul Aripile Românești, precum și centre culturale de nivel național. Evenimente culturale de anvergură au loc la Centrul Cultural European Pucioasa, iar zona centrală a orașului răspunde la această cerință cu facilități publice, comerciale și educaționale.

Romeo Văduva, fiul solistei Maria Văduva și al naistului Constantin Văduva, este un artist de seamă în istoria muzicii populare românești. S-a născut pe 3 martie 1968, la Constanța, și a crescut în Ploiești până în clasa a VIII‑a, apoi a terminat liceul la George Enescu din București, în clasa de nai. A învățat să cânte la nai de la vârsta de 5 ani, inspirat de tatăl său. „Între timp, taică-miu a plecat într-un turneu de opt luni, în America, iar când s‑a întors m-a găsit cântând la naiul de rezervă pe care îl avea acasă. A fost plăcut surprins, iar pentru mine a fost momentul în care am știut că nu voi mai renunța la acest instrument atât cât voi trăi. Tata a fost cel care mi‑a confecționat primul nai“, a declarat Romeo Văduva.

„Oamenii pupau televizoarele“ era răspunsul mamei sale, Maria Văduva, despre fascinația publicului. El a câștigat prima dată un premiu la vârsta de 7 ani, devenind ulterior prim‑solist instrumentist la 14 ani. Cariera l‑a purtat în concerte internaționale, iar în anii 1990 a interpretat Ave Maria de Schubert în fața Papei Ioan Paul al II‑lea. În 1994 emigrează în Canada și colaborează cu producători precum Roland Levefre, lansând cinci albume. După 15 ani se întoarce în România, aducând cu sine experiențe și o viziune diferită asupra folclorului autentic. În prezent, Romeo Văduva este tată a unei fete cu potențial artistic promițător, Briana, iar cariera lui continuă cu 11 albume lansate în aproape patruzeci de ani de activitate.

Concluzia istorică este că Lucrezia Borgia rămâne simbol al răului în cultura populară, în timp ce Pucioasa se prezintă ca o stațiune balneoclimaterică în plină dezvoltare, cu o bogată moștenire culturală și istorică. În București, Tomo­rul imaginativ al „Văduvei Negre“ a influențat opere de ficțiune și artă, iar în Pucioasa realitățile balneare continuă să atragă turiști și să susțină economia locală.

Nu este un simplu citat, ci crezul marelui artist Romeo Văduva: „Prin muzică trăiesc, prin ea respir și tot cu ea o să mor“.

tags: #bebe #vaduva #din #pucioasa

Postări populare:

• Află cum mijlocirea la locurile sfinte te poate ajuta în probleme de infertilitate.
• Ce trebuie știut despre Slim Secret în timpul celui de-al doilea trimestru
• Pași practici pentru a exercita pediatria în Franța
• Calciu în administrare intravenoasă în sarcină: indicații și dozare
• Vânzare fost centru maternal Câmpulung Muscel: terenuri disponibile în centrul orașului