Teama de persoanele străine apare, la bebeluşi, la aproximativ 5 luni şi exprimă, în contextul procesului de dezvoltare emoţională, o reacţie de auto-protecţie. Frica de străini se manifestă cu intensităţi diferite, în funcţie de copil. Unii doar fixează persoana respectivă sau manifestă brusc o indispoziţie, alţii plâng violent. Cei mici încep să facă diferenţa între chipurile cunoscute şi cele necunoscute, asociind ceea ce ei nu ştiu cu pericolul.
Cele mai întâlnite reacţii sunt, gradual: se linişteşte brusc şi fixează persoana străină, începe să ţipe sau să plângă, se ascunde în braţele părintelui. Situaţiile dificile, imprevizibile, stârnesc reacţii şi în rândul adulţilor. Din ziua în care venim pe lume, misiunea noastră este să ne adaptăm la noile condiţii de viaţă. Singurătatea, foamea, boala duc şi ele la frică, la nesiguranţă. Sunt sentimente necesare care ne permit să recunoaştem anticipând situaţii dificile.
Când ştii că urmează o vizită a unor prieteni pe care copilul nu îi ştie, sugerează-le politicos să nu se arate foarte entuziasmaţi în prezenţa lui, să abordeze întâlnirea calm, să se acomodeze mai întâi cu cel mic şi, eventual, să îl ia în braţe doar când se va stabili un prag de încredere. Urmează să laşi copilul cu bona sau cu o rudă? Important este să fie familiarizat cu persoana respectivă. Arată-i că eşti prietenă cu bona/ ruda prin gesturi care să-i inducă stări de linişte şi cu care este, la rândul lui, învăţat - o îmbrăţişare, adresare caldă, un sărut pe obraz. Dacă sunteţi în oraş, stai cât mai aproape de cel mic, pentru a te putea vedea lângă el şi a se simţi în siguranţă.
Dezvoltarea atașamentului și tiparele securizante versus nesecurizante
Cercetările au demonstrat influenţa puternică pe care calitatea ataşamentului dintre un copil şi cei care au grijă de el o are asupra aşteptărilor copilului în privinţa relaţiilor şi, prin urmare, în privinţa a ceea ce acesta simte şi afişează într-o relaţie cu alţi adulţi şi cu cei de vârsta lui. Ataşamentul se dezvoltă, în mod normal, gradual, de-a lungul primului an de viaţă al copilului şi este produsul interacţiunilor repetate între bebeluş şi persoana care îl îngrijeşte. Când bebeluşul dă un semn sau un indiciu, cum ar fi plânsul, braţe întinse sau un zâmbet, persoana care îl îngrijește răspunde cald, blând şi cu sensibilitate, iar bebeluşul începe să se simtă în siguranţă. Bebelusul învaţă că poate avea încredere în persoana aceea.
Cum ştiu dacă ataşamentul dintre mine şi copilul meu este unul securizat? Cum arată un ataşament nesecurizat? Depinde de tiparul specific al grijii lipsite de sensibilitate experimentate de copil. Un copil supus unei îngrijiri lipsite de predictibilitate, sporadică, va deveni anxios şi hipervigilent şi nu va experimenta de teama că nu va fi nimeni acolo să-l ajute şi să-l sprijine. Un copil al cărui părinte este distant şi care nu răspunde nevoilor lui se va închide în sine şi se va comporta de parcă nici nu are nevoie de părinte - adesea nici nu pare supărat când părintele îl părăseşte şi evită contactul cu acesta când părintele se întoarce. Ulterior, acest tipar se transformă în comportament agresiv, lipsit de maleabilitate şi empatie. Cercetătorii au identificat şi aşa-numitul ataşament dezorganizat, care este adesea observat la bebeluşii ai căror părinţi sunt ameninţător în comportamentul lor faţă de copil.
Condiții la care atașamentul influențează viitoarele relații
Dacă mă duc la serviciu, copilului îi va fi mai greu să-şi construiască un atașament sigur? Deşi mulți oameni au opinii puternice în această privinţă, cercetările arată că dacă mama (sau tatăl) lucrează sau nu în afara casei şi dacă bebe merge sau nu la creşă are puţină influenţă asupra calităţii ataşamentului părinte-copil. Calitatea ataşamentului este însă dată de sensibilitatea, de disponibilitatea emoţională a părintelui. Este necesar să se respecte o metodă a „attachment parenting-ului” (de exemplu, co-sleeping, alăptare la san, purtarea bebeluşului în sling) pentru a obţine un ataşament sigur? Attachment parenting-ul a devenit o mişcare foarte populară în ultimii ani, dar cercetările privind ataşamentul nu oferă nicio dovadă că o astfel de abordare este necesară pentru un ataşament solid. Cu siguranţă, alăptarea la san are multe beneficii. Diana spune că bebelușilor le place să fie ținuți în brațe, să fie aproape de un părinte iubitor. Dar, dincolo de căldura şi sensibilitatea necesare atunci când trebuie să se răspundă nevoilor bebelușului, nu există o rețetă clară pentru un atașament sigur şi există o plajă largă de libertate pentru modul de dormit, de hrănit şi de cât de mult poate fi ținut un bebeluș în brațe.
Adaptarea la schimbări în familie și consilierea pentru recuperare
Ce se întâmplă dacă lucrurile nu au mers prea bine între mine şi bebeluşul meu, iar acum acesta are 4 sau 5 ani? Ce pot face să recuperez primele luni în primii ani de viaţă ai săi? Dacă bebeluşul tău nu a învăţat să se simtă sigur în primii doi ani de viaţă - poate pentru că ai avut depresie sau foarte mult stres în viaţa ta sau, pur şi simplu, nu ai ştiut cum să vii în întâmpinarea nevoilor copilului, nu este prea târziu să-ţi ajuţi copilul să se simtă mai sigur. Poate dura ceva mai mult şi va trebui să depui un efort mai mare, acum că ai un copil mai mare. Trebuie să-i oferi dragoste şi confort, să-ți aloci timp să te joci cu el şi să explorezi împreună într-o manieră care respectă interesele şi curiozitatea copilului şi să creezi ritualuri predictibile în jurul orei de somn, a meselor şi altor sarcini zilnice care să-l ajute pe copil să dobândească încredere. Fa şi spune lucruri pentru a-i da copilului de ştire că îl ai tot timpul în mintea şi în inima ta, chiar şi atunci când eşti departe. De exemplu, poţi să-i aduci o mică surpriză când vii din oraş şi să îl suni în fiecare seară când doarme la bunici pentru a-i spune noapte bună.
Pericole ale atașamentului nesecurizat în viața reală
Dacă părinții nu au putut să-mi ofere un atașament sigur - sau poate chiar m-au abuzat sau neglijat, ce pot face să evit repetarea acelorasi tipare în cazul copilului meu? Cercetările în privința atașamentului oferă vești încurajatoare părinților care au o istorie neplăcută în privința relațiilor. Studiile arată că cel mai important este cum am ajuns să ne gândim cu privire la relațiile trecute. Negarea lucrurilor dureroase care au avut loc în copilărie nu face altceva decât să crească riscul trecerii durerii la generația următoare.
Condiții despre prematuritate și impactul asupra atașamentului
Perioada normală a unei sarcini durează în jur de 40 de săptămâni. Un nou-născut de 38 de săptămâni este pe deplin dezvoltat şi numit nou-născut la termen. Un copil nascut între 22 şi 37 de săptămâni complete de sarcină este un prematur. Studiile au arătat că unul din zece nou-născuţi este prematur. Majoritatea copiilor născuţi aproape de 37 de săptămâni nu au probleme medicale datorate prematurităţii, însă cei născuți în jurul săptămânii 32 pot avea simptome precum dificultăți la alimentare sau apnee de prematuritate.
Ateliere și puncte de atenție pentru părinți
Obiceiurile vicioase pot afecta armonia funcțiilor aparatului dento-maxilar, iar dezvoltarea motoarelor este în strânsă legătură cu aceste obiceiuri. Este important să monitorizați dezvoltarea limbajului: primele forme de comunicare sunt expresiile faciale și gesturile, iar ganguritul apare în jur de 2 luni. Dacă copilul nu răspunde la propriul nume sau nu face pași semnificativi în dezvoltare, consultați un specialist. Autismul este o tulburare de dezvoltare ce implică interacțiunea socială, comunicarea, comportamentul și interesele; cu ajutorul resurselor și strategiilor validate științific, progresele pot fi realizate.
Așa este viața în TIBET: cel mai misterios loc din lume? 11 fapte stranii despre TIBET!
Siguranța în trafic și exemplul practic
În România, legislația rutieră este foarte strictă în privința transportului copiilor în autovehicule. Copiii sub 135 cm înălțime trebuie să folosească scaune auto omologate pe bancheta din spate; în cazul unor situații excepționale, scaunul poate fi montat pe scaunul din față cu airbag-ul dezactivat. Transportarea copilului în brațe pe scaunul din spate sau pe bancheta din față este interzisă și poate avea amenzi serioase, suspendarea permisului sau cursuri de instruire adiționale. Scaunele auto și centurile adaptate oferă protecție superioară în caz de impact, iar părinții trebuie să asigure montarea corectă și instruirea copiilor să respecte regulile de călătorie.
Așa cum bebelușii caută contactul fizic pentru a activa eliberarea de oxitocină și pentru a învăța semnalele sugarilor, și familiile pot beneficia de o atmosferă calmă, predictibilă și iubitoare. Contactul fizic cu sugarii, în special contactul frontal, stimulează relaționarea și înțelegerea semnalelor de către îngrijitori, consolidând atașamentul securizat. Consecința ținerii în brațe și a iubirii necondiționate este faptul că bebelușii nu mai plâng continuu, deoarece îi obișnuim cu brațele noastre și cu prezența noastră iubitoare.
Practic: cum să încurajezi un atașament securizat în familie
- Răspunde prompt la semnalele de nevoie ale copilului: foame, somn, confort.
- Crează ritualuri predictibile care să ofere siguranță (ore de masă, somn, jocuri).
- Vorbește calm, oferă contacte calde și apropiere, și explică-i copilului lumea în termeni pe care îi poate înțelege.
- Implică membrii familiei extinse în regularități de siguranță și consistență în grijă.
Este esențial să înțelegem că frica de străini la bebeluși poate fi o etapă naturală de dezvoltare, iar un atașament sigur se dezvoltă în urma unei îngrijiri sensibile, constante și iubitoare. Nu există o rețetă unică, dar empatia, răbdarea și respectarea ritmului copilului pot ghida familia spre o relație armonioasă și sigură în primii ani de viață.
tags: #bebele #se #smulge #din #bratele #parintelui
Postări populare:
- Chirurgie la MedLife Ploiești
- Sfaturi esențiale pentru gravide: cum să menții un stil de viață sănătos
- Gestionarea sarcinii verzi: simptome și recomandări
- Tricouri personalizate ca dar: idei de design pentru surprize memorabile
- Ginecologie privată în Satu Mare: serviciile oferite și importanța laboratorului de reproducere asistată