Copilul se loveste singur? Iata de ce este un comportament comun si cum poti sa-l controlezi. Deși poate fi alarmant pentru părinți, acest comportament este destul de comun, aproximativ un sfert din copiii mici se lovesc peste față sau peste cap cu o anumită regularitate, sunt de părere psihologii. Astfel de comportamente încep de multe ori în jurul vârstei de șase luni și cresc în intensitate între luna a optsprezecea și a douăzeci și patra. Toate comportamentele transmit ceva. Copilul este fie frustrat, fie caută atenție, fie încearcă să se liniștească.
Oricât de ciudat ar părea, prin acest comportament, pe care deseori îl găsesc interesant sau chiar distractiv, ei câștigă controlul asupra corpului lor. În cazul în care cauza acestui comportament nu este evidentă, părinții ar trebui să caute ce anume îi deranjează și când. Se întâmplă într-un anumit moment al zilei? În timpul unei activități speciale? După un anumit tip de eveniment? Într-un anumit cadru?
Copiii se pot lovi atunci când îi doare ceva, cum ar fi din cauza unei infecții a urechii. Ei creează, practic, o distragere a atenției de la sentimentul fizic. Pentru că nu pot spune ce-i doare, loviturile pot fi, de asemenea, o modalitate de comunicare a durerii lor. Unii copii se lovesc pentru că simt emoții puternice pe care nu le pot exprima verbal. În astfel de cazuri, cea mai bună abordare este de a ajuta copilul să-și eticheteze emoțiile.
Există copilași care își dezvoltă obiceiul de a se legăna din tot corpul sau doar capul în timp ce încearcă să adoarmă. Mișcarea aceasta ritmică, asemănătoare mișcării unui balansoar, este pentru a se liniști. Chiar înainte de a ne naște, impulsurile primite sunt senzoriale. Primii ani de viață sunt fundamentali pentru restul vieții copilului. Este de datoria părinților să folosească stimularea senzorială pentru a dezvolta căile senzoriale care duc la dezvoltarea creierului și funcționarea lui corectă.
Astfel, între 1 și 3 ani, copiii ar trebui să se bucure de jocul senzorial interactiv, mai mult decât să fie lăsați să se joace singuri. De asemenea, ei ar trebui să se joace cu diferite materiale sau obiecte, jucării senzoriale, care să-i stimuleze interesul și dezvoltarea. Între 3 și 4 ani, copilul ar trebui să fie ajutat să descopere cuvintele. Învățând să numească un obiect va descoperi că-l poate face să apară. Abia de la 4-5 ani, copilul pășește în etapa optimă pentru exercițiile senzoriale. Devine curios față de obiecte și față de însușirile acestora.
Este important ca în această etapă toate simțurile să-i fie stimulate și dinamizate, pentru a ușura dobândirea unei cunoașteri cât mai complete. Prin joc, desigur, la această vârstă. Jocul senzorial include orice activitate care stimulează simțul atingerii, mirosului, gustului, vederii și auzului unui copil, orice mișcare, precum și echilibrul. Dar cea mai simplă modalitate de a ajuta copiii să-și implice simțurile este să se joace afară în natura plină de culori, texturi, sunete și mirosuri.
Explorarea tactilă a diferitelor suprafețe, texturi, jucării: copilul trebuie lăsat să strângă în mână sau să manipuleze materiale textile diferite (mai moi, mai tari, cu/fără sclipici, de culori diferite), mingi cu țepi sau cu o textură mai deosebită, cărticele senzoriale (special confecționate din materiale diferite). De cele mai multe ori, lovirea repetată la copiii mici este o etapă trecătoare, legată de frustrare, nevoia de autoreglare sau explorarea propriului corp. Este important să ceri ajutor dacă micuțul se lovește foarte des, cu putere mare, până se rănește, dacă acest comportament pare greu de oprit sau apare împreună cu alte semne precum întârziere în limbaj, lipsa contactului vizual, absența interesului pentru jocul cu ceilalți, reacții neobișnuite la sunete, atingeri ori schimbări de rutină.
Uneori, lovirea poate apărea la copii care trec prin perioade de suprastimulare, oboseală accentuată, anxietate sau dificultăți de procesare senzorială. În alte cazuri, poate fi felul lor de a exprima un disconfort pe care nu îl pot spune în cuvinte. În primul rând, părinții trebuie să rămână calmi. O reacție foarte intensă poate întări fără să vrea comportamentul, mai ales dacă micuțul caută atenție. Ajută-l să pună în cuvinte ceea ce trăiește: „Te-ai supărat”, „Ești obosit”, „Te doare ceva?”, „Vrei în brațe?”.
Când copilul simte că este văzut și înțeles, tensiunea interioară scade. Dacă observi că acest comportament persistă, te sperie sau îți ridică semne de întrebare, nu ezita să ceri o evaluare. Uneori, un simplu consult pediatric poate lămuri cauza. Nu orice copil care se lovește singur are o problemă gravă. În multe situații, este doar o etapă din dezvoltare, care trece cu răbdare, observație și multă blândețe. Ceea ce contează este să privești comportamentul ca pe un mesaj. Bebe face primii pași?
IMPORTANT: Informatiile din acest articol sunt niste recomandari cu caracter facultativ si informativ, care nu inlocuiesc indicatiile date de medicul pediatru care urmareste evolutia copilului tau. Copiii sunt drăguți, sunt dulci, sunt drăgălași. Până într-o zi, în care reușesc să surprindă cu un comportament la care nu v-ați fi așteptat. Până când acel copil are o ieșire de agresivitate față de alți copii sau chiar față de propria persoană. Până când își mușcă prietenii de joacă, își lovește părinții ori își face rău singur. Ei bine, nimic ieșit din comun. Din punct de vedere al dezvoltării este normal. Copiii mici au emoții mari și, câteodată, acesta este singurul mod prin care încearcă să le transmită adulților acest lucru.
Cu toate acestea, a vedea cum un copil își dă cu pumnii în cap sau se lovește cu capul de perete, este o imagine înfricoșătoare. 1. Când vocabularul copilului nu este suficient de dezvoltat, lovirea poate fi singura modalitate prin care poate să transmită că este furios, gelos, confuz sau că îi este frică. Faptul că nu poate să se exprime îl frustrează, iar copiii, în general, au o tolerație scăzută la frustrare. În situațiile de acest gen, să-și lovească singur capul este un răspuns natural. Totuși, este posibil să fie vorba și de alte motive, cum ar fi oboseala sau foamea.
2. Pe unii copii mișcările repetitive îi liniștesc atunci când sunt stresați sau obosiți, ceea ce ar justifica faptul că se lovesc. 3. Copiii își doresc atenție totală și, ca să o obțină, sunt dispuși să facă aproape orice. Dacă adulții au avut o reacție negativă exagerată atunci când copilul s-a lovit singur pentru prima dată, este foarte probabil să repete acest comportament în dorința de a obține același răspuns. 4. Când copilul nu poate spune că îl doare ceva (urechea, dinții etc), auto-lovirea poate fi un indiciu pentru disconfortul lui.
În primul rând, în situația în care copilul își lovește frecvent capul, trebuie avută în vedere protecția marginilor și colțurilor ascuțite. În momentele în care copilul se lovește, cea mai eficientă măsură este să îmbrățișați copilul ferm, dar nu foarte strâns. Pe termen lung, dacă sunteți convinși că motivul pentru care se lovește este de a obține o reacție, cel mai bine ar fi să îi ignorați comportamentul. Dacă nu o face în acest scop ci este într-adevăr frustrat și vrea să vă transmită acest lucru - că îi este foame, sete, frig sau îl doare ceva - în primul rând va trebui să-i satisfaceți aceste nevoi. După care este important să îi explicați cum altfel vă poate anunța pe viitor că are unele nevoi și cum să-și exprime furia sau frustrarea fără a-și face rău. De exemplu, îl puteți încuraja să lovească o pernă, să bată din palme sau să iasă din cameră.
Dacă există un declanșator clar, Alexandra Carter, psiholog pentru copii, citată de Today´s Parent, recomandă modificarea mediului sau programului copilului, pentru a reduce probabilitatea de apariție a comportamentului. De exemplu, dacă se lovește la cap când îi închideți televizorul ca să servească masa, este posibil să nu fie capabil să gestioneze bine tranzițiile. Deși acest comportament este tipic, dacă în ciuda tuturor strategiilor prin care ați încercat să îl opriți el persistă ori s-a înrăutățit, cel mai bine este să cereți ajutor specializat (de la medicul de familie mai întâi, care vă va îndruma către psihiatr/psiholog).
Gestionarea furiei pentru copii!
Copilul meu este foarte nervos. are 2 ani si se enerveaza din orice, strange din dinti, isi da cu palmele in cap, se da cu capul de usa cand il cert, loveste pe oricine. nu stiu ce sa fac. am incercat sa ii explic ca nu e voie sa faca asa, ca face bubita. are si momente cand este foarte cuminte si intelege dar ma ingrijoreaza nervozitatea si agitatia asta a lui.
Lovirea cu capul de diverse obiectul si leganatul sunt relativ normale in randul copiilor si apar si la cei cu probleme de dezvoltare. La copiii normali, lovirea repetitiva a capului si leganatul, desi alarmante din punctul de vedere al parintilor, sunt nepericuloase si se opresc gradual in cateva luni. Daca insa aparitia lor continua si dupa aceasta perioada, copilul trebuie evaluat de pediatru. Unii experti cred ca aceste actiuni debuteaza ca un comportament normal si ca parte a incercarii copilului de a stapani miscarea, pe masura ce dobandeste controlul gradual al propriului corp.
Bebelusul tau de 6 luni se leagan viguros in patut vreme de 15 minute in continuu sau chiar mai mult? Aceasta activitate apare adesea cand este lasat singur sa adoarma sau sa asculte muzica? Leganatul corpului este nepericulos si pare a-l linisti pe copil. Copilul isi loveste capul de 60-80 de ori pe minut de obiecte solide cum ar fi propriul patut? Acest comportament inexplicabil pare a-l linisti pe copil, dar ii deranjeaza pe parinti care se tem ca cel mic se raneste singur. A facut copilul o zona fara par din cauza acestor miscari? Este el altfel fericit si activ?
Acest obicei nevinovat poate aparea si la un copil ce sta in picioare. Ai un copil cu dizabilitati si acesta isi loveste constant capul sau performeaza alte actiuni ritmice? Bebelusul va depasi in cele din urma acest comportament. Intre timp, totusi,_miscarea si zgomotul care ii confera placere pot cauza nervozitate in familie. Trage patutul de langa perete si pune-l pe un covor gros. Fixeaza picioarele patului pentru a limita zgomotul si pentru a reduce miscarea patului cand copilul se leagana. Foloseste protectii de pat in interiorul patului. Securizeaza-le bine pentru ca acestea sa nu cada. Pune o jucarie rotitoare deasupra patului, ca miscarea si culorile acesteia sa il distraga pe bebe. Melodiile repetitive pot fi linistitoare pentru un bebe ce incearca sa adoarma. Copilul se va distra daca va avea un centru de activitate atasat patului.
Vezi care este reactia lui, caci unora li se pare infricosatoare aceste dispozitive si plang pana cand sunt indepartate. In orice caz, jucariile rotitoare, centrele de activitate si protectiile de pat trebuie indepartate la cinci luni cand copiii fac incercari serioase sa se ridice, se ridica in pat patru labe sau se trag de orice prind pentru a sta in picioare. Chiar si bebelusii foarte mici adora sa se pregateasca de somn uitandu-se cateva minute la o carte cu poze sau ascultandu-si parintii cum le canta sau le spun poezioare. Muzica pusa in surdina in camera il poate aduce pe bebe in stare de somnolenta.
Este de asemenea recomandat sa gestionezi situatiile in care copilul se lovește cu ton calm, folosind replici simple si blande: „Nu pot să te las să faci asta”. Asculta 80% din timp cu căldură si blândețe cât timp copilul tău se luptă cu sentimentele grele. ElFace ceea ce s-a născut să facă: scapă de stres într-un mod sălbatic dar eficient. Dacă îi poți fi ancoră în timp ce-și lucrează astfel emoțiile, vei avea parte de un omuleț cu totul diferit la final. Visul emoțional urât se va termina. Ascultarea emoțiilor (Staylistening) copilului tău îți simplifică ție viața de părinte.
Tu îți ajuți copilul să-și curețe mintea de gunoiul emoțional, iar copilul poate gândi mai limpede. Asta înseamnă că nu e nevoie să ții predici, să reciți regulile de bună conduită în societate, în casă sau în grupul de prieteni, nici înainte, nici în timpul și nici după un incident în care ai pus o limită necesară. Poți să ai încredere în copilul tău că știe să-i trateze bine pe ceilalți. Ce puțin atunci când are mintea limpede, știe. Știe cum să fie un prieten bun.
Într-o după-amiază am mers în parc cu bebelușul, băiatul mai mare (sub 3 ani) și prietena lui. La un moment dat prietena fiului meu a încercat să-l lovească pe acesta când se dădeau pe tobogan. Am luat-o pe fetiță ușor de pe tobogan și i-am spus blând că nu o pot lăsa să-l lovească pe fiul meu sau pe altcineva. S-a arcuit pe spate și a început să țipe cu toată puterea. Am continuat să-i vorbesc calm și să-i spun că nu o voi lăsa să se rănească pe sine sau pe ceilalți și am încercat, cât de blând am putut, să mențin contactul cu corpul ei. Țipa încontinuu „O vreau pe mama!”.
Dacă mama ei ar fi fost acolo totul ar fi fost bine, dar așa nu mă simțeam în stare să merg pe stradă cu trei copii dintre care unul în acea stare de surescitare. Am avut destul de mult de mers, eu având și bebelușul în port-bebe. Mi-a fost frică să nu mă audă pe drum și să-mi dea drumul la mână sau să alerge prea repede. La un moment dat am încercat să-i dau mai mult spațiu fizic, dar ea a început să alerge în direcția casei. Așa că i-am adunat lucrurile și i-am spus că nu o pot lăsa să plece singură. Tot procesul de plâns, ținut și vorbit a durat ceva vreme, 20-30 de minute poate, crescând și scăzând în intensitate. Parc. Acum stăteam pe o bancă, iar fetița mi-a zis că ar vrea să se dea în leagăn. I-am spus că va trebui să aștepte să se elibereze două leagăne pentru a se putea da amândoi copiii. Asta a declanșat o nouă rundă de țipete. Când a venit timpul să plecăm spre casă i-am întrebat pe amândoi dacă vor să le opresc eu leagănele sau să le las să se oprească singure. Fetița mi-a spus că ea vrea să lăsăm leagănul să se oprească singur. Când am pornit spre casă, ea m-a luat de mână. Acasă s-a desprins ușor de mine și a plecat spre părinții ei. Am luat-o departe pe mama ei și i-a descris pe scurt ceea ce s-a întâmplat, iar a doua zi am sunat-o să aflu cum a decurs restul zilei. Mama fetiței mi-a spus că aceasta fusese foarte calmă și super obosită la ora de culcare.
De ce se lovesc copiii singuri si cum sa reactionezi. Să îți vezi copilul cum se lovește singur poate fi tulburător. Deși poate părea ciudat, un copil mic poate avea un sentiment de ușurare atunci când se rănește, deoarece îl distractează de la frustrările sale. Comportamentul poate începe să se manifeste la sugari și de obicei se oprește în jurul vârstei de 5 sau 6 ani, odată ce copilul își gestionează din ce în ce mai bine emoțiile. Gestul acesta este mai frecvent întâlnit la băieți decât la fete, conform cercetărilor.
Iată de ce se lovesc copiii singuri și cum poți gestiona acest comportament. Cel mai adesea, un copil se lovește pentru că se simte copleșit de emoțiile sale. Nu este capabil încă să-și exprime nevoile și frustrările, iar asta e valabil mai ales pentru copiii mici care nu pot vorbi încă sau copiii care încearcă să comunice frustrări atunci când părinții lor nu înțeleg. Acest tip de comportament poate fi, de asemenea, un semn al unei tulburări de dezvoltare.
Cu toate acestea, un copil care se lovește pe el însuși nu are neapărat o tulburare. Un copil care este neglijat sau abuzat poate, de asemenea, să se lovească. Toate comportamentele comunică ceva, spune Alexandra Carter, psiholog pentru copii în Canada, conform todaysparent. Așadar, copilul care se lovește este probabil frustrat sau caută atenție. Loviturile sau bătaia pot fi chiar auto-stimulante-adică pot să fie plăcute și să satisfacă o nevoie senzorială.
Dacă nu este evidentă cauza principală, Carter sugerează ca familiile să petreacă o săptămână înregistrând observații. Caută modele: se întâmplă la un anumit moment al zilei? În timpul unei sarcini anume? După un anumit tip de eveniment? Într-un anumit mediu? Înregistrarea acestor detalii poate ajuta la determinarea contextului comportamentului și a cauzelor sale. Mulți copii care se lovesc trăiesc emoții puternice pe care nu le pot exprima verbal.
- Cuvintele legate de sentimentele copilului s-ar putea să nu fie încă în vocabularul lor
- Cel mai bun mod de a aborda situația este să ajuți copilul să eticheteze emoțiile
- Modificarea mediului sau a programului poate reduce probabilitatea apariției
În situații în care copilul se lovește, este recomandat să reacționezi cu calm, să-l iei în brațe, să-i oferi un obiect liniștitor, să îndepărtezi obiectele periculoase din jur și să explici cum să-și exprime furia sau frustrarea fără a se răni. Dacă apare un declanșator clar, ai putea utiliza o confirmare vocală calmă și să creezi un program vizual pentru tranziții sau să folosești tehnici precum numerotarea inversă. Dacă situația persista sau se înrăutățește, cere ajutor specializat (medic de familie, apoi psiholog sau psihiatru).
tags: #bebelus #se #loveste #cu #mna
Postări populare:
- 38 MATERNA SRL în Sibiu: detalii și servicii
- Motivarea Alexandrei Truşcă pentru locuinţa din fondul de stat şi contextul său politic local
- mutații ale Factorului XIII și implicațiile acestora
- Descoperă iată cum să folosești Lotiune hidratanta bebe pentru pielea copiilor
- Rolul proteinelor în laptele matern pentru dezvoltarea sugarului: analiză aprofundată