Lunar, cel puţin trei mame îşi abandonează nou-născuţii în Maternitate.
Copiii abandonaţi prin spitale ajung în centre de plasament sau în grija asistenţilor sociali.
Între a nu avea cu ce să îi hrănească şi a-i abandona pe un pat de spital, mămicile continuă să aleagă tot mai mult cea de-a doua variantă.
Numai de la începutul anului până în prezent, 18 nou-născuţi au fost părăsiţi de cele care le-au dat viaţă, copiii ajungând în grija celor de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu.
Dintre aceştia, patru au fost născuţi în maternitatea din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Sibiu, iar restul în alte unităţi sanitare din judeţ.
Potrivit reprezentanţilor Spitalului, numărul copiilor abandonaţi în această unitate a scăzut în ultimii ani, datorită consilierii şi informării permanente a mamelor de către psihologul şi asistentul social care se ocupă special de această problemă.
Chiar dacă în maternitatea spitalului situaţia s-a îmbunătăţit, nu acelaşi lucru se poate spune despre situaţia la nivelul judeţului.
Potrivit datelor furnizate de reprezentanţă DGASPC Sibiu, numărul copiilor abandonaţi de la începutul anului a atins deja jumătate din totalul copiilor abandonaţi anul trecut.
Astfel, pe parcursul anului 2008, 35 de copii au fost părăsiţi de copii în unităţile sanitare şi preluaţi în sistemul de protecţie social.
Cazurile de abandon au fost însă mult mai multe, dar asistenţii sociali au reuşit să le convingă pe mame să îşi ia copiii înapoi.
“În momentul în care un copil este părăsit în spital, cei de acolo ne sesizează, după care o comisie identifică familia sau mama, pe care o consiliază şi încearcă să o convingă să revină asupra deciziei de a-şi părăsi copilul.
Anul trcut, prin această metodă, am reuşit să prevenim 42 de cazuri de abandon, copiii întorcându-se în familia lui”, ne-a spus Ana-Maria Mesea, purtător de cuvânt în cadrul DGASPC Sibiu.
Din experienţa ultimilor ani şi din discuţiile pe care asistenţii le poartă cu mamele în cauză, decizia de a-şi lăsa copilul în spital după naştere este luată aproape de fiecare dată din cauza situaţiei financiare şi a condiţiilor în care trăiesc acestea.
“Cele mai multe îşi motivează decizia prin faptul că nu au cu ce să îi crească.
Tocmai de aceea, atunci când discutăm încercăm să găsim soluţii pentru a îndrepta situaţia.
Discutăm cu reprezentanţii Primăriei, care de cele mai multe ori sunt de accord să le ofere un ajutor social contra unor servicii prestate.
Tocmai prin această metodă am reuşit să prevenim şi acele 42 de cazuri de abandon de anul trecut”, a completat Ana-Maria Mesea.
Momentul în care un copil de 5 luni este detubat, după ce a fost operat cu succes de o echipă de medici români și străini, la Spitalul "Marie Curie" din Bucureşti. Foto: Asociația "Inima Copiilor"
Adaugă-ne la favorite pe Google ca să nu dispăream din feed-ul tău
Adaugă ★În fiecare an, peste 1.000 de copii din România sunt abandonaţi de părinţi în maternităţi sau în spitale. Unii dintre ei mor cu zile, înainte de a primi un nume.
Modificările legislative din ultimii ani ar fi trebuit să le ofere acestor copii părăsiţi în spitale mai multe şanse la viaţă. Ar fi trebuit să le asigure asistenţă și protecţie încă din primele zile de viaţă, inclusiv un cod numeric personal.
Doar că aceste modificări n-au ajuns încă la urechile tuturor funcţionarilor publici din ţară, iar legea nu se aplică întotdeauna.
Sunt copii a căror scurtă viaţă pare a încurca pe toată lumea − părinți, medici, asistenți sociali.
Dar acolo unde există nedreptate, există și miracole, iar acestea se petrec tot prin oameni, în special cei atenţi la lecțiile de viață pe care le dăruiesc acești copii.
Cristi
În anii 2000, numărul copiilor abandonați în spitale era de două ori mai mare decât în prezent.
Investigațiile și reportajele independente nu se fac din like-uri.
Cititorii care le susțin financiar sunt cei care le fac posibile.
Poți face diferența chiar acum cu un singur click!
Într-o zi din 2003, Adelina Toncean, o tânără de 25 de ani care lucra la o companie de asigurări, a văzut poza copilului într-un ziar local (foto).
„Scria că micuțul Cristi are nevoie de o operație la Cluj-Napoca. Scria că are nevoie și de multă iubire, pentru că fusese abandonat la 3 săptămâni.
Am fost să-l văd la spital, dar, în momentul acela, nu înțelegeam cât de gravă era malformația pe care o avea”.
Pentru că Adelina avea familia chiar la Cluj-Napoca, a considerat că nu poate fi o coincidență, așa că s-a implicat total în acest caz.
Își amintește cât s-a chinuit să-l scoată din Constanța într-o iarnă cu drumurile blocate.
La Cluj însă, i s-a spus că pentru Cristi era prea târziu.
Urmărit de 21 de colonei
Extraordinară poveste a lui Ion Olteanu şi a soţiei sale, Adriana, urmăriţi şi abuzaţi de Securitate în anii '80, pentru că voiau să emigreze în SUA.
Adelina nu a renunțat. A cerut și opinia unor medici americani, veniţi în ţară pentru consultaţii. Răspunsul a fost același: fiindcă nu primise tratament medical la momentul oportun, Cristi mai avea de trăit doar doi sau trei ani.
„Sunt multe lucruri care trebuie potrivite când vine vorba de un copil abandonat. Vorbim de o operație care trebuie făcută imediat, este o colaborare între spital, autorități, părinți.
Citește știrile dimineții cu Newsletterele PressOne
Legea de protecție spune că, atunci când e vorba de un risc vital, medicul poate trece peste acordul părintelui, dar trăim într-o țară în care nu sunt mulți dispuși să contribuie la modul activ în rezolvarea unei astfel de probleme”.
Între timp, Adelina și copilul deveniseră dependenți unul de celălalt. Deşi era o femeie singură, a început demersurile pentru a-l lua în plasament.
Cristi s-a stins din viață în 2014, la vârsta de 13 ani, cu mult după orizontul prognozat atunci de medici.
Până și Adelina uitase că băiatul pe care îl creştea este condamnat la moarte, deși problemele sale de sănătate erau evidente: fiindcianotic, de multe ori oamenii îl opreau pe stradă să-l întrebe de ce are buzele vinete.
Inima sa nu pompa bine sângele în organism. Obosea rapid, iar plămânii erau inundați și cedau încet.
„Am trăit 11 ani aproape de moarte, însă momentul în care chiar se întâmplă nu se compară cu nimic. E o durere cu care nu știi ce să faci, nu știi cum s-o trăiești şi dacă vei fi în stare să o duci.”
Astăzi, Adelina spune despre Cristi că a fost un băiat înțelept și un prieten de nădejde, care a ajutat-o să se maturizeze. Binecuvântează ziua în care l-a găsit, chiar dacă în final i-a adus şi multă suferinţă.
Nu avea să fie în zadar.
Refrenul unei poezii scrise de Cristi înainte să moară, dedicată Adelinei. Foto: Arhivă personală
Mădălina
Se nasc în continuare copii cu probleme asemănătoare celor avute de Cristi, sau chiar mai grave. Mulți nu ajung să descopere altceva despre viaţă, în afara salonului unde îşi petrec cei câţiva ani de viaţă.
Este cazul Mădălinei, o fetiţă abandonată în spital cu grave probleme medicale. S-a stins din viață în martie 2017, la două săptămâni după o operaţie tardivă, efectuată la Secția de Terapie Intensivă pentru nou-născuți a Spitalului de Copii „Marie Curie” din București.
La un an şi jumătate, Mădălina cântărea 3 kilograme şi purta haine pentru bebeluşi. Fusese transferată de la Pitești, unde trăise mai întâi într-un salon de spital, apoi într-un centru pentru copii cu boli terminale. Până când a ajuns unul dintre ei.
Alexandru Popa, reprezentant al Asociației „Inima Copiilor” şi unul dintre cei mai buni prieteni ai copiilor în dificultate de la Spitalul „Marie Curie”, explică:„Era un copil care trebuia operat mult mai devreme. Soluții existau, dar aici a fost vorba de o lălăială. Nu-și imaginau că nu e bine că o țin acolo, considerau că trebuie să o țină să mai crească, pentru că uite ce mică e…
Medicii din maternitățile mici sunt uneori depășiți de cazurile atât de grave. Când nu există părinți care să se agite şi totul e lăsat în seama sistemului, lucrurile se pot complica foarte mult”.
„Inima Copiilor” este asociaţia care a construit, cu ajutorul donațiilor, Secția de Terapie Intensivă pentru nou-născuți de la „Marie Curie”, poate cea mai performantă din estul Europei.
De asemenea, asociația contribuie constant cu bani la tratamentele în străinătate ale copiilor necăjiți care ajung în acest spital.
Alexandru Popa și medicii de la „Marie Curie” se confruntă des cu astfel de cazuri, având în vedere că, fiind o unitate de excelență, aici sunt aduși din toată țara nou-născuți cu probleme.
Medicul Cătălin Cîrstoveanu, șeful Secției de Terapie Intensivă pentru nou-născuți, spune că cel puţin unul dintre cele 27 de paturi ale secției este ocupat în permanenţă de un astfel de caz.
Nu o dată, el s-a implicat personal să descurce hățișul birocratic și să transporte copiii cu probleme la operații în străinătate. Doar că nu reuşeşte întotdeauna.
„Unu-doi dintre copiii de pe secție nu vor ieși niciodată din spital. Sunt copii cu boli grave pentru care părinții nu-și asumă responsabilitatea de a-i lua acasă ca să-i îngrijească. Abandonații cu probleme medicale sunt o mare povară socială. Este acest destin al lor care pare că încurcă pe toată lumea, dar, finalmente, nu știu dacă încurcă sau aduc o binecuvântare”, spune doctorul Cîrstoveanu.
Copiii cu probleme de sănătate sunt primii părăsiți
Un studiu publicat de UNICEF în 2016, în colaborare cu Banca Mondială și ANPDCA, oferă câteva date cu privire la situația copiilor părăsiți în spitale:
- - aproape o treime dintre copiii din sistemul de protecţie au fost părăsiţi în spital încă de la naştere sau în primele luni de viaţă;
- - copiii cu dizabilităţi au şanse mult mai mari să fie părăşiţi: 36% sunt lăsaţi în maternitate şi 51% într-o altă unitate sanitară;
- - de asemenea, copiii născuţi prematur şi cei cu o greutate mică la naştere sunt expuşi unui risc mai ridicat de a fi abandonaţi în spital;
- - 75% dintre copiii părăsiţi în maternitate au mame tinere şi singure, cu tată necunoscut şi fără sprijin din partea familiei;
- - durata medie a şederii în maternitate variază considerabil de la un judeţ la altul, indiferent de perioada luată în considerare, și depinde de organizarea și cooperarea instituţiilor locale; pentru întreaga perioadă 1989‐2014, durata medie porneşte de la un minimum de 24 de zile în Gorj şi ajunge la un maxim de 169 de zile în Constanţa (cu o medie naţională de 94 de zile).
Durata medie petrecută de copiii din sistemul de protecţie în spitalul în care au fost părăsiţi. Datele cuprind perioada 1989‐2014. Sursa: studiu UNICEF
Fără CNP, adică fără bani
Cea mai mare problemă cu care se confruntă medicii de la Spitalul „Marie Curie”, când vine vorba despre copiii abandonaţi, este lipsa de identitate.
Părăsiţi în maternităţi de femei care nici ele nu au cod numeric personal (CNP) sau care își asumă identităţi false, acești copii nu au nici nume, darmite acte. Legal, nu pot avea însoțitori, Casa de Asigurări refuză să le finanțeze tratamentul, iar vameșii sunt siliți să le interzică ieșirea din țară pentru vindecare.
În ultimii ani, noi modificări legislative au simplificat procedurile de atribuire a CNP-ului și de preluare în sistemul de protecție. S-a redus astfel perioada de spitalizare în situație de incertitudine, de la câteva luni sau chiar câțiva ani la câteva săptămâni, dar blocajele instituționale sunt încă frecvente.
„Cred că în primele 6 luni am avut în primele peste 120 de cazuri, dintre care 80 de copii sunt fără identitate. Dacă n-am CNP, Casa de Asigurări nu decontează serviciile.
Punem presiune foarte mare pe părinți să declare copilul în 15-30 de zile, dar vin și copii de 11 ani cărora noi trebuie să le facem hârtii pentru ca Protecția Socială să se ducă peste ei. Noi am pierdut oricum finanțarea, dar măcar am contribuit la ceva”, explică Raluca Tănase, asistenta socială a Spitalului de Copii „Marie Curie”.
Situațiile sunt însă foarte diverse. Uneori, copiii nu sunt abandonați, dar au părinți neputincioși sau dezinteresați, care nu vin mai niciodată să îi vadă. Se mulțumesc cu alocația primită și nu au de gând să îşi mai ia vreodată copilul acasă.
În lipsa unui sistem de protecție eficient, fiecare caz se rezolvă numai datorită eforturilor personale ale personalului medical înduioșat de situaţia acestor copii.
„Uneori, părinții nu știu să ia nici autobuzul, așa că mă implic personal, vorbesc cu ONG-uri, cu asistenții sociali, cu șeful de post, cu primarul din localitatea respectivă, să facă presiuni asupra părinților.
Apoi mai sun câte-un prieten, cum este Alex Popa, care îmi face rost de bilete de avion. Nu o dată Alex s-a dus cu părinții de mână să facă acte copiilor”, spune doctorul Cîrstoveanu.
Există legislație
În 2016, în cadrul programului „Niciun copil fără buletin”, Guvernul Cioloș a simplificat procedurile de înregistrare a nașterii − perioada fiind prelungită de la 15 la 30 de zile −, dar și procedurile de obținere a CNP-ului.
După expirarea termenelor de înregistrare, CNP-ul putea fi obținut doar prin decizie a instanței, iar acum poate fi emis direct de către primărie, în cel mult 5 zile de la solicitare. Există soluții mai simple inclusiv în cazurile în care nici mama nu deține acte de identitate.
De asemenea, o Hotărâre de Guvern din 2015 conține măsuri pentru prevenirea abandonului și obligă toate spitalele să încheie protocoale de colaborare cu Direcțiile Generale de Asistență Socială. Totuși, prevederile nu sunt nici astăzi aplicate în toată țara.
Hotărârea de Guvern mai prevede folosirea tuturor mijloacelor pentru identificarea unei gravide care se internează pentru naștere.
Cu toate acestea, aproximativ 1.000 de copii sunt părăsiți anual în maternitățile sau în spitalele din România; pentru o bună parte din cazuri, mama nu este identificată. Astfel, copiii pot rămâne chiar luni de zile în spital până la includerea lor în sistemul de protecție.
În total, peste 150.000 de persoane trăiesc în România fără acte de identitate și, în consecință, nu pot beneficia de drepturi fundamentale, precum accesul la servicii medicale și la educație.
Iubirea ca tratament
Medicul Cătălin Cîrstoveanu mărturisește că uneori se simte descumpănit. A văzut copii murind în aşteptarea unei soluţii la problemele birocratice. Alteori, ori cât s-a străduit, Dumnezeu a avut ultimul cuvânt.
În astfel de momente, se retrage în camera de gardă și privește uriaşul monitor unde sunt proiectate imagini din toate saloanele.
„Uitați-vă aici: copilul acesta o să moară. Uitați-o pe mamă cum îl iubește. Am poze pe mobil cu astfel de situații”, se destăinuie medicul Cîrstoveanu.
Îşi deschide telefonul şi ne arată. „Asta era în ziua când acelui părinte i-am spus că n-o să fie bine, i-am spus că bebelușul o să moară. Uitați-vă cum îl pupă și-l iubește.
Uneori nu ne stă în putință să-i salvăm, pentru că așa le sunt lăsate pe pământ, câteva zile sau câteva luni de viață. Însă putem demonstra cu aparatele cum crește gradul de confort al acestor copii când în jurul lor se află părinții care îi drăgălășesc și îi ating cu tandrețe, care le oferă iubire.
Oamenii care știu să primească suferința fac față unor astfel de momente, îi transformă în ceva mai bun”.
Andrei
La două săptămâni după moartea lui Cristi, copilul despre care am scris la începutul acestui articol, Adelina a aflat de un caz asemănător, al unui băiețel orfan în vârstă de un an − Andrei, internat tot la spitalul din Constanța și cu aceeași malformație netratată.
Nu s-a gândit o clipă la sufletul ei deja sfâșiat și a pornit imediat demersurile ca Andrei să fie pregătit pentru operație.
„Când am intrat în secția aia și l-am văzut așa lipsit de speranță, mi-amintit că la fel pornisem și cu Cristi, de la un caz lipsit de speranță. În două săptămâni, aveam scrisoarea de plecare la operație”.
Adelina Toncean a plecat în Italia împreună cu medicul Cătălin Cîrstoveanu. Acolo a fost nevoită să-l hrănească pe Andrei cu seringa.„Copiii cu probleme cardiace obosesc rapid și au nevoie să fie hrăniți foarte încet. În spital nu are nimeni timp de așa ceva. În Italia am început cu o picătură de lapte pusă pe limbă, ca la pisoi. De cele mai multe ori, nu o înghițea. Apoi, câte un pic, până când a mâncat conţinutul unei seringi întregi. Înainte de operație deja mânca fără sondă”.
Andrei a fost preluat de o asistentă maternală după ce mai bine de o jumătate de an a stat în spital. Astăzi Andrei are 3 ani și este un băiat foarte energic. Adelina a devenit consilier parlamentar și se luptă pentru șansa la viață și tratament a copiilor ca el.
Șase bebeluși abandonaţi în Maternitatea din Sibiu au nevoie de asistenţi maternali care să îi îngrijească, în condiţiile în care în prezent Direcţia Pentru Protecţia Copilului nu are nici un angajat disponibil. Legea nu permite ca un bebeluş abandonat în maternitate să ajungă în centre de plasament: până la vârsta de un an, el trebuie să fie îngrijit în casa unui asistent maternal. Iar acesta nu poate lua pentru creştere decât doi copii.
Cum numai anul trecut în Sibiu au fost abandonaţi 55 de bebeluşi, asistenţii maternali din sistem sunt insuficienţi.
Sute de nou-născuţi sunt abandonaţi în fiecare an în maternitatile din România. Copiii stau cu lunile în spitale până când reprezentanţii Protectiei Copilului le găsesc o familie pentru plasament.
''Sunt puţine persoane doritoare să se ateste ca asistenţi maternali. Nici în Braşov nu se înghesuie nimeni. Salariul e prea mic, iar responsabilitatea - uriaşa! Partea proasta este ca statul ne plăteşte 8 ore, dar noi nu avem un program de 8 ore. Eu de fapt ce primesc tot pe ele pun, ca nu ajung. Daca vrei sa traiasca si sa nu aiba traume", declara femeia.
Asistentul maternal aproape ca ajunge sa faca munca voluntara, spune femeia, cu amaraciune. Multi dintre bebeluşi raman acolo luni de zile, pentru ca sunt prea putini asistenti maternali in sistem, iar legea interzice transferul lor in centre de plasament.
Timpul petrecut in patuturi cu gratii, fara atentie si fara afectiune ii poate mutila pe vecie.
Un baiatel lipsit de mama a fost diagnosticat cu retard psihomotor, pe baza unor simptome pe care le-a dezvoltat din cauza abandonului. Dupa ce a ajuns in casa unui asistent maternal copilul a fost vindecat miraculos, cu multa iubire.
Astăzi este perfect normal, însă nimeni nu vrea să-i ofere o familie, din cauza istoricului medical.
Pe Andrei mama lui l-a nascut intr-o zi de decembrie. N-a mers să-l vadă, nu l-a alaptat si nu l-a strans la pipet nici macar o data. A plecat pur si simplu din maternitate si l-a lasat. Insa legea adopțiilor trebuie să se schimbe pentru ca micuții să ajungă în familii mai repede.
Andrei a fost preluat de o asistentă maternă după ce mai bine de o jumătate de an a stat în spital. Dragostea unei mame angajate de o fundație l-a vindecat de retard și paralizie. Andrei a învățat să meargă, să vorbească și are o personalitate foarte puternică.
Este nevoie de tribunale ale copiilor în majoritatea județelor din țară pentru ca destinele lor să nu se judece alături de infracțiuni.
Peisajul sumbru al sărăciei generalizate este completat de fenomenul -revigorat- în ultima perioadă al abandonurilor de copii din spital.
Este deja vorba despre mii de mame care recurg la acest gest, fie el disperat ori inconștient.
Spitalul Municipal Făgăraș a devenit un adevărat azil pentru micuții abandonați de părinți. Cel puțin 20 de copii se află internați în prezent, fără să se intereseze cineva de ei, la Maternitate, la Distrofici și la Pediatrie.
Medicii pediatri declară că mulți dintre ei fac naveta între casă și spital. Parinții îi lasă un timp, după care îi duc inapoi. Sunt familii care recurg la această soluție din cauza sărăciei.
La Pediatrie îi îngrijim un timp, după care îi transferăm la Distrofici. Și în Maternitate, la nou-născuți, sunt înregistrați copii părăsiți de mame.
Bebelusii sunt transferați după 30 de zile tot la Distrofici.
-O mare parte dintre mame trăiesc într-o mizerie de neimaginat, fără lumina, fără apă, fără nici o sursă de venit-, spune medicul Carmen Obogeanu de la Secția Nou-născuți.
Sunt multe familii în Țara Făgărășului care nu-și pot asuma responsabilitățile creșterii propriilor copii, din cauza condițiilor materiale precare. Unele dintre ele revin la spital și își iau copiii acasă după ce mai cresc.
Dar nu numai sărăcia este motivul abandonului. -Unele dintre mame sunt prostituate, iar altele sunt chiar versate. Au fost cazuri în care proaspetele mămici s-au înregistrat sub nume false, pentru a nu afla părinții lor ca au născut. Este dificil să aflăm adresele lor corecte, pentru a le da bebelușii acasă-, adaugă medicul Carmen Obogeanu.
Politia încearcă să se implice cât mai eficient în cazurile de abandon. Subcomisarul Vasile Cimpoieș, seful Biroului pentru Evidența Populației, se ocupa și cu depistarea cazurilor de abandon și de înregistrare a copiilor.
Nu puține au fost cazurile în care bebelușii abandonați în spitale au fost înregistrați în evidențele de stare civilă pe banii polițiștilor. Sau au fost demarate cercetări pentru depistarea mamelor care au fugit din spital. Astfel identificate, ele au fost obligate să-și înregistreze copiii și să-i ia acasă spre creștere.
„Conform legii, copilul între 0 şi 2 ani nu poate fi instituţionalizat într-un centru de plasament, ci poate primi o îngrijire alternativă la îngrijirea familială, doar într-o familie de plasament, familie extinsă sau asistent maternal profesionist. Având în vedere că la momentul actual în unităţile spitaliceşti sunt 8 copii abandonaţi, patru în Mediaş şi patru în Sibiu, care au multe zile de spitalizare după ce au fost declaraţi clinic sănătoşi şi ar fi putut fi externaţi, facem apel la persoanele care doresc să devină familii de plasament sau asistenţi maternali profesionişti, să se adreseze Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu pentru a vedea care sunt condiţiile necesare acestui aspect, dar şi pentru a găsi o formă de a-i sprijini în a deveni fie familie de plasament, fie asistent maternal profesionist”, a precizat directorul DGASU Sibiu, Mihaela Tolciu.
Potrivit directorului Mihaela Tolciu, copiii abandonaţi sunt patru fetiţe şi patru băieţei, care s-au născut în cursul anului trecut, unii dintre ei neavând nici măcar acte. „Nu poţi să îi faci act. Mama îl naşte şi pleacă imediat, nu ai actele mamei, nu ai nimic. Sunt doi copii care nu sunt înregistraţi, nu au acte. Mama este neidentificată faptic. A născut şi a plecat. Nu ştim cine e. A venit în sistem de urgenţă. A plecat la 15 minute după ce a născut. Nici nu te gândeşti că se poate întâmpla aşa ceva”, a precizat directorul, care le-a recomandat primarilor să fie mult mai atenţi la aceste aspecte atunci când este vorba de familii cu risc.
În prezent nu sunt, în Sibiu, persoane atestate ca asistenţi maternali care să îşi dorească să muncească. Practic, aceşti bebeluşi sunt la mila spitalului în care au fost abandonaţi. Nici acolo nu pot rămâne, însă, prea mult. „La momentul actual sunt atestaţi mai mulţi, dar sunt angajaţi doar cei care au copil în îngrijire. Atestatul e valabil trei ani şi apoi expiră, iar persoana respectivă, dacă doreşte să continue contractul va fi din nou evaluată. Dacă se menţin calităţile, îşi continuă contractul, dacă nu îşi mai doresc, se încetează contractul de muncă. Persoane care să fie atestate şi să îşi dorească să lucreze nu sunt momentan”, a spus Mihaela Tolciu.
Meseria de asistent maternal profesionist implică în primul rând o pregătire temeinică, iar o persoană nu poate deveni asistent maternala profesionist decât după ce este pregătit adecvat şi primeşte un atestat în acest sens.
Mihaela Tolciu a spus că nu poate preciza cât pot rămâne bebeluşii în spital, însă a spus că este de părere că nu ar trebui să stea acolo de vreme ce sunt sănătoşi. „Nu pot să spun ce fac spitalele, cât pot sta acolo. Nu consider ca aceşti copii, dacă sunt clinic sănătoşi, trebuie să rămână acolo, dar legea nu ne permite să îi ducem în sistem instituționalizat. Încercăm foarte mult şi de aceea facem apel să găsim asistenţi maternali. Încercăm să convingem familia extinsă: bunici, mătuşi, unchi, verişori, să îngrijească aceşti copii, să se ocupe de ei cu sprijinul nostru. Deşi ar fi familii care ar dori să adopte un copil, Legea adopţiei spune că bebeluşul este declarat adoptabil după 60 de zile de la deschiderea procedurii de plasament. Practic, până când aceşti copii nu vor fi luaţi în plasament, nici nu se pune problema adopţiei.
„Adopţia este o procedură foarte clară şi e bine de precizat şi acest lucru. Pe noi ne interesează foarte mult să găsim o modalitate de a scoate aceşti copii din spital, pentru că noua lege a adopţiei spune că pentru copilul care este părăsit şi părinţii declară că nu doresc să îl îngrijească, că doresc să îl dea spre adopţie, ai voie să deschizi, după 60 de zile de plasament, adopţia.”
tags: #bebelusi #abandonati #sibiu
Postări populare:
- Idei de desen pe burtica de gravidă cu Minnie Mouse: cum să surprinzi sarcina cu sensibilitate
- dezvoltarea bebelușului în săptămâna 30
- Ce se întâmplă în luna a 7-a de sarcină: evoluția fătului
- Pansamentul Tegaderm după cezariană: cum poate ajuta proaspetele mame
- Când revine ciclul după chiuretajul abundent: factori și ce să aștepți