La umbra talentului său au crescut numeroși realizatori de televiziune, celebri astăzi. Publicul l-a adorat și l-a hulit deopotrivă, destinul l-a răsfățat și l-a lovit necruțător. Sinuciderea fiului său, Luca, la numai 24 de ani, nu e prima tragedie pe care o trăieşte Florin Călinescu. În 2005, actorul îşi pierdea soţia, după o căsnicie care a durat mai bine de un sfert de veac. Ana Maria Călinescu, actriță la rândul său, s-a stins din viață în 2005, în Săptămâna Mare, în urma unui cancer la gât. S-a întâmplat exact în ziua în care împlinea 47 de ani de viață şi 27 de căsnicie. Cinci ani mai târziu, Volina Călinescu, mama fostului prezentator TV, moare tot în Săptămâna Mare a Paştelui și tot de cancer. La două luni de la dispariția mamei, tatăl său, Ion Călinescu, încetează din viaţă la vârsta de 81 de ani. Încă o dată cancer. Peste toate, cunoscutul realizator TV a mai pierdut un copil, la începutul anilor 80. 1956. Florin Călinescu se naște la Timișoara, în anul în care Roger Vadim o impune ca sex-simbol pe Brigitte Bardot în „Și Dumnezeu… a creat femeia”.
Tatăl viitorului actor, Ion Călinescu, este un om bine văzut în oraș, cu o funcție importantă. Maică-sa, Volina, termină pedagogia, dar nu va profesa niciodată ca educatoare. „Nu suportam șefii, aș așa că mi-am cumpărat o maşină de tricotat ca să lucrez de acasă”, spunea doamna Călinescu. Avea doar 20 de ani când îl aducea pe lume pe Florin, despre care au crezut până în ultima clipă că va fi fetiță. Florin preia trăsăturile chipului mamei sale, cât și vorba lungă și gesturile cabotine.
1973. Elevul Călinescu dintr-a X-a își descoperă pasiunea pentru actorie. Urmarea, debutează în trupa Teatrului Studenţesc Thespis. „Putea să facă orice. Şi chiar făcea orice pentru a interpreta un rol. Faptul că el nu era student ca ceilalți membri ai trupei nu a fost un handicap pentru el. Era, într-adevăr, și un pic cam șmecher, poate și din cauză că tatăl lui avea multe relaţii. Cât despre teatru, disponibilitatea lui de a interpreta orice rol era mai mult decât evidentă”, spune regizorul trupei, Diogene Lelu Bihoi, despre volubilul și temperamentalul adolescent. Știa că va ajunge mare şi se comporta ca atare încă de pe atunci. Tot în acea perioadă face bani frumoși din comerț. „Mi-am ascuţit nasul cu bişniţăreala.
1978. Student la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică la clasa Olgăi Tudorache, Florin Călinescu se căsătorește cu Ana Maria Bobicov. După absolvire, cei doi soți vor juca împreună la Teatrul Mic. Urmează armata și o întâlnire providențială cu Adrian Sârbu, viitorul mogul media. Afinitățile comune și dragostea pentru film și teatru dau naștere unei prietenii trainice, care se va materializa, câțiva ani mai târziu, într-un ambițios proiect. Unul care va revoluționa pentru totdeauna piața media din România. După armată apare și primul copil al familiei Călinescu, o fetiță care se va stinge din viață în urma unei boli incurabile după numai 5 luni de la naștere. Apar în primul său film, „Ştefan Luchian”, iar apoi primește un rol în „Lumini și umbre”. Serialul îl scoate din anonimat și îi asigură stabilitatea financiară: „Timp de doi ani după «Lumini şi umbre» am avut un venit de 14.000-15.000 de lei pe lună. Spre comparație, Constantin Dăscălescu avea 8.500 de lei pe lună”.
Cu banii economisiți, Călinescu cumpără o garsonieră de 20.000 de lei. O zugrăvește şi o vinde cu 30.000. Apoi se angajează la Teatrul Mic, unde în 1986 va ajunge și soția sa, Ana Maria, o actriță pe cât de tânără, pe atât de apreciată. 1990. Actorul își cumpără prima mașină, o Dacie 1310. Ulterior, garajul acestuia va adăposti șapte automobile, printre care trei de lux, un Jaguar, un Porsche și un Mercedes. Primește o emisiune la Radio Pro FM, „Duminicile celor singuri”, și este distribuit de Lucian Pintilie în „Balanța”.
În noiembrie 1993 bate la ușa Antenei lui Voiculescu, prima televiziune comercială din țară. Este lăsat să aștepte mai mult de două ore pe hol, se enervează și pleacă. Va găsi ușa deschisă, doi ani mai târziu, la Pro TV-ul prietenului său, Adrian Sârbu. Inventatorul expresiei „cu mânuţele astea două, am făcut o lume nouă” realizează „diverse emisiuni pentru postul din Pache Protopopescu. Cunoaște apogeul carierei cu emisiunea din prime time „Chestiunea Zilei”, pe care o realizează și o prezintă. Salariul lui va fi unul aproape neverosimil, pe măsura audiențelor neegalate încă de atunci: „Cifre cu patru, cinci şi chiar şase zerouri, pentru că aveam o înţelegere: atât din publicitate. Pentru mine era uluitor și amuzant că lumea se întreba cât câştigă Esca. După cinci ani, şi americanii, patronii companiei, s-au întrebat dacă nu câștig prea mult”.
Tot atunci este solicitat de Nae Caranfil pentru două roluri de compoție în „E pericoloso sporgersi” (1994) și „Asfalt Tangou” (1995), două filme cu succes la public și critică. 2000. Devine directorul Teatrului Mic din Bucureşti și părăsește Pro TV-ul în plină glorie, pentru Tele 7abc, unde e numit director general. Noul proiect TV se dovedește însă un grandios eșec. Nu ezită să se implice și în fotbal. Astfel, în 2001 se asociază cu controversatul afacerist Gheorghe Florea, când preia Rocarul de la Gigi Nețoiu, pe care îl va duce până în finala Cupei României. Între timp „joacă vreo două pokere cu Sorin Ovidiu Vântu”, după cum mărturisește actorul însuși. Călinescu revine la Pro TV în 2003, cu sitcomul „Chestiunea Zilei”. În același an devine directorul cotidianului „Știrea Zilei” și începe realizarea „Procesului Etapei” la Pro TV.
În 2005 își îngroapă soția și este nevoit să-și crească singur cei doi copii, Petru și Luca, în vârstă de 19, respectiv 17 ani. Cei doi băieți se specializează la universități de prestigiu din străinătate, cel mare în muzica modernă, cel mic în film și actorie. În 2008, realizatorul TV intră în politică, iar doi ani mai târziu își pierde ambii părinți, suferinzi de cancer. Cariera lui Florin Călinescu cunoaște apoi un regres evident. În schimb, afacerile îi merg din ce în ce mai bine. În timpul rămas se gândește la noi proiecte media și încearcă să fie alături de fii săi, Petru și Luca: „Îi cresc altfel. Nu-mi place să-i laud, îi las pe alţii să o facă. De fiul meu cel mare au vorbit oameni valoroşi, cum ar fi Paul McCartney.”
2012. Luca Călinescu se sinucide la Praga, unde lucra la producţia unui scurtmetraj. Tânărul de 24 de ani participa la primul său proiect cinematografic de amploare ca asistent de producţie. Afectat de pierderea mamei sale, mezinul familiei Călinescu apelează frecvent la antidepresive, principala cauză care a condus la dramaticul deznodământ. Experții în psihiatrie susțin că depresia lui Luca ar fi fost indusă de tratamentul cu Roaccutane, dar, indiferent de motiv, pe 29 aprilie, ziua în care a împlinit 56 de ani, actorul era pur și simplu devastat. Trupul lui Luca a fost îngropat la Cimitirul Cernica, alături de cel al mamei sale. Florin Călinescu nu a avut puterea de a trece pe la mormânt, însă a trimis câțiva prieteni să așeze lalele proaspete la căpătâiul fiului său cel mic.
Florin Călinescu, cunoscutul actor, regizor și om de televiziune, a devenit o figură emblematică în divertismentul românesc, prezent pe micile ecrane, teatru, filme și emisiuni. Când vine vorba despre copilărie, acesta a crescut în primii ani de viață la țară, până la vârsta de șapte ani, o perioadă pe care o descrie cu nostalgie de fiecare dată când își amintește de ea. Părinții săi erau foarte tineri în momentul în care s-au cunoscut, iar actorul a venit pe lume, mama lui având 16 ani atunci, iar tatăl său în jur de 18. Citește și: Cum a arătat copilăria lui Florin Călinescu?
Invitat în cadrul podcastului realizat de Damian Drăghici, Florin Călinescu a povestit despre această etapă, vorbind despre momentul în care mama lui a plecat de acasă la Timișoara, însă povestea de iubire nu a continuat foarte mult. Mai are și alți frați dintr-o altă căsnicie a tatălui și a rememorat inclusiv zilele de vară pe care le petrecea în curțile bunicilor, fiind foarte aproape unii de ceilalți. „Mama, având 16 ani, de aceea cred că eram la limită. A fugit de acasă cu tatăl meu, el avea 17-18, au fugit de lângă Pitești, până i-a dat jos grănicerii la Timișoara. Mama ei a dat o salbă, alt semn, ca să zic așa, libertatea pe care a avut-o și ea, și tatăl meu. S-au și despărțit când au dat de Timișoara, dar născându-mă la 7 luni, am avut 1,5 kg. M-au dus la țară și am stat de la două luni până la începerea școlii la țară. Erau din același sat, cuscrii stăiau la câteva case. Norocul meu era că stăteau la o grădină distanță. Când nu-mi conveneau bunicii aceștia, mă duceam la ceilalți. Cu păscutul oilor, cu izlaz, cu vaci, cu gâște, cu limbrici, toate alea, că nu spăla nimeni. Din altă căsătorie a tatălui, că nu a rezistat prea mult povestea. (nr. Dacă mai are alți frați).
În 2000, Florin primește titlul de cetățean de onoare al orașului Timișoara. A debutat în cinematografie în 1981 în Lumini și umbre. În 2001 este numit director general al postului Tele 7 abc. În 2003 a devenit directorul ziarului Știrea zilei. Între anii 2000 și 2014 a fost director al Teatrului Mic. A fost căsătorit timp de 27 de ani cu actrița Ana-Maria (Anmary) Călinescu, până la moartea acesteia, în 2005. Au avut împreună doi copii: Luca și Petru. Luca a murit în 2012, iar Florin a rămas să-și gestioneze viața în fața acestor pierderi.
„Suferința este portalul către noi” | Raluca Anton | I LOVE FAILURE 2023 - EDUCATION Full Speech
Moștenire și procesul personal de adaptare
Florin Călinescu a evoluat de la actorie la regie, televiziune și afaceri media. A fost implicat în diverse proiecte, inclusiv în fotbal, iar cariera sa a cunoscut momente de apogeu alături de emisiuni precum „Chestiunea Zilei” și colaborări cu figuri marcante ale industriei. Influența familiei a fost recurentă, iar dorința de a-și sprijini copiii a marcat parcursul său în anii de după tragedii. Petru Călinescu, fiul său mare, a urmat cariera artistică în anii recenți, consolidând o moștenire artistică în familie.
În prezent, Florin Călinescu rămâne una dintre figurile definitorii ale divertismentului românesc, cu un parcurs bogat în televiziune, teatru și film, în ciuda cruciilor personale purtate de-a lungul vieții. Moștenirea lăsată de familie, idolatrizată în mediul artistic, continuă să inspire generații de tineri actori și realizatori din România.
tags: #bunicul #patern #al #lui #florin #calinescu