L’apparition des opérations de leasing reprezintă un progrès évident în materie contractuale. Le cadre juridique du leasing în legislația Republicii Moldova este dat de Legea privind leasing și Codul civil.
Leasingul a luat naștere în Anglia, în a doua jumătate a secolului XIX, în contextul dezvoltării industriei și al necesității de finanțare a resurselor pentru transport.
În SUA, prima operațiune de leasing a apărut în 1877, când Bell Telephone Company a oferit abonaților închirieri pe termen lung cu drept de cumpărare la final.
În Moldova, termenul „leasing” figurează în drept înainte de reglementarea explicită, iar reglementarea proprie a venit în 1996 prin Legea nr.731 privind leasing (abrogată).
Piața de leasing din Republica Moldova este relativ tânără: MoldLeasing a fost fondată în 1989 și a vizat inițial consolidarea utilajelor frigorifice și a echipamentelor agricole; după 2000, multe companii au intrat pe piață și concurează cu băncile pentru finanțarea automobiliștilor.
Avantajele leasingului includ posibilitatea de a primi în posesie autovehicule, terenuri, case, echipamente și alte bunuri cu plata treptată, pentru persoane fizice și juridice.
Noțiunea și cadrul legal
Cadrul legal este oferit de Legea privind leasing și Codul civil. Potrivit legii, contractul de leasing este un contract în care locatorul se obligă să asigure posesiunea și folosința temporară a unui bun, contra plății periodice, iar la expirarea contractului să respecte dreptul de opțiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul sau de a înceta raporturile contractuale (art.3).
În mod schematic, operațiunea de leasing presupune ca o persoană fizică sau juridică (beneficiar) să aibă nevoie de un bun, să ceară unei companii de leasing bunul, iar compania să analizeze rentabilitatea afacerii pentru ea.
O particularitate este faptul că în Moldova, în practică, multe cazuri de leasing se confundă cu vânzarea-cumpărarea în rate, însă din punct de vedere juridic leasingul este o operațiune complexă, alcătuită din mai multe contracte de drept civil.
Delimitări esențiale
- Delimitarea leasingului de locațiune: leasingul implică o autorizație de activitate pentru locator, iar plata chiriei nu poate fi revocată; în locațiune, contractul poate fi reziliat de oricare dintre părți.
- Delimitarea leasingului de vânzare-cumpărare în rate: în leasing, transferul dreptului de proprietate poate să decurgă în mod treptat prin opțiunea de cumpărare; în vânzare în rate, transferul poate avea loc la momentul semnării contractului.
- Delimitarea leasingului de credit bancar: deși aspectele economice pot părea asemănătoare, juridic sunt contracte distincte (leasing implică drepturi și obligații între locator, utilizator și eventual furnizor).
- Delimitarea leasingului de contractele de comision, antrepriză sau agenție: dreptul de proprietate în comision este la comitent, în leasing dreptul de proprietate rămâne la locator, iar utilizatorul obține doar folosința.
Părțile contractului de leasing
Locatorul este persoana juridică sau fizică care practică activitatea de întreprindere și transmite locatarului dreptul de posesiune și folosință asupra unui bun, pentru o perioadă determinată, cu sau fără transferul dreptului de proprietate la expirarea contractului (art.5 lit.(a) Legea nr.59/2005).
Locatarul este persoana care primește în posesiune și folosință bunul, pentru o perioadă determinată, în schimbul ratelor de leasing. El poate avea un rol activ în raportul de leasing, alegând vânzătorul sau bunul ce urmează a fi cumpărat de locator.
Obiectul contractului poate fi orice bun mobil sau imobil, cu excepțiile prevăzute de lege (bune scoase din circuitul civil, terenuri agricole, bunuri consumptibile, obiecte de proprietate intelectuală ne cesionabile etc.). (art.4 alin.2 Legea cu privire la leasing; art.925 Cod civil).
Contractul de leasing poate viza atât bunuri corporale, cât și bunuri intangibile în anumite condiții (de exemplu drepturi patrimoniale ale drepturilor de autor pot forma obiect de leasing doar în anumite condiții). Prețul contractului se exprimă în rate de leasing, stabilite de părți.
Forma contractului trebuie să fie scrisă, iar clauzele esențiale includ tipul de leasing (financiar sau operațional), dreptul de opțiune la final, condițiile de restituire sau de prelungire.
Natura juridică și structura operațiunii
Leasingul este o operațiune complexă, alcătuită din două contracte de bază: locațiune și vânzare-cumpărare. În cazul în care locatorul nu dispune de bani, poate recurge la un contract de credit bancar ca suport financiar.
În literatura de specialitate există atitudini divergente: unii consideră leasingul o subcategorie a locațiunii, alții îl văd ca un contract independent, distinct de vânzarea-cumpărarea în rate.
În sensul delimitării, termenul „operațiune de leasing” desemnează ansamblul raporturilor juridice, în timp ce „contractul de leasing” este actul încheiat între locator și locatar.
Regulile privind relațiile dintre părți disting modul în care se stabilește plata chiriei; în locațiune, plățile se bazează pe piața existentă și reprezintă contravaloarea dreptului de folosință, nu neapărat recuperarea valorii bunului.
Numiri speciale și relația de răspundere
În cazul reclamării vicii sau a serviciilor în perioada de garanție/postgaranție, locatarul/utilizatorul poate exercita acțiunea directă împotriva furnizorului bunului, locatorul/finanțatorul fiind exonerat de răspundere în anumite cazuri (art.12 din OG nr.51/1997).
Conducerea juridică afirmă că dreptul la acțiune directă este de natură extracontractuală, derivat din lege, iar răspunderea furnizorului față de utilizator există în baza contractului de livrare/furnizare, nu direct din contractul de leasing.
Convenția de la Ottawa reglementează leasing-ul internațional și permite cesiunea drepturilor asupra echipamentelor între finanțator și furnizor, dar cu exonerări și limitări ale răspunderii finanțatorului față de utilizator, în unele situații.
Prescripția acțiunii directe a utilizatorului
Nu există prevederi speciale în ceea ce privește prescripția acțiunii directe a utilizatorului; se aplică normele generale ale noului Cod Civil. În conformitate cu art. 2523 din noul C. civ., prescripția începe de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut nașterea dreptului; în cazul acțiunilor de tip „acțiune în plată” această dată poate fi considerată relevantă de la nașterea situației ce dă dreptul la acțiune.
În cazul obligațiilor de a da sau de a face, prescripția poate începe de la data when obligația devine exigibilă, cu excepțiile legale privind termene suspendive.
Proceduri speciale și executare
Existența unui drept de opțiune la finalul perioadei de leasing creează o serie de posibilități de executare. În practică, există proceduri speciale de executare a ipotecii mobiliare sau alte garanții, în funcție de tipul bunului.
În cazul ipotecii mobiliare, creditorul poate prelua bunul și îl poate valorifica prin licitații sau vânzări directe, respectând reglementările procedurale și fiscale.
În contextul fiduciari, utilizatorul poate ridica reclamații privind livrarea, calitatea sau serviciile în perioada garanției, iar răspunderea poate reveni furnizorului, cu exonerarea locatorului în condiții specifice.
Implicații practice pentru companii
Finanțarea prin leasing reprezintă o opțiune serioasă pentru investițiile în utilaje, echipamente, clădiri sau autovehicule. Contractul de leasing permite locatorului să ofere dreptul de folosință pentru o perioadă determinată, cu plata ratelor stabilite, iar utilizatorul se obligă să întrețină bunul, să plătească asigurările și să respecte condițiile contractuale.
Este esențial pentru părți să stabilească clar dacă leasingul este de natură financiară sau operațional, întrucât aceste diferențe influențează transferul de proprietate, structura ratelor și dreptul de opțiune.
În final, leasingul în Moldova necesită o analiză atentă a drepturilor și obligațiilor, inclusiv posibilele răspunderi extracontractuale și proceduri de executare, având în vedere particularitățile legale locale și reglementările internaționale (unde este cazul).
Recomandări practice
- Verificați în contract tipul de leasing (financiar sau operațional) și clarificați dreptul de opțiune la final.
- Confirmați dacă locatarul poate transfera drepturi către un utilizator final în opțiune sau în altă formă.
- Asigurați-vă că obiectul leasingului nu intră în lista bunurilor neeligibile (terenuri agricole, bunuri consumptibile etc.).
- Evaluați riscurile de garanții și răspunderea furnizorului față de utilizator în baza OG nr. 51/1997.
- Stabiliți modalități de executare a garanțiilor și procedurile de valorificare în cazul contestării sau neachitării ratelor.
Elemente utile în practică
Contractul poate fi încheiat nu doar în formă scrisă, dar și prin schimb de scrisori sau telegrame, cu condiția să conțină clauzele esențiale ale viitorului contract.
Contractul de leasing poate implica atât bunuri mobile, cât și imobile, iar dreptul de folosință poate fi transmis către un tert în cazul utilizatorului final, în conformitate cu prevederile legale.
tags: #bunul #cumparat #in #leasing #este #grevat
Postări populare:
- Ghidul nostru despre tetinele din cauciuc vs silicon: care este potrivită pentru bebeluș?
- Dezvoltarea organelor genitale în sarcină: de la zigot la făt
- Limbajul matern ca etos în poezia română
- Conjunctivită la copii de 2 ani: ghid complet de îngrijire oculară și remediile natural
- Ghid complet despre fotoliile puf, balansoare și fotolii de alăptare pentru viitoarele mame