Citesc în presă despre situația actuală a editării de manuale școlare. Nu-i de mirare că iar se vorbește pe tema asta. Legea educației prevede explicit existența „manualelor alternative“, dar guvernanților pare să nu le pese în continuare de asemenea chichițe. De altfel, proiectul atît de drag ex-ministrului Pop a fost construit el însuși pe o șmecherie legislativă. O sintagmă precum „manual unic“ nu apare, precît îmi amintesc, nicăieri negru pe alb.
„LM + EDP = MU“: dacă pui cap la cap Legea manualului cu Ordonanța de Urgență prin care Editurii Didactice și Pedagogice i se dă drept de monopol, rezultă o ecuație aritmetică. MEN-ul trebuie să aibă manuale pentru la toamnă și consideră deja monopolul EDP fapt împlinit. Aflăm, de pildă, din surse oficiale, că editura „agreată“ are deja statut de coparticipant la procesul de aprobare a viitoarelor manuale. Bravul ministru care s-a luat la trîntă cu „mafia manualelor“ ne-a promis cărți școlare mai bune și mai ieftine cu începere din toamnă. Cum se împacă cele două promisiuni, probabil știe domnia-sa.
La magazin, la salariu, la fabrică, lumea încă o caută. Bine barem c-a găsit-o educația. Deocamdată, în lipsă de cifre cu LEU la coadă, ne mulțumim cu calitatea. Aflu, de pildă, că la actuala sesiune de evaluare a proiectelor de manuale - despre „licitație“ nu mai poate fi vorba! - s-au depus 151 de „manuscrise“ pentru 82 de discipline din clasele I-VI. Poate or mai veni cîteva, cu data poștei anterioară lui 19 martie, termenul ultim. 151 : 82 = 1,841463146 manuale/materie. Până la 1,0 al manualului unic mai avem un pic.
Această situație ridică întrebări despre evaluarea ofertelor: dacă unele oferte reușesc să treacă de exigențe, oare contribuie la un „manual unic“ sau la diversitate? În cazul actual, s-a afirmat că manualele deja existente și aprobate nu vor mai fi achiziționate de către minister, iar experiența autorilor ar putea să se piardă. Sîntem în zorii unei ere noi. Sau pot fi totuși actualele manuale reaprobate?
„Cele de acum patru ani puteau fi redepuse. Nu știu dacă au fost redepuse, asta nu am de unde să știu. Dar autorii acelor manuale puteau să vină și acum să le depună, pentru evaluare, și intrau în competiție cu toate celelalte depuse acum. O dată la patru ani se face această reevaluare.“ - răspunde cu ingenuitate directorul CNEE, dl Marian Sută. Există însă două impedimente: legal și procedural. Primul: s-ar putea ca mare parte dintre acestea să nu poată fi „libere de contract“ față de editurile care le-au publicat anterior. Al doilea: ar fi trebuit să-i fie familiar domnului Sută, în calitate de coordonator al evaluării ofertelor.
Primul criteriu eliminatoriu din grila de evaluare spune că „Proiectul de manual trebuie să fie depersonalizat, astfel încît să nu conțină (...) semne particulare/date (...) care pot conduce la identificarea autorilor/ofertanților“. Cum să „depersonalizezi“ un manual care s-a aflat în circulație patru ani? Încă o taină. Dna Maria Mihaela Nistor, directoarea EDP, este mai radicală: „Durata de viață a unui manual este de patru ani și licitațiile pe clasa I și pe o parte din clasa a II-a s-au realizat în 2014. Prin urmare, aceste manuale s-ar considera uzate moral în septembrie 2018. Deci toate manualele din clasa I trebuie refăcute“ - ar fi declarat domnia-sa, potrivit HotNews.
Trec acum la taina tainelor: procedura de evaluare. Mă uit pe site-ul CNEE, locul cel mai firesc pentru a găsi detaliile edificatoare. Găsesc un document cu semnături și parafe numit „Procedură privind organizarea depunerii proiectelor de manuale școlare la registratura MEN și transmiterea acestora către CNEE în vederea desfășurării procesului de evaluare“. Întrebarea pertinentă pentru candidați: unde e registratura și cum se trimit dosarele de la MEN la CNEE. Dezleg, temporar, misterul.
„Procedura“ este, de fapt, un rezumat al OM 5645 prin care se aprobă „Metodologia de evaluare a calității proiectelor de manuale școlare pentru învățămîntul preuniversitar pentru anul școlar 2018-2019“. Metodologia nu e de aflat pe site-ul CNEE, dar cine caută, găsește! Din această metodologie rezultă că nu mai este vorba despre un concurs ierarhic al ofertelor, ci despre o evaluare cu rezultat de admis sau respins. Sînt în grila de evaluare 7 descriptori eliminatorii și 29 de descriptori cuantificabili. Unele criterii par repetate sau ilogice, iar detaliile par să lase loc de „ajuste“ în verdict.
Partea cea mai ciudată este că nu se poate preciza exact ce trebuie să prezinte candidatul ca „proiect“. În documente se vorbește despre „pdf“, dar nu este clar dacă doar textul este suficient sau dacă este necesară o componentă vizuală/imagini. Este evident că elaborarea unui manual implică mult mai mult decât manuscris: are nevoie de redactare, imagini, harmonizarea text-imagine, tehnoredactare, drepturi de autor, design și alte componente. Cu atât mai puțin în contextul unui mecanism de evaluare cu criterii aparent flexibile. Pentru beneficiar, scopul este asigurarea calității și a relevanței, nu doar a cantității.
Calitate, deci. Nu am de unde să știu cum sînt ofertele înaintate în prezent spre publicare. Cu atîtă legalitate procedurală, cu atîtă transparență și rigoare în procesul de evaluare, calitatea ar fi un dar dumnezeiesc - pentru binele copiilor noștri. Unii încă mai cred că Dumnezeu ține cu românii.
Principii de redactare a caietului de sarcini pentru manualele de muzică
În contextul disciplinei muzică, caietul de sarcini trebuie să includă explicit obiectivele și competențele specifice, necesare pentru correlarea cu programa școlară, precum și cerințe clare pentru conținutul muzical: forme muzicale, anotimpuri ale repertoriului, notare, tehnologii de predare și evaluare. Este esențial să se asigure reprezentativitatea pluralismului artistic, rigurozitatea academică și accesibilitatea pentru elevii cu niveluri diferite de înțelegere.
- Definirea obiectivelor de învățare: competențe performative, teoretice și de analiză muzicală adecvate fiecărei clase.
- Stabilirea așteptărilor de conținut: repertoriu, tehnici vocale/instrumentale, săli de aplecare și resurse audio-video compatibile cu auditorii școlare.
- Criterii de selecție a materialelor: originalitate, actualitate, acuratețe terminologică, respectarea drepturilor de autor, reprezentativitate culturală.
- Standarde de format și tehnoredactare: s-a recomandat respectarea formatului A4, cu norme clare pentru layout, fonturi, mărimi de pagină și mărime a imaginilor.
- Proceduri de evaluare: descriitori eliminatorii și descriptori cuantificabili, cu rastre de transparență pentru adaptarea la cerințele curriculare.
- Gestionarea imaginilor și a drepturilor: asigurarea licențelor de imagine, clauze de copyright și permisiuni pentru utilizare în materialele didactice.
- Planuri de testare și evaluare: scheme de notare, rubrice de evaluare, exemple de exerciții muzicale și rubrici de autoevaluare.
- Calendar de producție: termene pentru depunere, evaluare, revizuiri și aprobare finală, cu includerea perioadei de tipărire și distribuție.
- Resurse pentru profesori: ghiduri metodologice, fișe de lucru, programe audio și video, precum și suport pentru adaptarea la diferite contexte educaționale.
- Condiții de accesibilitate: adaptări pentru elevi cu dizabilități, traduceri sau variante în alfabetul muzical simbolic pentru înțelegere.
În concluzie, pentru ca caietul de sarcini să fie util și eficient, el trebuie să definească cerințe clare, verificabile și realizabile, să includă componentele specifice muzicii și să asigure un proces transparent de evaluare și selecție, în acord cu obiectivele curriculare naționale și cu drepturile autorilor.
tags: #caiet #de #sarcini #manual #muzica