Este o intrebare des intalnita pe care parintii o pun adesea, mai ales in salile de kinetoterapie, deci ar fi bine sa lamurim acest lucru. NU ESTE ABSOLUT NECESAR ca cel mic sa mearga independent la varsta de 1 an. Bineteles, este adevarat, unii copii sunt mai precoce si ar putea sa mearga independent la 1 an, dar majoritatea copiilor, nu merg la aceasta varsta si este normal.
Cand ar trebui sa ma astept sa faca primii pasi independenti?
In mod normal, perioada ideala cand copilul face primii pasi singur ar fi intre 12-16 luni. Dupa cum puteti observa, este o perioada destul de mare in care ar putea sa isi insuseasca aceasta realizare. Fiecare copil se dezvolta in ritmul lui, mersul independent nu este o intrecere intre cei mici si cu siguranta sunt multe alte etape de dezvoltare importante pe care trebuie sa le parcurga, inainte de a ajunge in acest punct.
De mentionat este faptul ca, cu cat cel mic merge mai mult in patrupedie, cu atat este mai bine. In aceasta etapa de dezvoltare, bebelusul exploreaza si invata cel mai mult! Sunt atat de multe etape pe care e important sa le parcurga si sa le consolideze, inainte sa ajunga sa se deplaseze in picioare.
Etapele alliniate ale dezvoltarii motorii inainte de mersul independent
PATRUPEDIA (intre 8 si 10 luni) - este un pas foarte important in stapanirea mersului independent. Aceasta abilitate dezvolta un model de miscari simetrice, intareste musculatura abdomenului si a bazinului, imbunatateste dezvoltarea motorie si coordonarea, incurajeaza ambele emisfere cerebrale sa functioneze impreuna, etc. Dupa cum putem observa, de toate aceste abilitati avem nevoie pentru a putea merge, asadar patrupedia este foarte importanta in dezvoltarea neuromotorie.
Statul in sezut - un moment fericit si important din viata parintilor si a bebelusilor, pregateste terenul pentru stabilitatea necesara si pentru urcarea spre sustinere si mersul cu ajutorul mobilierului. In aceasta etapa bebelusul invata sa stabileasca trunchiul, sa exploreze si sa manipuleze jucariile in timp ce isi intareste musculatura trunchiului si gatului.
Inainte sa mearga independent, trebuie sa fie capabil sa stea in picioare fara ajutor. Avem nevoie de stabilitate inaintea mobilitatii. Ce presupune acest lucru? Trebuie sa aiba stabilitate si incredere in el, atfel incat sa nu se mai sustina cu ajutorul suprafetelor de sprijin. In prima parte, cel mic se va desprinde de suprafata, doar cu o mana, apoi cu cealalta si va fi pregatit sa aiba echilibru pentru perioade scurte.
Mersul independent (12-16 luni) si abilitati avansate
După ce a consolidat toate etapele de mai sus, putem spune ca acum intr-adevar cel mic este pregatit sa mearga singur. Sugarul este pregatit sa mearga in momentul in care, datorita motivatiei, reuseste sa se deplaseze spre inainte, facand cativa pasi. Abilitati avansate - mersul independent: de obicei, aproximativ la o luna dupa ce sugarul a inceput sa mearga singur, apar o serie de abilitati noi: poate sa se deplaseze si sa se opreasca in timpul mersului, poate sa mearga mai repede, sa schimbe directiile, sa mearga pe diverse suprafete, sa paseasca peste obstacole si chiar sa urce pe obiecte de dimensiuni mici.
Fiecare copil are ritmul sau propriu de dezvoltare. Iata o afirmatie corecta, dar care, inteleasa gresit, poate face mai mult rau decat bine. In dezvoltarea fiecarui copil exista repere importante care indica faptul ca cel mic se dezvolta normal din punct de vedere psihic, motor si cognitiv. Este important sa cunosti aceste repere pentru a-ti putea evalua corect copilul si a cere ajutor, daca este cazul. Nu exista doi bebelusi identici. Bebelusul care se ridica singur in fundulet la 4 luni s-ar putea sa inceapa sa vorbeasca mai tarziu decat media. Insa variatiile fata de medie nu depasesc de obicei o luna.
Important este sa oferi copilului oportunitati optime prin care se poate dezvolta mobilitatea si sa creezi un spatiu sigur, baby-proof, in care sa se joace si sa exerseze echilibrul. Fiecare pas spre independenta este insotit de o serie de repere si acte de incredere in propriile abilitati.
Rolul si contributiile parintilor
Rolul parintilor este esential: copilul invata destul de usor sa stea in picioare, iar dificultatile apar in a se aseza din nou. Daca devine derutat si plange dupa ajutor, nu il ridica direct pentru a-l aseza fix in pozitia dorita, ci arata-i cum sa-si flexeze genunchii astfel incat sa se aseze singur si apoi lasa-l sa exerseze. De asemenea, il poti incuraja sa mearga stand in fata lui si tinandu-l de maini in timp ce el se indreapta spre tine.
Există mulți factori care influențează dezvoltarea mersului: fiziologici (tonus, musculatura, oase), greutatea si ritmul individual, mediul în care copilul crește, stimularea oferită și atitudinea parentală. Un mediu sigur, cu podele stabile, far de obstacole si jucarii adecvate stimulează deplasarea, în timp ce un mediu excesiv de restrictiv sau lipsit de stimulare poate frustra copilul.
Factori fiziologici si genetici
Mușchii, oasele și sistemul nervos trebuie să fie suficient de dezvolte pentru a susține mersul. Tonusul muscular scăzut poate face dificilă menținerea posturii, în timp ce hipertonia poate afecta fluiditatea mișcărilor. Proporțiile corpului influențează mersul - copiii cu picioare mai scurte sau tors mai greu pot începe să meargă mai târziu. Genetics și temperament pot juca un rol în momentul în care copilul își începe mersul; dacă părinții au mers mai târziu, copilul poate urma un traseu similar.
În cazul în care observați decalaje mari între achizițiile motrice normale și cele ale copilului dumneavoastră, este recomandat să mergeți la un consult medical de specialitate și apoi să urmați un program de kinetoterapie pediatrică. Nu toate întârierile în mers înseamnă boală, dar monitorizarea atentă este necesară pentru a asigura o dezvoltare armonioasă.
Jocuri, exercitii și recomandări practice
Jocurile de tip „vino la mine” sau „adu-mi jucaria” dezvoltă încrederea și curajul de a merge. Joaca liberă pe podea este esențială pentru dezvoltarea motorie, iar timpul petrecut în picioare ajută la întărirea mușchilor picioarelor și ai trunchiului. Este recomandat ca bebelușii să petreacă cât mai puțin timp în dispozitive pasive precum balansoare sau premergătoare.
Gheata atenției la încălțăminte: pantofii ar trebui introduși abia după ce copilul merge independent în exterior; în casă, mersul desculț sau în șosete antiderapante este benefic. Pantofii rigizi pot afecta mersul corect. Evitați să comparați copilul cu alții; fiecare are propriul ritm de dezvoltare.
Cand sa te adresezi unui specialist
Uneori intarzierile pot necesita evaluare: dacă copilul nu sta in sezut la 9 luni, nu este neaparat o problema. Cu toate acestea, daca mersul intarzie pana la 18 luni fara semne de imbunatatire, sau daca apar semne neurologice precum lipsa tonusului, rigiditate, sau miscari asimetrice, este indicat consultul unui medic pediatru sau kinetoterapeut pediatrie. Kinetoterapeutul poate evalua postura, forta musculara si echilibrul, propunand un plan de exercitii personalizat.
Este esential sa nu fortam mersul inainte ca bebelusul sa fie pregatit din punct de vedere neuromotor. In caz contrar, pot aparea dezechilibre la nivel osos sau articular. Sincronizarea muncii mainilor cu picioarele, impacarea cu balansul si stabilizarea bazinului sunt cruciale pentru o locomotie sigura si independenta.
👶 Primii pași - Cântece pentru copii mici TraLaLa
Statul in sezut reprezinta o treapta cruciala: ofera copilului oportunitati de explorare si este un semn de progrese. Tine cont de ritmul propriu al fiecarui copil si asigura un mediu sigur si stimulativ pentru a facilita dezvoltarea motorie si cognitive.
tags: #cand #se #ridica #bebe #singur #in