Accentul nu cade pe interdicție, anume că este interzis să faci avort, ci că trebuie susținută viața. Consider că în direcţia aceasta ar trebui să fie focusat mesajul Bisericii. În lumea de astăzi, sigur, se vorbește foarte mult despre Drepturile omului. Dacă cineva are curiozitatea să caute pe internet, să găsească undeva specificat, într-un cadru legislativ concret şi precis, dreptul copilului de a fi născut, nu-l va găsi. Nicăieri. Nici în legislația ONU, nici în legislația care este promovată de Organizația Mondială a Sănătății. Prin urmare, sunt niște concepte, niște marote cărora le cădem foarte ușor pradă.
În sensul că, de exemplu, în Irlanda, - eu am fost acolo episcop și cunosc destul de bine realitățile - momentul în care a fost legalizat avortul a generat o euforie extraordinară. Această euforie era interpretată, chipurile, ca un triumf asupra Bisericii sau a acelora care sunt conservatori sau susțin valorile tradiționale, ca o victorie a drepturilor femeii. Sigur, dreptul la avort al femeii - există terminologia aceasta - este amplu vehiculat la nivel european, ușor asimilat, chiar metabolizat de către progresiștii liberali. Guvernatorul New York-ului a declarat după aprobarea legii care permite avortul până în momentul naşterii că este o victorie istorică. Biologia este cea care confirmă faptul că embrionul este un organism viu. Codul genetic este deja acolo în toată potențialitatea lui. Este o ființă vie. Ar trebui să lămurim acest lucru.
- Noi nu suntem oameni de știință și avem smerenia necesară de a ne recunoaşte limitele competenţelor, însă știința este cea care ne spune că embrionul este o ființă vie, un organism viu.
- Dacă aș invita la un mic exercițiu de imaginație pe cineva care este pro-avort, nu contează dacă este bărbat sau femeie, aș putea să-i spun următorul lucru: vă doriţi un copil? Bănuiesc că și-l vor dori. (Aproape) orice familie întemeiată, probabil, își dorește un copil. În momentul în care soția rămâne însărcinată, mă voi duce și le voi spune: uitaţi, acest copil pe care îl ai tu în pântecele tău, zămislit în pântecele tău, nu este om, nu este nimic, este neant, este un boţ de carne, nu valorează absolut nimic din punct de vedere etic, moral, nici pentru mine, nici pentru Dumnezeu. Îți propun să îl avortezi.
- De aceea, euforia aceasta în favoarea dreptului femeii la avort atât în Polonia, cât şi în Irlanda îmi pare inutilă şi inconsistență. De ce? Dacă noi ne pronunțăm împotriva avortului, de fapt susținem viața. Nu interzicem „dreptul” nimănui.
- Am această convingere că fiecare dintre noi suntem „setați”, programaţi - ca să folosesc un termen la modă, evitând intenţionat unul specific bisericesc - să iubim viața. Suntem setați să tânjim pentru viaţă, să ne îndrăgostim de tot ceea ce ține de viața, pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o fiecăruia în parte.
În ceea ce privește contextul românesc, legat de problematica avortului la nivelul mentalului colectiv, am un gând cu maximă intensitate: nu cred că avortul este tratat cu seriozitatea potrivită, analizând responsabil implicațiile dramatice pe care le presupune. Poate și noi, slujitorii Bisericii, nu suntem suficienți de clari: inclusiv termenul de avort - abortion - e foarte elegant ca și conținut, ca semantică. Când ai spus pruncucidere, ai spus crimă. Sau un termen mult prea dur, dar extrem de real: sfârtecarea pruncului. Sigur că se vor găsi destui progresiști de serviciu care îmi vor reproşa sau chiar mă vor acuza că promovez un „hate-speech”. Nicidecum nu este intenţia. Sunt niște realități cu care toți ne confruntăm.
Ca_păstor, gândul meu merge spre femeile care trec prin situații dramatice. Rămâne cineva însărcinată, nefiind căsătorită, și consideră că este o rușine să nască acel prunc. În comunități, această abordare este extrem răspândită la sate. O fată care avortează poate fi mai încadrată în cateva concepte decât una care rămâne necăsătorită și alege să nască. Eu cred că acea femeie, prin faptul că a decis să nască, deja este foarte bineplăcută în ochii lui Dumnezeu, iar copilul este un mare dar. De aceea, înțeleg femeile singure care trec prin momente de criză când rămân însărcinate. O soluție posibilă ar fi să alerge la un preot, să ceară un sfat. Probabil că acel preot să-i spună: eu mă angajez să-ți cresc acest copil. Naște-l, adu-l pe lume, și eu te voi ajuta să-l crești.
„Marșul pentru viață” a adunat, sâmbătă, la Sibiu în jur de 1.000 de persoane, de diferite confesiuni. Cu mic, cu mare, sibienii s-au strâns la Biserica de pe Mihai Viteazu, de unde au pornit în marș spre centrul orașului. Oamenii au ascultat predicile preoților și i-au auzit interpretând cântece despre viață pe Vlad Părău și pe copiii de la Asociația „Rut”, coordonată de preotul Achim Băcilă. Printre cântecele interpretate s-a aflat și „Fiecare viață e un dar”, care este și sloganul „Marșului pentru viață” de la Sibiu.
„Mama și tatăl meu, la început au avut doi copii. Familia mea a pierdut al doilea născut. După un timp, la vârsta de 40 de ani, mama mea a decis să mă nască.” O tânără dintr-o familie numeroasă a fost prezentă la eveniment, iar mesajul era că „Marșul pentru viață este despre mamă și copil, însă, în egală măsură, este despre tată, despre familie, despre rudenii. (…) Marșul pentru viață este despre responsabilitate și asumare în iubire.”
În București, participarea a depășit 5.000, iar circulația a fost blocată pe câteva mari bulevarde. Biserica Ortodoxă a anunțat că sprijină marșul organizat de Asociația „Studenți pentru viață”, unde „participarea clerului și mirenilor la acest eveniment nu este obligatorie, ci benevolă”.
În rând cu lecțiile bisericești, discursurile abordează teme precum importanța vieții, responsabilitatea părinților, și sprijinul comunității pentru femei și nou-născuți. Într-un registru biblic, se subliniază că „nașterea de copii nu este numai o datorie socială, firească, ci este mai întâi o poruncă dumnezeiască, care contribuie foarte mult la mântuirea părinților.”
O analiză asupra diferitelor perspective: dreptul femeii asupra propriului corp versus dreptul fătului la viață, evidențiază complexitatea dialogului modern. Însă mesajul pastoral urmărește să ofere sprijin concret: consiliere, adăpost pentru femei în criză, și soluții de creștere a copiilor aflați în situații vulnerabile. În concluzie, perspectiva acestei lucrări este de a promova viața și responsabilitatea în economie, familie și comunitate.
| Temă | Aspecte principale | Implicații |
|---|---|---|
| Viața embrionară | Embrion ca ființă vie; valoare etică a vieții | Susținerea vieții în toate etapele |
| Sprijin pastoral | Candidatul preotului oferă sprijin maternal | Relații comunitare și responsabilitate |
| Educație pentru familie | Planificarea familială, educația în cuplu | Prevenirea sarcinilor neplanificate |
Avortul, în cadrul discuțiilor teologice și sociale, este tratat prin prisma responsabilității față de viață. Discuțiile includ distincția dintre avort spontan, avort provocat, și avort terapeutic, precum și implicațiile morale, juridice și sociale. Este încurajată o abordare care să echilibreze dreptul femeii cu dreptul la viață al copilului nenăscut, punând accent pe iubire, compasiune și ajutor practic pentru femei aflate în criză.