Această publicație este adresată părinților și viitorilor părinți în ce privește dezvoltarea motrică normală a bebelușilor și a copiilor mici. Atrage atenția asupra acelor semne îngrijorătoare care pot împiedica dezvoltarea motrică normală. Replici de genul: “lasă că îşi revine o dată cu vârsta”, sau “este leneş/ gras şi de aceea nu face o mişcare su alta” sunt greşite fundamental, deoarece încă din primele zile/- săptămâni/- luni de viaţă îşi pot pierde posibilităţi fantastice de recuperare.
ATENȚIE! Nou-născutul are membrele în flexie şi palmele închise în pumn. Statul în şezut este precedat de târâre şi mersul de-a buşilea. Despre un copil mic, atunci putem spune că merge independent cand, în cazul în care cade este în stare să se ridice fără ajutor. Se pot achiziţiona mişcări greşite de vreme ce nici musculatura nu este dezvoltată suficient şi nici nu are coordonare.
Să nu cumpărăm nici rotobil. De ce să nu îl folosim? De obicei, un copil atunci este pus într-un premergător când încă nu este în stare să stea singur în şezut.
Când este culcat pe spate, sugarul nu își poate mișca brațele și picioarele prea mult și rareori lovește din picioare sau îndepărtează brațele de lângă corp. Brațele și picioarele sugarului par moi și lipsite de putere.
Când e așezat în șezut, sugarul are dificultăți să rămână nemișcat mai mult timp și se apleacă în față sau lateral. Par fericiți și nu par a avea dureri, ceea ce face mai puțin evident faptul că ar putea avea o problemă. Rețineți, în ciuda afecțiunii, sugarii cu AMS sunt vioi, reacționează la stimuli și zâmbesc.
Semnele precoce ale AMS se observă de obicei înainte de vârsta de 3 luni, sau până la vârsta de 6 luni. Dacă simțiți că este ceva în neregulă cu copilul dumneavoastră, sau dacă acesta prezintă oricare dintre semnele precoce ale AMS enumerate mai jos, bazați-vă pe instinctul dvs.
Dezvoltarea Motrică pe Etape
Fiecare bebeluș este unic, deci vârsta exactă la care manifestă aceste abilități poate fi diferită de la caz la caz. Dacă observați că bebelușul dvs.
Așezat pe spate
Spre sfârșitul lunii a cincea, o mare parte din sugari se pot întoarce de pe o parte pe alta. Unii reușesc să se întoarcă și de pe spate pe burtă. Circa 25% dintre ei nu reușesc această performanță, deși sunt normali în ceea ce privește alte capacități neuromotorii.
Bebelușul începe acum să își apuce picioarele și să le ducă la gură. Stand culcat, sugarul își pipaie propriul corp cu mâinile, acum deschise. Uneori își întinde la maximum coloana vertebrală, se sprijină pe cap și pe tălpi, în timp ce ridică șezutul, dând impresia că face „puntea”. Alteori ridică capul și în același timp întinde restul corpului. Trunchiul este în poziție simetrică față de cap. Membrele inferioare sunt în rotație externă și ușor depărtate. De cele mai multe ori pedalează succesiv când cu un picior, când cu celălalt, dar adesea întinde și îndoie simultan ambele membre inferioare, genunchii pot fi bine întinși, iar picioarele sunt mobile în articulația gleznelor. Toate mișcările devin mai coordonate și mai variate.
Așezat pe burtă
Sugarul se redresează cu ușurință sprijinindu-se pe antebrațe. Stă în poziție simetrică, cu capul ridicat până la 90 de grade. Se pivotează pe un singur braț, greutatea fiind transferată de partea brațului pe care se sprijină și astfel își eliberează celălalt braț pe care îl întinde înainte. Schițează târârea, dar nu reușește să își deplaseze întreg corpul. Ridică mâinile și picioarele simultan ca într-o mișcare de înot. Bazinul este aplicat pe planul patului.
Ridicarea în șezut din poziția culcat
Sugarul se agață strâns cu toate degetele de câte un deget de la mâinile adultului și se ridică din poziția culcat pe spate în cea de așezat cu controlul perfect al capului, în caz că sugarul nu participă la această mișcare (nu se agață de degetul adultului, nu are puterea de a se ține de acest deget sau/și nu încearcă să își ridice capul și toracele) va fi sesizat medicul. După ce este ridicat în șezut și susținut în această poziție, sugarul își ține bine capul, îl duce în față și îl rotește lateral. În timp ce este ridicat, membrele inferioare se întind. Brațele sunt flectate în articulațiile cotului.
Poziția în șezut
Spatele nu este drept, dar poate fi adus pentru scurt timp în extensie. Ținut de umeri, sugarul încearcă să stea pe șezut: își poziționează bine capul în spațiu, dar nu reușește să își țină trunchiul, se apleacă în față, întinde brațele înainte pentru a se sprijini, dar fără preluarea integrală a greutății. Articulațiile șoldului se flectează, membrele inferioare se rotesc și se înclină spre părțile laterale, genunchii sunt flectați, iar gleznele sunt mobile.
Ridicarea în picioare susținut de subsoară (axile)
Sugarul își împinge picioarele spre planul patului și preia greutatea corpului. Nu reușește încă să se sprijine pe picioare; își flectează articulația șoldului, îndoaie și întinde genunchii, se sprijină discret și pentru scurt timp pe vârful picioarelor, are tendința de a se „balansa” sau de a face „hopa-Mitica”.
Reacții și Abilități
Reacții de poziție
În orice poziție, capul se poziționează bine. Sugarii foarte bine dezvoltați neuromotor, reacționează bine la orice poziție a capului față de trunchi și a corpului față de cap. Aceasta reacție este cunoscută de pediatri sub numele de reacția Landau.
Motricitatea fină - apucare
Dacă este așezat într-o poziție stabilă poate apuca orice obiect cu ambele mâini cu toata palma (prindere simiană). Ridicat în șezut și sprijinit de un adult urmărește cu interes obiectele care sunt lăsate să cadă lateral de corp. Întinde mâna spre o jucărie, iar după ce o apucă, se opune când mama încearcă să i-o ia; jucăria este apucată cu mâna deschisă, cu toate degetele; acest mod de a apuca îl face să îi dea drumul fără a avea vreun scop și fără să o mai poată recupera.
Gura devine un organ de cunoaștere. Sugarul simte nevoia de a duce toate obiectele la gură. Este o modalitate de a le cunoaște. Ai grijă să îi oferi întotdeauna numai obiecte pe care sugarul le poate băga în gură fără pericol. Sunt indicate inele de plastic, jucării din cauciuc. Lasă-i la îndemâna sugarului numai obiecte cu dimensiuni și forme care să nu permită înghițirea sau alt accident.
Se vor spăla ori de câte ori cad jos și nu se va permite celorlalți frați să se joace cu ele (pericol de infecție). Dacă nu i se dau jucării, sugarul va folosi, foarte probabil, cămașuța, păturica, marginea patului etc.
Auzul și localizarea zgomotelor
Sugarul aude bine și se întoarce spre sursa de sunete. Este important ca atunci când se testează auzul sugarului, acesta să fie calm, iar în jurul lui să fie liniște. Sugarul deosebește calitățile sunetelor. Recunoaște sunete și se bucură de unele, refuzând pe cele prea zgomotoase sau cu care nu este obișnuit. Repetă propriile sunete și se bucură de ele. Emite sunete nuanțate. Repetă și schimbă repertoriul de sunete. Țipă cu putere când are anumite nevoi sau dorește să atragă atenția. Pe zi ce trece se remarcă o mare variație în nuanțele și tonalitatea plânsului.
Vedere și mișcările globilor oculari
Sugarul fixează obiectele și coordonează mișcările globilor oculari cu ale capului în poziție adecvată. Urmărește o jucărie la 90 de grade peste linia mediană, în toate planurile (le examinează în poziție șezând și culcat pe spate). Normal, sugarul de 5 luni mai are strabism (se mai uită „cruciș”). La cei care nu-și coordonează încă bine mișcările globilor oculari sau se mai uită din când în când cruciș se recomandă, în continuare, ca mama să plimbe un obiect strălucitor la 20-30cm de fața sugarului. Exercițiul se face de mai multe ori pe zi.
Limbajul
Sunetele emise sunt tot guturale, realizate fără a folosi mult limba sau buzele. Sugarul gangurește și „vocalizează”. Când este în stare de veghe „vorbește” mult „pe limba lui”, leagă sunetele, „fredonează”, se oprește și reîncepe mereu. Din când în când pronunță clar un „a” sau un „e” bine conturate, tace pentru câteva secunde sau minute și le repetă ca și când ar vrea să se asculte. Vorbește singur, începe să emită silabe (da, de, gu) și le unește progresiv în lanțuri de silabe ritmice. De îndată ce s-a instalat această schiță de dialog, sugarul râde cu hohote, se răsucește, întinde brațele și reia vocalizele, indemnând parcă și pe mama lui să le repete. Se oprește din plâns când aude muzică.
Contactul social
În loc de reacții globale (tresăriri, teamă, țipete), sentimentele se nuanțează, mijloacele lui de manifestare se îmbogățesc: bucurie, manie, plictiseală. Din ce în ce mai mult „îi place societatea”, simte nevoia să fie cineva lângă el ori de câte ori este treaz; dacă i se vorbește este fericit. Începe să se contureze din ce în ce mai mult personalitatea sugarului (vesel, leneș, activ, sensibil, visător). Toți cei ce îngrijim sugari suntem izbiți de faptul că unii sugari sunt „leneși” și refuză să primească orice aliment mai consistent sau să „participe” la mâncare, ca unii plâng la orice voce care se ridică, iar alții sunt indiferenți. De îndată ce se trezesc, unii ganguresc, se întorc în toate părțile, încearcă să „prindă” mișcările și vocile adulților. Unii se opresc din plâns când li se vorbește.
Aspecte Fizice Specifice Nou-născutului
Salut! Nu vă îngrijorați de forma, uneori ciudată, a capului bebelușului vostru, cu asimetrii, bose sanguinolente sau pete roșii la nivelul feței. ” Moalele capului” sau fontanela anterioară, datorată oaselor nesuturate, nu este chiar așa de vulnerabilă cum pare!
Culoarea ochilor este albastră la naștere, aproape la toți copiii. Privirea încrucișată(strabismul) este normală până la 3-4 luni, datorată imaturității mușchilor ce coordonează mișcările globului ocular. Aparatul vizual este complet dezvoltat doar în jurul vârstei de 2 ani. Dacă persistă după 6 luni, e bine să se facă un control oftalmologic, pentru că se pot aplica corecții și tratamente cu vindecări uneori spectaculoase, înainte de 2 ani. Să știți că se pot pune ochelari speciali încă de la vârsta de 6 luni!
Umflarea pleoapelor, datorită presiunii exercitate asupra capului la naștere, dispare rapid. Vede bine, dar nu transformă mental imaginea în obiecte, până după 2 luni.
Fetițele pot avea scurgeri vaginale, uneori sanghinolente. Nu vă speriați! La mulți băieți, testiculele nu sunt încă coborâte în scrot. Scrotul poate fi mare și tumefiat. Fimoza este aproape regulă.
Trecerea din mediul lichid în mediu uscat determină tot felul de reacții la nivelul pielii: de la pete roșii, răspândite pe tot corpul, descuamări pe zone largi, până la erupții extinse, fără semnificație de boală.
Ce vedem primul lucru când ne uităm la bebelușul nou-născut? Vedem o erupție punctiformă, albă, cu aspect de ”coșuri” dar mai mici, care apar la nivelul feței și care au semnificație hormonală - miliara noului-născut. Vedem că unii nou-născuți au puf pe corp ( lanugo), mai dezvoltat la prematuri.
Ce vă ”sare în ochi”? Semnele din naștere: semne roșii ( pete materne) pe pleoape, frunte, ceafă - dispar după 1 an; semne în formă de căpșună ( angiom); pată cafenie (pata mongoloidă), la spate, în capătul coloanei vertebrale, de cauză ereditară. Apreciați împreună cu pediatrul semnificația lor.
Mâinile și picioarele reci, mai tot timpul. La unii nou-născuți, au chiar o tentă albăstruie. Nu înseamnă că îi este frig!
În toată această perioadă și nu numai, folosiți produse cosmetice de bună calitate, apă termală, etc.
N.B. Mucoasa limbii apare uneori albicioasă sau încărcată de secreții. Nu întotdeauna este Candida sau altă infecție. Frecvent este lapte precipitat, regurgitat, neînghițit. În această perioadă nu se curăță gura! Limba pare uneori legată de planșeul bucal, prin frenul limbii(ața limbii).
În uter, fătul se hrănește prin intermediul vaselor de sânge, care sunt strânse în cordonul ombilical. Acesta leagă corpul mamei de ombilicul copilului. La naștere cordonul se taie. Acesta nu se pansează; nu se tratează cu nimic, pentru că se vindecă singur, prin uscare.
Nou-născutul poate avea până la 5 scaune/zi, lipicioase sau apoase, verzui, cu mucus, etc. E normal.