Definiția legală a copilului conceput în perioada alăptării și reglementările sale în Codul Civil român

Art. 36. Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu. Dispoziţiile art. Articolul 36 din Noul Cod Civil se referă la personalitatea juridică a copilului conceput. Acest articol reflectă o perspectivă importantă în dreptul civil, recunoscând faptul că copilul conceput are drepturi și interese care trebuie protejate. Prin această prevedere, legiuitorul dorește să stabilească un echilibru între protejarea intereselor copilului conceput și considerarea realităților medicale și biologice. De asemenea, articolul 36 subliniază necesitatea unui tratament juridic adecvat pentru copiii concepuți, chiar dacă aceștia nu s-au născut încă.

1. Care sunt drepturile copilului conceput?

Copilul conceput beneficiază de anumite drepturi subiective patrimoniale și nepatrimoniale, dar acestea sunt supuse unor condiții specifice. Drepturi patrimoniale: Acestea pot include dreptul la moștenire (vocația succesorală) sau dreptul de proprietate asupra unor bunuri. Drepturi nepatrimoniale: Acestea includ, de exemplu, drepturile la respectarea demnității, la integritatea fizică și psihică, la identitate, și la dezvoltare. Este important să reținem că, înainte de naștere, copilul conceput nu are capacitatea de a acționa în mod independent și nu poate exercita drepturi sau obligații în mod direct. În România, conform legislației, drepturile copilului conceput sunt recunoscute începând cu momentul concepției. Acest lucru este stipulat în Legea nr. Natura juridică a condiționării conform căreia copilul trebuie să se nască viu se referă la faptul că, în România, pentru a beneficia de anumite drepturi și protecții legale, copilul trebuie să supraviețuiască nașterii și să trăiască după aceea. Drepturile copilului conceput pot fi influențate de această condiționare în sensul că drepturile complete, inclusiv cele legate de viața și sănătatea copilului, intră în vigoare numai după naștere.

2. Termenul „copil conceput”

Termenul „copil conceput” se referă la stadiul de dezvoltare al unui embrion uman care a fost creat în urma fecundării oului de către un spermatozoid, dar care nu s-a născut încă. Tehnicile de reproducere umană asistată medical (cum ar fi fertilizarea in vitro sau inseminarea artificială) sunt metode prin care se încearcă să se ajute persoanele care întâmpină dificultăți în a concepe un copil în mod natural. În cazul acestor tehnici, „copilul conceput” se referă la etapa în care embrionul a fost creat în laborator, dar încă nu a fost implantat în corpul femeii. În legislația din România, copilul încă nenăscut este tratat ca fiind născut ori de câte ori se discută despre drepturile sale. Acest lucru este legat de ideea de „capacitate de folosință anticipată” a unui copil conceput, dar care nu s-a născut încă, cu condiția ca acesta să se nască viu. Embrionul uman sau fătul reprezintă o entitate în curs de dezvoltare, intrinsec legată de momentul nașterii sale din corpul mamei. În ciuda acestui fapt, până la momentul nașterii, el nu dobândește statutul de persoană distinctă în cadrul ordinii juridice, fiind asociat juridic exclusiv cu mama sa. Deși, așa cum am precizat anterior, legea îi recunoaște unele drepturi, atât de natură patrimonială, cât și nepatrimonială, acestea sunt contingentate (limitate) de anumite condiții. Această perspectivă subliniază diferența dintre existența biologică a embrionului sau fătului și recunoașerea sa în cadrul sistemului juridic. Chiar dacă procesul biologic de dezvoltare este în curs, acesta nu dobândește automat statutul de subiect de drept, ci acesta este condiționat de nașterea sa viabilă.

3. În ce condiții sunt recunoscute drepturile copilului conceput?

Condiționarea conform căreia trebuie să se naște viu are o natură juridică semnificativă. Aceasta se numește „condiție suspensivă.” Acest lucru înseamnă că efectele drepturilor copilului conceput sunt suspendate și nu devin efective decât în cazul în care se îndeplinește această condiție. Această condiție suspensivă are un impact asupra momentului în care drepturile devin efective și poate influența, de exemplu, dreptul la moștenire sau dreptul la beneficii legate de starea civilă a copilului. În esență, legea acordă un anumit statut juridic embrionului sau fătului, chiar înainte de naștere, dar acesta este condiționat de nașterea vie. Dacă condiția nu este îndeplinită, drepturile respective sunt eliminate și nu sunt transmise sau moștenite.

Sunt aceste drepturi protejate între data concepțiunii și data nașterii, și dacă da, cum și de către cine? Drepturile copilului conceput fac parte din ceea ce se numește „patrimoniul personal anticipat”. Acesta include drepturi de natură patrimonială și nepatrimoniale care se referă la viitorul copil. Principiul infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis ejus agitur (copilul conceput este tratat ca născut ori de câte ori este vorba despre drepturile sale), recunoscut de lege, stipulează că drepturile copilului conceput sunt protejate încă de la momentul concepției. Atunci când drepturile sunt indisolubil legate de obligaţia corelativă, acestea formează ceea ce se numește un „raport juridic”. Dacă vorbim despre drepturile și obligațiile unui copil conceput, acestea sunt interdependente. În ceea ce privește momentul nașterii obligației de întreținere a copiilor în sarcina părinților, aceasta poate începe fie de la nașterea propriu-zisă a copilului, fie chiar de la concepția acestuia, corelativ cu drepturile ce încep să apară pentru copil încă din această etapă. De asemenea, embrionul uman, înainte de naștere, nu are personalitate juridică distinctă de cea a mamei sale, fiind legat de aceasta din urmă până la momentul nașterii.

Alăptarea și alimentația în perioada postnatală este importantă pentru creșterea și dezvoltarea corespunzătoare a sugarului. Prin alăptare, copilul este expus la cantități mici din anumite alimente care trec în laptele matern, obișnuindu-se cu diferite gusturi, precum și cu diverși alergeni. Alimentația mamei în timpul alăptării influențează atât sănătatea sa, cât și a copilului, necesitând o dietă echilibrată, cu calorii adecvate, proteine, vitamine și minerale. În materie de dietă, se recomandă aproximativ 2000-2800 kcal pe zi, cu un surplus de aproximativ 400 kcal față de perioada preală sarcinii.

Alimentația în timpul alăptării include proteine animale, calciu, fier, fibre, legume cu frunze verzi, fructe, semințe și glucide din surse sănătoase. Este important să se evite alcoolul, să se limiteze cafeina și să se acorde atenție la alimentele care pot provoca balonare sau alergii la sugar. De asemenea, dietă poate necesita suplimente în cazul alimentației vegetariene sau vegan, în special vitamina B12, calciu și zinc.

Universul juridic subliniază de asemenea că timpul legal al concepțiunii, în contextul filiației, este reglementat prin prevederi specifice (de inspirație franceză) și poate implica prezumții legale despre momentul concepției, dar aplicabilitatea acestor prezumții diferă între maternitate și paternitate, necesitând probe adecvate pentru dovedire. Pregătirea profesională în dreptul familiei include înțelegerea acestor concepte, așa cum este expus în literatura juridică de specialitate.

4. Condiții practice și implicații

Principiul infans conceptus pro nato habetur se aplică încă din concepție, în măsura în care drepturile copilului conceput sunt protejate în avans, în cazul în care copilul se naște viu. În situații precum concepția asistată, statul român tratează copilul nenăscut ca având capacitatea de folosință anticipată, cu condiția ca nașterea să se producă în modul viabil. În ceea ce privește întreținerea, drepturile și obligațiile pot incepe să producă efecte în funcție de momentul nașterii, dar pot avea implicații și în timpul concepției, în funcție de circumstanțe. Embrionul nu are personalitate juridică distinctă de mama sa înainte de naștere, însă drepturi patrimoniale și nepatrimoniale pot exista în funcție de condițiile legale.

Alte lucruri importante includ că alăptarea este susținută de instituții medicale pentru a asigura hrănirea corectă a sugarului încă din primele ore după naștere, indiferent de modalitatea de naștere. Consumul de lichide pentru mamă este încurajat, iar alăptarea promovează bunăstarea copilului pe termen lung, inclusiv potențialul scăderii riscului de afecțiuni viitoare. Mituri despre creșterea laptelui prin dietă sunt demontate în mare parte prin practici stiintifice, iar principiile nutritive rămân fundamentale pentru dezvoltarea sugarului.