Perioada de concediu pentru creșterea copilului a suferit modificări semnificative de-a lungul timpului în legislația românească, având un impact direct asupra vieții profesionale și personale a părinților.
Istoricul Concediului de Maternitate în România
Concediul plătit pentru creșterea copilului a fost introdus în România pentru prima dată în ianuarie 1990, prin Decretul-lege nr. 31/1990. Conform acestuia, "femeile salariate" aveau dreptul la 112 zile de concediu medical (concediu de maternitate), urmate de un concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de un an a acestuia.
Ulterior, în 1997, Legea nr. 120/1997 a extins durata acestui concediu la doi ani. Odată cu intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, concediul plătit pentru creșterea copilului a fost "reinventat", devenind unul dintre cele mai cunoscute și apreciate beneficii sociale din România post-decembristă.
Decretul-lege nr. 31/1990, emis de Consiliul Frontului Salvării Naționale, stipula la Art. 1 că "Femeile salariate au dreptul, în condiţiile prevăzute de prezentul decret-lege, la un concediu plătit pentru îngrijirea copilului, în afara concediului plătit pentru sarcină şi lehuzie de 112 zile prevăzut de reglementările în vigoare." La Art. 3, se specifica că "Pe durata concediului pentru îngrijirea copilului se plăteşte o indemnizaţie de 65 la sută din salariul tarifar lunar." De asemenea, Art. 4 preciza că "Perioada concediului pentru sarcină şi lehuzie şi a concediului pentru îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la un an constituie vechime în muncă şi se include în calculul vechimii neîntrerupte în muncă şi în aceeaşi unitate."
De prevederile acestui decret-lege beneficiază și salariatele care înfiază copii, au fost numite tutore, au copii încredinţaţi sau daţi în plasament familial, până la împlinirea de către copii a vârstei de un an.
Reglementări și Perioade Cheie
Este important de precizat modul în care diferitele perioade de concediu pentru creșterea copilului sunt valorificate în ceea ce privește vechimea în muncă și stagiul de cotizare:
- Perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001: Conform Decretului-Lege nr. 31/1990 și Legii nr. 120/1997, această perioadă constituie vechime în muncă și stagiu de cotizare contributiv.
- Perioada 1 aprilie 2001 - 1 ianuarie 2006: Beneficierea de indemnizația de asigurări sociale (concediu pentru creșterea copilului) în acest interval reprezintă stagiu de cotizare asimilat. Acesta nu se ia în considerare la determinarea stagiului minim și complet de cotizare contributiv necesar acordării drepturilor de pensie, dar nici la acordarea punctelor de stabilitate.
- Perioada ulterioară datei de 01.01.2006 (fără contribuții datorate): Acest concediu reprezintă stagiu de cotizare asimilat. Prin excepție, se are în vedere la calculul stagiului minim și complet de cotizare contributiv pentru drepturile de pensie, conform art. 47 alin. (4) din lege. Totuși, nu se ia în considerare la acordarea punctelor de stabilitate.
Indemnizația de Creștere a Copilului și Stimulentul de Inserție
Indemnizația de creștere a copilului este un beneficiu social acordat integral de stat, pe durata căruia părintele are contractul de muncă suspendat. Aceasta se acordă pe o perioadă de maximum doi ani de la nașterea copilului sau trei ani în cazul copiilor cu dizabilități.
Persoanele care se întorc mai repede la serviciu beneficiază de un stimulent de inserție și nu pot fi concediate de angajator pe perioada acestui beneficiu. Această măsură încurajează părinții să revină pe piața muncii înainte de finalizarea concediului.
Calculul indemnizației de creștere a copilului se bazează pe veniturile realizate în ultimele 12 luni. În cazul în care nu au existat venituri, indemnizația este calculată la nivelul salariului minim brut pe economie.
În mod normal, obținerea de venituri suplimentare în perioada concediului poate duce la suspendarea dreptului la indemnizație. Totuși, dacă indemnizația calculată pentru un al doilea copil este mai mică decât cea obținută pentru primul, solicitantul are dreptul de a primi aceeași sumă ca în concediul anterior.
Evoluția Politicilor de Familie
Analiza schimbărilor legislative arată o adaptare a concediului plătit pentru creșterea copilului la contextul economic. Inițial, politica familială a vizat încurajarea natalității și, implicit, "dezactivarea" temporară a proaspeților părinți de pe piața muncii, mai ales în perioadele de creștere economică (2006-2010).
În perioada 2006-2008, design-ul concediului plătit facilita ieșirea de pe piața muncii a părinților cu copii sub doi ani, indiferent de venituri. Pentru părinții cu venituri sub media națională, indemnizația lunară aproxima sau chiar depășea veniturile anterioare, menținând standardul de viață. Pentru cei cu venituri peste medie, perioada de concediu însemna o pierdere financiară mai mică sau mai mare, dar reîntoarcerea la muncă ar fi presupus costuri de îngrijire a copilului care nu erau acoperite de indemnizație.
Începând cu ianuarie 2011, prin Ordonanța de urgență nr. 111/2010, politica s-a schimbat, transformându-se într-un instrument menit să încurajeze reîntoarcerea rapidă pe piața muncii a părinților. Părinții pot opta pentru un concediu mai scurt, cu o indemnizație mai generoasă, minimizând pierderile financiare. De asemenea, un bonus de reinserție de 500 RON/lună poate subvenționa costurile de îngrijire a copilului.
Datele statistice indică o creștere a numărului beneficiarilor bonusului de reinserție după 2011, ajungând la peste 20% din totalul părinților eligibili conform Legii nr. 166/2012.
Puțini tați își iau concediu de creștere a copilului, în România. Unii suferă de depresie postnatală
Exemplu de Calcul pentru Pensie
Un exemplu concret ilustrează modul în care perioadele de concediu sunt luate în calcul pentru pensie:
O femeie, născută la 01.07.1963, se înscrie la pensie pentru limită de vârstă la 01.01.2025, cu reducerea vârstei standard de pensionare. Are un stagiu total de cotizare de 34 de ani, compus din:
- 30 ani și 6 luni în condiții normale (stagiu contributiv)
- 1 an concediu creștere copil anterior 01.04.2001 (stagiu contributiv)
- 6 luni indemnizație de asigurări sociale (concediu creștere copil) în perioada 1 aprilie 2001 - 1 ianuarie 2006 (stagiu asimilat)
- 2 ani concediu pentru creșterea copilului, ulterior datei de 01.01.2006 (stagiu asimilat)
Stagiul complet de cotizare contributiv pentru reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an (pentru 2 copii) este de 33 ani și 3 luni.
Stagiul de cotizare contributiv realizat pentru deschiderea dreptului la pensie este de 33 ani și 6 luni (incluzând 2 ani de concediu creștere copil ulterior 01.01.2006). Total stagiu de cotizare contributiv pentru puncte de stabilitate este de 31 ani și 6 luni, deoarece perioadele de concediu pentru creșterea copilului și indemnizația de asigurări sociale sunt excluse ca perioade asimilate.
Conform art. 85 alin. (3) din lege, se acordă puncte de stabilitate pentru 6 ani și 6 luni stagiu de cotizare contributiv (31 ani 6 luni - 25).
| Tip Stagiu | Durată | Considerat pentru Pensie |
|---|---|---|
| Condiții normale de muncă | 30 ani 6 luni | Contributiv |
| Concediu creștere copil (până la 01.04.2001) | 1 an | Contributiv |
| Indemnizație asigurări sociale (2001-2006) | 6 luni | Asimilat (nu pentru stagiu minim/complet, nici pentru stabilitate) |
| Concediu creștere copil (după 01.01.2006) | 2 ani | Asimilat (pentru stagiu minim/complet, nu pentru stabilitate) |
Concediul prenatal, deși opțional și reglementat separat, reprezintă o perioadă înainte de naștere, iar concediul de maternitate propriu-zis se întinde pe 126 de zile, cu minimum 42 de zile postnatal.
tags: #cati #ani #era #concediul #de #maternitate