Efecte ale administrării piafen și Augmentin în timpul sarcinii: ce trebuie să știe medicul de familie și obstetricianul

Family doctors and particularly obstetricians often have to prescribe antibiotics to pregnant women. While some antibiotics are considered to be safe during pregnancy, others have serious side effects, like miscarriage and/or teratogenesis with different degrees of severity that endanger the life of the child and mother alike. To avoid this unnecessary risk and in order to know which antibiotics are safe in pregnancy, there are a lot of therapeutic protocols and lists of dangerous or safe antibiotics, based on clinical and experimental studies. Yet there is a fundamental dilemma that persists regarding the cause of the side effects: was it the infection or the antibiotic? Most researchers recognize that they don’t know whether the side effects were caused by the infection or by the antibiotic, and almost all studies were limited by the small number of samples. Deeper and larger studies are necessary to clear this.

Unul dintre cele mai mari progrese medicale ale secolului XX îl reprezintă antibioticele, care au salvat sute de milioane de vieți prin tratarea și vindecarea multor infecții, prevenind, în foarte multe cazuri, complicații deosebit de severe și chiar decesul. Dar, ca și alte medicamente, antibioticele pot provoca efecte adverse nedorite (diaree, candidoze, alergii etc.) sau, atunci când sunt folosite în mod necorespunzător, pot avea unele consecințe negative. Un aspect cu care se confruntă în permanență specialiștii în obstetrică-ginecologie, dar și medicul de familie, este acela al utilizării antibioticelor în perioada sarcinii, unele estimări indicând faptul că la una din patru femei gravide i se va prescrie un antibiotic. În perioada sarcinii există o anumită depresie a sistemului imunitar, acest lucru fiind explicabil (pentru ca mama să nu respingă fătul), dar poate cauza o creștere a severității infecției apărute în timpul sarcinii.

Conflictele între infecție și tratament: ce spun cercetările

În timp ce mai multe antibiotice au fost considerate sigure pentru femeile însărcinate, unele antibiotice, administrate în timpul sarcinii, pot avea consecințe negative, precum avort spontan sau malformații congenitale cu diferite grade de severitate, ce pot pune în pericol atât viața copilului, cât și a mamei. Acestea sunt antibiotice cunoscute de-a lungul timpului a fi teratogene și trebuie evitate pe tot parcursul sarcinii, cum ar fi streptomicina și kanamicina (pot provoca pierderea auzului) și tetraciclina (poate duce la slăbire, hipoplazie și modificări de culoare a oaselor lungi și a dinților).

Există o preocupare continuă pentru a ști dacă și care antibiotice pot fi utilizate fără a periclita sănătatea copilului și a mamei. În acest scop a fost realizată o serie de studii și au fost lansate liste de antibiotice ce pot fi utilizate sau evitate în timpul sarcinii. Un studiu realizat în Ungaria, în perioada 1980-1996, a investigat efectul teratogen al antibioticelor aminoglicozidice, cum ar fi gentamicina, streptomicina, tobramicina și neomicina, fiind analizate cazurile cu malformații congenitale în paralel cu un grup de martori sănătoși.

Alte studii, efectuate de US Centers for Disease Control and Prevention și de National Center on Birth Defects and Developmental Disabilities, în 2009, și de Colegiul American de Obstetrică și Ginecologie, au constatat că două tipuri de antibiotice au fost asociate cu un risc mai mare pentru mai multe defecte congenitale: nitrofurantoinele și sulfonamidele, care sunt prescrise în special pentru infecții ale tractului urinar. Astfel, sulfonamidele au fost legate de un risc crescut pentru anencefalie, hernie diafragmatică, defecte cardiace cum ar fi sindromul inimii stângi hipoplazice și coarctația de aortă etc. Nitrofurantoinele au fost, de asemenea, asociate cu defecte multiple la naștere, inclusiv anoftalmie și microftalmie, câteva defecte cardiace congenitale, cheiloschizis („buza de iepure”) cu sau fără palatoschizis. Nu s-a stabilit însă o relație de cauzalitate între utilizarea antibioticelor și malformațiile congenitale. Aceste două antibiotice sunt în continuare considerate adecvate atunci când nu există o alternativă satisfacătoare.

Ventilația riscurilor: ce antibiotice pot fi utilizate cu precauție

De aproximativ 30% dintre femei s-a observat că au luat un antibiotic în perioada studiată, de la trei luni înainte de concepție până la sfârșitul sarcinii. Chiar și antibioticele considerate sigure s-au dovedit a fi asociate cu defecte congenitale; de aceea penicilina, eritromicina și cefalosporinele nu au fost asociate cu risc crescut pentru aproximativ 30 de defecte congenitale, însă autori recunosc că nu știu dacă defectele au fost cauzate de antibiotice sau de infecția de bază. Asocierea între utilizarea claritromicinei în primul trimestru de sarcină și riscul crescut pentru avort spontan, dar fără creșterea malformațiilor, a fost evidențiată de un alt studiu publicat în 2013. Noi cercetări confirmă faptul că copii ai căror mame au folosit antibiotice în primul și al treilea trimestru au mai multe șanse să dezvolte astm bronșic, însă nu este clar dacă este de la infecție sau de la antibiotice.

Studiile indică faptul că folosirea antibioticelor în timpul sarcinii poate modifica microbiota mamei și, implicit, dezvoltarea sistemului imunitar al sugarilor, crescând susceptibilitatea la infecții și boli alergice. Un studiu pe peste 182000 de gravide a analizat asocierea dintre expunerea la antibiotice și risc de avort spontan; macrolidele (cu excepția eritromicinei), metronidazolul, sulfonamidelor, tetraciclinele și chinolonele au fost asociate cu un risc crescut. Eritromicina, penicilinele, cefalosporinele sau nitrofurantoin nu au prezentat risc crescut în acele studii. Totuși, confuzii precum severitatea infecției pot influența rezultatele.

Ce recomandă medicii pentru utilizarea în timpul sarcinii

Este de preferat alegerea unui antibiotic sigur, adesea un medicament mai vechi, cu rezultate deja dovedite în timpul sarcinii, ținându-se cont de o terapie cu un singur antibiotic, dacă este posibil. Educația pacientelor despre descurajarea utilizării antibioticelor fără prescripție medicală este esențială. Până la proba contrarie, trebuie evitate: streptomicina, kanamicina, chinolonele, tetraciclinele, aminoglicozidele (cu excepția cazului în care există o infecție severă), macrolidele (cu excepția eritromicinei), metronidazolul în doze mari, trimetoprim în primul trimestru (antagonist al acidului folic) și nitrofurantoina la termen (risc de hemoliză neonatală).

În cazul afecțiunilor dentare sau a infecțiilor dentare severe, medicul stomatolog poate recomanda antibiotice, iar cele considerate sigure în timpul sarcinii includ penicilinele (de ex., amoxicilină), cefalosporinele și macrolidele. Este esențial să se respecte indicațiile medicului și să se comunice clar despre sarcină și despre orice alte medicamente sau suplimente luate. Administrarea de antibiotice poate afecta flora intestinală a fătului, iar decizia de tratament trebuie discutată în colaborare cu un medic obstetrician/gynecolog sau cu medicul stomatolog, în funcție de situație.

Augmentin în sarcină: ce spune literatura și recomandările practice

Augmentin este un antibiotic combinat care conține amoxicilină și acid clavulanic. Este utilizat pentru tratarea infecțiilor bacteriene precum infecții respiratorii, urinare, sinuzite, otite și infecții ale pielii. Amoxicilina este un antibiotic din clasa penicilinelor, iar acidul clavulanic ajută la prevenirea rezistenței bacteriene, făcând tratamentul mai eficient. Conform studiilor, Augmentin este considerat relativ sigur în sarcină, fiind inclus în categoria B de către FDA. Aceasta înseamnă că nu s-au găsit dovezi de efecte negative asupra fătului în studiile pe animale, însă studiile extinse pe femei însărcinate sunt limitate. Medicul poate recomanda Augmentin doar în situațiile în care beneficiile depășesc riscurile potențiale, de obicei în cazuri severe de infecții bacteriene care nu pot fi tratate eficient prin alte metode.

Există riscuri: în primele săptămâni de sarcină, orice medicament trebuie administrat cu precauție, deoarece această etapă este crucială pentru dezvoltarea organelor fătului. Unele studii sugerează o posibilă legătură între utilizarea Augmentin în trimestrul al doilea și un risc ușor crescut de enterocolită necrozantă la nou-născuți, o afecțiune rară a intestinului. Alternativele includ hidratarea corectă, vitaminele (în special acid folic), probiotice, și, dacă infecția este modestă, tratamente non-antibiotice sau antibiotice din clase considerate mai sigure. Totuși, dacă infecția este clar confirmată și necesită tratament, antibioticele pot fi imperative pentru protejarea sănătății mamei și a fătului.

Recomandări practice pentru pacienți și profesioniști

• Evitați automedicația: nu luați antibiotice fără prescripție medicală.
• Discutați cu medicul despre sarcină înainte de a lua orice antibiotic; raportați toate diagnosticele și medicamentele existente.
• Alegeți antibioticele cu cât mai multe dovezi de siguranță în sarcină (de preferință clasele peniciline, cefalosporine sau macrolide în dozele recomandate).
• Utilizați terapia cu un singur antibiotic când este posibil, pentru a reduce potențialele efecte adverse.
• Monitorizați eventualele efecte adverse ale terapiei și adaptați tratamentul în funcție de evoluția sarcinii și de răspunsul clinic.

În cazul infecțiilor urinare și ale tractului respirator, tratamentul poate fi necesar în timpul sarcinii, iar riscurile posibile trebuie cântărite cu beneficiile terapiei împotriva infecției netratate. O atenție specială se acordă utilizării nitrofurantoinei și sulfonamidelor în timpul sarcinii din perspectiva posibilelor malformații, dar, în lipsa alternativei adecvate, acestea pot fi agreate ca opțiuni controlate, mai ales dacă expunerea este în perimetrul timpului în care beneficiile depășesc riscurile.

Este esențial ca femeile însărcinate să discute cu medicul curant despre starea lor medicală specifică, să analizeze opțiunile de tratament și să evite automedicația. Perioada gestației necesită o atenție sporită față de alegerea medicamentelor, inclusiv a antibioticelor, pentru a proteja atât sănătatea mamei, cât și a fătului.

Din punct de vedere al siguranței, literatura arată că nu există o relație clară de cauzalitate între utilizarea antibioticelor și malformațiile congenitale, iar multe concluzii indică necesitatea unor studii suplimentare pentru clarificarea rolului infecției față de rolul antibioticelor. Întotdeauna tratamentul trebuie să țină cont de raportul risc-beneficiu pentru sarcină, iar decizia finală să fie luată de un specialist în obstetrică-ginecologie sau medicul curant, în funcție de contextul medical.

tags: #ce #afectear #piafenul #sarcina #augumentinul

Postări populare:

• Află despre cazul cutremurător de la Maternitatea Polizu
• Ghid complet despre ecografia de morfologie fetală în timpul sarcinii
• Condițiile recunoașterii hotărârilor străine în România
• Importanța termoreglării în primele zile ale copilului prematur în NICU
• Exploră evaluările, prețurile și ghidul pentru Centrele de activități pentru bebeluși EvaWoodToys