Efectele psihologice și emoționale asupra copiilor mamelor care au suferit un avort

Pierderea perinatală este un eveniment care poate apărea, voit sau nevoit, oricând în viaţa unei femei. Pierderea unui copil reprezintă una dintre cele mai traumatizante experienţe emoţionale care pune la încercare psihicul unei posibile viitoare mame. Studiul de față își propune să evidențieze caracteristicile distresului emoțional la femeile ce au suferit o pierdere perinatală.

Contextul cercetării și principalelor constatări

În cadrul cercetării au participat un număr total de 60 de femei ce au suferit pierdere perinatală. Toate participantele sunt de naționalitate română, cu vârste cuprinse între 15-35 ani (media de vârstă m=27.61; AS=4.13). Participantele la cercetare au fost grupate în două loturi egale: un lot de 30 de femei au solicitat avortul (media de vârstă m=26.26; AS=4.45); un lot de 30 de femei au avut pierdere de sarcină (media de vârstă m=28.96; AS=3.33). Chestionarele utilizate au fost: PDA și Perinatal Grief Scale. Chestionarele au fost completate de către participante în perioada de spitalizare în cadrul Clinicii de Obstetrică și Ginecologie Odobescu din Timișoara, în perioada 2016-2017. Toate participantele au completat un formular de consimțământ cu privire la folosirea datelor în cadrul cercetării.

Analiza statistică a datelor a evidenţiat existenţa unei diferenţe puternic semnificative statistic între cele două loturi în ce privește distresul afectiv pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001), media participantelor din lotul cu pierdere de sarcină fiind mai ridicată decât cea a celor din lotul cu avort la cerere, ceea ce indică o tendinţă relevantă la femeile cu pierdere de sarcină de a resimți distres afectiv puternic.

Analiza statistică a datelor a evidenţiat existenţa unei diferenţe puternic semnificative statistic între cele două loturi în ce privește durerea legată de pierdere pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001), media participantelor din lotul cu pierdere de sarcină fiind mai ridicată decât cea a celor din lotul cu avort la cerere, ceea ce indică o tendinţă relevantă la femeile cu pierdere de sarcină de a resimți durere, tristețe, distres acut și disperare.

PTSD, durere și intensitatea simptomelor

Din rezultatele prezentate mai sus, se evidențiază că nivelul simptomatologiei specifice PTSD este unul semnificativ mai scăzut (p<.001) la femeile care au solicitat avortul, 46.7 % dintre acestea prezentând unele simptome de intensitate mică și 53.3% simptome de intensitate moderată. 16.7% din femei cu pierdere de sarcină prezintă simptome de intensitate moderată, respectiv 83.3% un nivel ridicat/sever, acestea confruntându-se cu mai multe simptome specifice în traumă (gânduri intruzive, coșmaruri, flashbacks, retrăirea evenimentului, evitare, reactivitate crescută, gânduri și emoții negative), conform criteriilor de diagnosticare pentru PTSD în formă moderată/ severă.

În urma prelucrării datelor, se evidențiază că nivelul durerii legate de pierdere, cât și la nivelul scalelor pentru evaluarea tristeții și plânsului, dar și disperarea, este semnificativ mai scăzut la femeile care au solicitat avortul, acestea prezentând durere și distres legate de pierdere de intensitate mică 90%, sau moderată 10%. Aproape 8 din 10 femei ce au pierdut sarcina (76.8%) se confruntă cu durere, tristețe și plâns, distres acut/disperare cu o frecvență și intensitate de nivel ridicat, iar 2 din 10 (20%) cu simptome de nivel moderat.

Reacții emoționale imediate și pe termen scurt

Rezumat: Cele mai frecvente reacții imediate post-avort sunt ușurarea (raportată de până la 80% dintre femei în primele săptămâni) și tristețea - ambele pot coexista și sunt considerate normale. Datele actuale arată că majoritatea femeilor nu dezvoltă tulburări psihiatrice severe după avort, deși un procent semnificativ trece printr-o perioadă de tristețe, vinovăție sau ambivalență care necesită sprijin adecvat.

Spectrul emoțional post-avort este mai larg decât orice narativă simplificatoare - fie că vine din perspectiva „e un lucru banal” sau „trebuie să suferi neapărat”. Cercetările din ultimii ani confirmă că femeile pot experimenta simultan emoții contradictorii, fără ca vreuna dintre ele să fie „greșită”. Studiile de cohortă arată că ușurarea este emoția dominantă pentru majoritatea femeilor în primele zile și săptămâni după avort - în special atunci când decizia a fost luată dintr-o situație de criză (sarcină nedorită, partener absent, instabilitate financiară gravă).

Ce reacții sunt normale și când e nevoie de ajutor

Considerat normal în primele 2-4 săptămâni: tristețe episodică, plâns ocazional, gânduri care revin la experiența trăită, ușoară oboseală emoțională, momente de regret alternând cu momente de ușurare, iritabilitate moderată. Aceste reacții se diminuează progresiv pe măsură ce femeia se adaptează și este susținută de cei apropiați.

Semne care necesită evaluare de specialitate: tristețe persistentă mai mult de 2 săptămâni, pierderea plăcerii în activități (anhedonie), tulburări de somn severe, dificultăți de concentrare, izolare socială progresivă, coșmaruri recurente sau flashback-uri legate de procedură (pot indica o reacție de stres post-traumatic), gânduri de inutilitate sau suicidare - acestea din urmă necesită prezentare de urgență la medic sau apel la o linie de criză.

Factorii de risc care pot afecta copiii mamelor afectate

Identificarea factorilor de risc este esențială pentru îngrijirea preventivă. Aceștia nu prezic inevitabilitatea unei tulburări, ci semnalează nevoia de monitorizare mai atentă și ofertă de sprijin proactiv. Factori individuali și psihiatrici: antecedente personale de depresie, anxietate sau tulburare bipolară reprezintă cel mai consistent predictor al dificultăților emoționale post-avort.

Factorii sociali și de stigmatizare: în comunitățile în care avortul este puternic stigmatizat (religios, cultural sau social), femeile sunt mai predispuse să ascundă experiența, să nu primească sprijin și să dezvolte simptome de ruminație și izolare. Lipsa unui sistem de suport social - partener absent, familie dezaprobatoare, prieteni cu care nu poți vorbi - crește semnificativ riscul de durată prelungită a distresului. În cazul în care mama trăiește vinovăție, rușine sau o izolare prelungită, există riscul ca aceasta stare să influențeze calitatea relației cu copilul născut ulterior și mediul emoțional în care copilul se dezvoltă.

Factorii legați de sarcina în sine: avortul tardiv, avortul la o sarcină dorită din motive medicale (anomalii fetale) și avortul spontan repetat sunt asociate cu un doliu mai intens și cu necesitatea unui sprijin psihologic mai specializat. Vârsta și paritatea: adolescentele și femeile cu experiențe de sarcină multiplă anterioară pot traversa această perioadă diferit față de femeile la prima sarcină la vârstă adultă - nu neapărat cu mai mult risc, dar cu nevoi distincte de sprijin.

Transmisia efectelor asupra copiilor

Femeia este cea care poate transmite trauma copilului ei, în cazul în care îl naște, dar nu este dorit. Uneori, traumele relaționale sau emoționale nerezolvate pot influența ulterior comportamentul parental, atașamentul și calitatea mediului familial. Familia constituie un organism duhovnicesc şi biosocial unitar. Vătămarea unuia dintre membrii ei se răsfrânge în mod obligatoriu şi asupra vieţii celorlalţi. Copiii sunt pur şi simplu mai receptivi, cele mai mici oscilaţii ale climatului psihologic şi duhovnicesc lasă asupra lor o urmă mult mai adâncă decât asupra adulților.

Psihanaliştii presupun că „refuzul subconştient” al sarcinii nedorite este o formă nefinalizată de sinucidere. Uneori, aceasta duce la criză de vomă incoercibilă şi alte simptome de toxicoză. Observaţiile unor specialişti indică faptul că patologia sistemului nervos la făt are în timp efecte negative asupra dezvoltării psihofizice a copilului. Într-o anumită măsură sunt provocate astfel comportamentul asocial şi împătimirea de droguri.

Manifestări psihologice la femei care influențează indirect copiii

Aceste femei manifestă simptome precum: lipsa concentrării, dezamăgire, reacţii schizofrenice, pierderi de memorie, psihoză afectivă, pierderea interesului pentru activitaţile desfășurate, schimbări dramatice ale personalităţii sau lipsa motivaţiei. Sindromul post-avort are un cumul de simptome care pot apărea imediat dupa avort sau mai tarziu. Simptomele variaza de la o stare de apatie pronuntata la ganduri suicidale si pot declansa alte tulburari comportamentale precum bulimia, anorexia, autopedepsirea ori consumul de alcool si droguri.

Recurg la o izolare socială. Înconjurate de prieteni care au deja propriile familii, acestea se simt singure și înstrăinate. Acest lucru apare atât în viaţa lor interioară, simţindu-se lăsate în urmă, cât și în interacţiunile cu ceilalţi, când se simt date la o parte din cauza noilor activităţi și roluri impuse de noile statuturi materne.

Mecanisme psihice de adaptare și consecințele lor

Intreruperea voluntara a sarcinii genereaza o furtuna emotionala in psihismul femeii. Pentru ca drumul este cu sens unic, femeia care a avortat cu voie sau fara voie, va dezvolta o serie de mecanisme psihice de aparare: racionalizarea (gasirea unor motivatii sau scuze plauzibile pentru avortul facut) și reprimarea (alungarea in inconstient a sentimentelor dureroase sau a detaliilor amintirii provocate de avort). Când durerea este prea mare, o femeie se poate disocia sau „face un check out” emotional: un raspuns creativ care amorteste acea parte a Sinelui, inghetandu-l in timp. Acea parte blocata ramane atat nespusa, cat si neascultata; o parte imobilizata, pierduta a Sinelui intr-un peisaj al durerii sau durerea captivă.

Durerea captiva poate determina suferință prelungită, iar efectele pe termen lung asupra relațiilor interpersonale și a capacității parentale pot influența dezvoltarea copilului. Rolul terapiei este de a lucra cu tensiunea esențială dintre dorința disperată a femeii de a nega sau de a ascunde sursa rusinii sale si nevoia de a-si elibera sentimentele captive.

Intervenții, resurse și suport pentru reducerea riscului asupra copiilor

Există resurse de suport specifice: consiliere psihologică individuală, grupuri de suport, linie telefonică de criză și servicii de sănătate mintală perinatală disponibile în România. Sistemul public de sănătate: medicul de familie este primul punct de contact recomandat. Poate evalua simptomele, poate oferi trimitere la psiholog (prin CAS) sau la psihiatru. Centrele de Sănătate Mintală județene oferă consultații psihiatrice și psihologice gratuit sau la tarif redus.

Psihologul și psihoterapeutul: terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și terapia centrată pe doliu sunt cele mai studiate intervenții pentru simptomele depresive și anxioase post-reproductiv. O ședință individuală permite femeii să proceseze experiența într-un cadru confidențial și non-judecativ. Participarea la astfel de grupuri nu substituie terapia, dar poate fi complementară și valoroasă.

Platforme online și telemedicină: o serie de platforme de sănătate mintală oferă consultații online, utile mai ales pentru femeile din medii rurale sau care preferă anonimatul inițial. Partenerul și familia: sprijinul persoanelor apropiate rămâne, în toate studiile, cel mai puternic factor protector împotriva evoluției negative.

Rolul celor apropiați în protejarea copilului

• Ascultați fără să oferiți soluții sau judecăți.
• Nu minimalizați și nu dramatizați; validați experiența și oferiți suport concret.
• Respectați ritmul: unele femei vor să vorbească imediat, altele au nevoie de timp.
• Ajutați practic - mese, cumpărături, companie fără presiune.
• Dacă observați semne îngrijorătoare (izolare, refuzul alimentației, afirmații despre inutilitatea vieții), propuneți însoțirea la medic sau contactarea serviciilor de urgență.

Aspecte etice, culturale și religioase

Un avort poate reprezenta un subiect foarte controversat. Influența societății, familiei și religiei modelează adesea reacțiile emoționale și disponibilitatea la căutarea sprijinului. Schimbările din climatul socio-cultural și legalizarea avortului au diminuat, în mod cert, presiunea socială legată de avort. Oricare ar fi dificultățile prin care trece femeia, acum, ea are cel puțin sprijinul familiei, al celor apropiați, și poate beneficia de suport psihologic, dacă îl caută. Religia nu și-a schimbat poziția față de avort, condamnandu-l. În cazul avorturilor spontane sau terapeutice, ancorarea în credință, în duhovnic poate reprezenta un pilon de sprijin.

Recomandări practice pentru protejarea copiilor

1. Asigurarea unui mediu familial stabil: reducerea conflictului, oferirea de suport emoțional și menținerea rutinei pentru copii.
2. Acces la intervenții psihologice pentru mamă: reducerea simptomatologiei depistate și îmbunătățirea funcției parentale protejează dezvoltarea copilului.
3. Educație parentală: informarea despre efectele stresului parental și strategiile de reglare emoțională.
4. Monitorizare pe termen lung: în cazurile cu traumă severă sau pierdere complicată, urmărirea psihologică a familiei și copilului poate identifica precoce tulburări de atașament sau comportamentale.
5. Implicarea partenerului și familiei în procesul de vindecare pentru a menține rețeaua de sprijin social.

Concluzii clinice și implicații pentru practică

Rezultatele studiului și literatura de specialitate indică faptul că nivelul suferinței pierderii și nivelul distresului este semnificativ mai ridicat la femeile care pierd sarcina comparativ cu cele care solicită avortul. Acest lucru se reflectă în intensitatea durerii legate de pierdere, a simptomelor specifice PTSD și a distresului afectiv. Datele actuale nu confirmă că avortul cauzează depresie clinică în populația generală, dar identifică clar subgrupuri vulnerabile care beneficiază de sprijin proactiv: cele cu antecedente psihiatrice, fără rețea socială de suport, în context de stigmatizare sau ambivalență marcată.

Indiferent de intensitatea reacțiilor, a cere ajutor este un act de responsabilitate față de sine și de protejare a copiilor. Există resurse disponibile și intervenții eficiente care reduc riscul ca trauma nerezolvată să fie transmisă indirect copiilor prin afectarea calității relațiilor parentale și a climatului familial.

tags: #ce #se #intampla #cu #copii #mamelor

Postări populare:

• Ginecologie condamnări în România: studii de caz și consecințe
• origini și semnificația lui Criss Bebe dragonul roșu
• Despre Cabinetul pediatrie Sali Seila din Constanța
• Pasarela pietonala din Grigorescu: detalii despre proiectare si inlocuire pentru siguranta
• Ce este adeverința de luare la cunoștință a sarcinii?