Conform estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 140 de milioane de femei nasc în fiecare an la nivel global. Se estimează că în fiecare zi, vin pe lume în jur de 385 000 de bebeluși, fie pe cale naturală, vaginală, fie prin cezariană. Majoritatea bebelușilor vin pe lume pe cale naturală, însă operațiile de tip cezariană rămân opțiuni pentru a naște: se estimează că, în Marea Britanie, un copil din 4 se naște prin cezariană, iar în SUA, procentul nașterilor prin cezariană este de 31%. În România, procentul nașterilor prin cezariană ajunge și la 90% în centrele private, viitoarele mămici optând pentru această formă de naștere.
Cum decurge nașterea naturală?
În mod normal, majoritatea femeilor sănătoase care duc la termen sarcini fără probleme și au avizul medicul obstetrician pot naște pe cale naturală. Nașterea propriu-zisă este precedată de travaliu, care debutează cu apariția contracțiilor. În prima fază, care poate dura între câteva ore și câteva zile, contracțiile sunt rare și neregulate, iar colul începe să se dilate treptat. În aceste momente, până la nașterea propriu-zisă, de ajutor pot fi exercițiile de respirație, masajul și băile calde.
Momentul apropierii nașterii este acela când colul se dilată cu aproximativ 4 cm, iar contracțiile devin regulate. Iminența nașterii pe cale naturală este anunțată și de ruperea apei, de prezența a 3 contracții regulate în decurs de 10 minute și de contracțiile dureroase. În aceste situații, se impun prezentarea într-un serviciu medical sau asistența oferită de o moașă. Pentru ca nașterea naturală să se producă, e nevoie de o dilatare a colului uterin de 10 cm. La prima naștere a unei femei, dilatarea completă se produce în 8-12 ore, iar la următoarele, se poate instala mult mai repede, în 5 ore.
Pe tot parcursul travaliului, atât starea mamei, cât și cea a fătului sunt îndeaproape monitorizate pentru ca totul să decurgă fără probleme. Dacă nașterea întârzie și travaliul de prelungește din diverse motive (bebelușul nu are o poziție bună sau mama nu are suficientă forță), medicii pot recurge la metode de a provoca nașterea precum administrarea de oxitocină sau ruperea apei. În situația în care apar dificultăți în expulzia bebelușului, medicii pot recurge la diverse tehnici precum folosirea forcepsului, a vacuumului sau epiziotomia (incizia perineului).
La ora actuală, nașterea vaginală se poate face și sub anestezie epidurală. Aceasta reduce durerile și stresul pe care viitoarea mamă le resimte în timpul travaliului. Există și anumite rezerve legate de anestezia epidurală, unele studii corelând-o cu nevoia de intervenții suplimentare precum forcepsul sau vacuumul, cu scăderea tensiunii arteriale la mamă și cu alte efecte adverse precum febra, durerea de cap, starea de rău și riscul de cateter urinar.
Beneficiile nașterii naturale
Pentru că este forma naturală de a aduce pe cale un copil, nașterea vaginală este cea pentru care fac pledoarie mulți medici și pe care o aleg fără rezerve cele mai multe dintre mame. Printre avantajele nașterii naturale se numără:
- refacerea rapidă după naștere;
- expunerea bebelușului, în timpul expulziei naturale, la o serie de bacterii sănătoase, care îi stimulează imunitatea;
- șanse mai bune pentru alăptare;
- pregătire mai bună a plămânilor copilului pentru respirație;
- reducerea riscului de complicații asociat operației cezariană.
Când se recomandă și în ce constă cezariană?
În ultimii ani, tot mai multe femei optează să nască prin cezariană, mai ales în clinicile private, unde achită integral costurile operației. Dincolo de opțiunile personale în ceea ce privește nașterea, intervenția chirurgicală prin care un bebeluș poate veni pe lume are câteva indicații clare, care țin cont de situația mamei și a fătului. Printre motivele medicale care impun cezariana se numără: poziția bebelușului, bebelușul este prea mare pentru a putea veni pe lume pe cale naturală, sarcină multiplă, prezența hipertensiunii în sarcină sau preeclampsie, anumite infecții în ultimă perioadă a sarcinii, bebelușul este în suferință, placenta previa sau placenta joasă, travaliul nu avansează, cordonul ombilical iese prin col înaintea bebelușului, nașterile prin cezariană din antecedent.
De obicei, operația cezariană este planificată începând cu săptămâna 39 de sarcină. Intervenția durează între 40 și 50 de minute și se face sub anestezie epidurală. Bebelușul este de obicei scos printr-o incizie orizontală, de 10-20 cm, sub linia bikinilor, iar recuperarea durează 3-4 zile la spital. Anumite activități fizice sunt interzise o perioadă, până la controlul de la 6 săptămâni după cezariană.
Ce beneficii și riscuri are cezariană? În comparație cu nașterea naturală, cezariană poate fi o opțiune pentru unele mămici, deoarece nu implică durerea din timpul travaliului. Beneficiile includ: risc scăzut de incontinență și disfuncții sexuale după naștere, risc scăzut ca bebelușul să fie privat de oxigen, o probabilitate mai mică de traumatizare a bebelușului la expulzie. Riscurile includ infecții, cheaguri de sânge, sângerări, afectare a vezicii urinare, tulburări temporare de respirație ale bebelușului, posibilitatea rănirii bebelușului prin incizie, și perioada de recuperare mai lungă pentru mama.
Există posibilitatea nașterii naturale după cezariană, dar există contraindicații, cum ar fi incizia uterină verticală înaltă, ruptura uterină în antecedent sau extirparea unei fibroze. Cezariana programată vs. cezariană de urgență: programată este planificată, de regulă la 39 de săptămâni, cu pregătiri preoperatorii; cezariană de urgență se efectuează în timpul travaliului în cazuri precum suferința fetală sau ruptura uterină, necesitând intervenții rapide.
OMS nu recomandă cezariană la cerere, decât dacă există motive medicale. Naștere naturală sau cezariană? Statisticile arată că una din trei femei recurge la cezariană, însă nașterea naturală este preferată din motive de siguranță. Recuperarea după cezariană durează mai mult decât după naștere naturală, iar durerea postoperatorie poate necesita analgezice și perioade de odihnă mai lungi.
Anestezia epidurală versus rahianestezie în cezariană
Blocul regional poate fi realizat prin anestezie epidurală sau rahianestezie. Anestezia epidurală este uneori preferată pentru nașterea vaginală și pentru cezariană planificată, deoarece poate fi ajustată prin cateter, reduce durerea și permite mublă participate a mamei în expulzie. Rahianestezia oferă o dispariție rapidă a durerii, dar cu durată mai scurtă a efectului, ceea ce o face potrivită în principal pentru cezarianele urgente sau în situații în care este necesară acțiune rapidă. Studii comparative indică faptul că diferențele în rezultatul analgeziei pot fi mici, iar alegerea depinde de circumstanțele medicale și preferința pacientei.
Mituri frecvente despre epidurală, precum „epidurala crește riscul de cezariană” sau „epidurala provoacă paralizie” sunt demontate de studii, iar adevărul este că epidurala reduce disconfortul travaliului, însă nu elimină complet durerea, și nu provoacă paralizie definitivă a membrelor. Efectele secundare pot include hipotensiune temporară, cefalee post-operatorie sau disconfort lombar temporar, însă majoritatea repercută asupra copiilor este minimă.
Recuperarea după cezariană
Recuperarea după cezariană durează în medie între 4-6 săptămâni, cu restricții menite să evite eforturi bruste, urcarea scărilor și manipularea greutăților. Imediat după operație, mama este monitorizată, iar plaga abdominală necesită îngrijire atentă pentru a preveni infecțiile. Lactația poate începe în general imediat după operație, iar contactul piele pe piele pe durata nașterii sau în sala de operație poate facilita atașarea și lactația. Poziționarea bebelușului la sân este importantă, iar pozițiile rezistente la presiune asupra abdomenului, cum ar fi lateral sau „minge de rugby”, sunt adesea recomandate.
În unele cazuri, poate exista o încetinire a lactației sau dificultăți temporare la alăptare din cauza efectelor anesteziei. Spălarea și îngrijirea inciziei, gestionarea durerii cu analgezice, mobilizarea precoce (ridicarea din pat după 12-24 ore) și alimentația bogată în fibre pentru prevenirea constipației sunt aspecte esențiale ale recuperării. Lohiile, perioada de eliminare a fluxului postnatal, pot persista în primele săptămâni.
Decizii personale și consimțire medicală
Există cazuri în care femeile aleg cezariană la cerere, din motive personale, cum ar fi teama de durerea travaliului („tocofobia”), experiențe traumatizante anterioare, dorința de control asupra datei nașterii sau protecția planșeului pelvian. Specialiștii subliniază că decizia privind cezariană la cerere trebuie luată împreună cu medicul obstetrician, evaluând avantajele și riscurile. OMS, însă, nu recomandă cezariană la cerere decât în situații medicale concrete.
Dicționar scurt despre cezariană și nașterea naturală
- Ce înseamnă cezariană? - intervenția chirurgicală abdominală prin care se aduce pe lume un copil, cu incizii la nivelul abdomenului și uterului.
- Ce înseamnă cezariană planificată vs. de urgență? - planificată este în avans, în timp ce de urgență apare în timpul travaliului în caz de complicații majore.
- Ce înseamnă naștere naturală cu epidurală? - nașterea vaginală în care epidurala reduce durerea și permite tehnici variate de gestionare a travaliului.
- Care sunt principalele riscuri ale cezarianei? - infecții, cheaguri, sângerări, afectări ale vezicii urinare, dureri lombare și timp de recuperare mai lung.
Anestezia epidurală, pentru Nașterea fără dureri: Riscuri
Recapitulare practică pentru viitoarele mămici
Este esențial ca fiecare femeie să discute cu medicul său despre opțiunile de naștere disponibile, să cunoască motivele medicale pentru cezariană, să înțeleagă avantajele nașterii naturale și să se informeze despre epidurală ca metodă de reducere a durerii. În final, decizia ar trebui să țină cont de starea mamei, a fătului și de resursele medicale disponibile.
tags: #cezariana #sau #epidurala