Apropierea momentului aducerii pe lume a bebelușului te pune în fața situației de a naște natural, dacă se poate, sau prin cezariană, dacă acesta se impune. Cum nașterea unui copil implică bucurie, dar și durere în ambele cazuri, îți prezentăm în acest articol care sunt plusurile și minusurile fiecărui tip de naștere. O informare corectă te poate ajuta să depășești mai bine fiecare situație.
Decizia de a naște prin cezariană este luată prin consultare cu medicul curant, în baza informațiilor medicale disponibile. Potrivit statisticilor, aproape 9 din 10 femei își aduc pe lume bebelușii prin cezariană. Ponderea este una dintre cele mai mari din Uniunea Europeană.
În funcție de particularitățile fiecărei sarcini, sunt cazuri când se impune apelarea la cezariană, în locul unei nașteri naturale. Este și situația unei nașteri de gemeni sau a mai multor copii în același timp. De asemenea, cezariana poate fi necesară atunci când mama suferă de o afecțiune medicală, precum diabetul sau hipertensiunea arterială.
Tot o naștere prin cezariană se impune și atunci când mama suferă de o infecție ce ar putea fi transmisă copilului în timpul nașterii. Printre acestea se numără infecția HIV sau herpesul genital.
Alte probleme care necesită apelarea la o naștere prin cezariană în locul uneia naturale sunt:
- Probleme cu placenta;
- În cazul în care bebelușul este foarte mare și mama are un bazin mic;
- Dacă bebelușul nu se află poziționat cu capul în jos, iar eforturile de a-l așeza astfel înainte de naștere au fost fără succes;
- Dacă travaliul este prea lent, iar copilul nu primește suficient oxigen.
Cezariana este o intervenție chirurgicală folosită atunci când nașterea naturală nu se poate face în siguranță. Nașterea prin cezariană poate fi programată sau se poate efectua în regim de urgență, presupune o perioadă de recuperare mai lungă pentru pacientă și implică un risc mai mare de complicații materne posibile postpartum, în comparație cu o naștere naturală.
Intervenția presupune realizarea unei incizii ample în abdomenul și uterul mamei, pentru extragerea copilului. De asemenea, în cazul unei complicații în timpul nașterii, precum embolia cu lichid amniotic, medicii intervin rapid printr-o operație de cezariană.
Nașterea prin cezariană este recomandată pentru a evita unele complicații și traumatisme obstetricale care pot să apară în timpul unei nașteri naturale. Printre acestea se numără:
- Distocie la naștere/Distocie dinamică, numită și „eșecul progresiei nașterii”. Tulburările de progresie în travaliu pot apărea în primul stadiu, prin prelungirea dilatării și a deschiderii cervixului, sau în al doilea stadiu, când este mai lung timpul de împingere după o dilatare cervicală completă.
- Disproporție cefalo-pelvică - capul bebelușului este prea mare ca să poată trece în siguranță prin pelvis sau pelvisul mamei este prea strâmt pentru a permite trecerea unui cap fetal de dimensiuni obișnuite;
- Operație cezariană în antecedente - deși nașterea pe cale vaginală este posibilă și după o cezariană, riscul de ruptură uterină este destul de mare;
- Sarcină multiplă - sarcina gemelară sau cu mai mulți feți are indicație pentru acest tip de intervenție;
- Prezentație transversă - prezentația la naștere a fătului este orizontală sau în lateral în uterul mamei;
- Circulară de cordon ombilical;
- Malformații uterine (precum uterul unicorn);
- Prezentație pelviană - bebelușul este orientat cu posteriorul sau cu picioarele înainte; se pot face manevre de întoarcere, de repoziționare a fătului, dar este posibil ca aceste proceduri să nu aibă succes și atunci apare indicația pentru operația cezariană;
- Placenta praevia - situație în care placenta este prea jos inserată și astfel blochează trecerea fătului prin cervix;
- Placenta accreta - placenta este fixată anormal, profund, în mucoasa uterină;
- Anumite afecțiuni - bolile cardiovasculare sau diabetul zaharat pot duce la complicații pe parcursul unei nașteri vaginale.
Uneori, chiar dacă nu există aceste probleme medicale, gravida îi poate cere medicului să programeze nașterea prin cezariană („cezariană la cerere”). Situația este întâlnită în special la primipare (femei aflate la prima naștere), care se tem de durerea unei nașteri pe cale vaginală, de o ruptură de perineu sau la femeile care vor ca bebelușul să vină pe lume într-o anumită zi.
Primul pas necesar este pregătirea pentru anestezie (rahianestezie sau epidurală), etapă esențială înaintea oricărei intervenții chirurgicale. Deseori, pentru cezarienele planificate din timp, medicul folosește anestezia epidurală, care permite mamei să fie trează pe parcursul operației și să-și vadă bebelușul imediat ce se naște. Acest tip de anestezie se poate folosi și în nașterea naturală, pentru a controla durerile din timpul travaliului.
După administrarea anesteziei, chirurgul obstetrician va efectua o incizie prin pielea și peretele abdomenului, verticală sau orizontală. Urmează extragerea bebelușului, apoi medicul scoate placenta și folosește fire sau capse pentru a reface uterul, musculatura planșeului abdominal și pielea.
Cezariana de urgență urmează aceleași etape ca o cezariană programată, însă viteza de extragere a fătului este diferită.
Recuperarea completă după o cezariană durează între 4-6 săptămâni, perioadă în care pacienta trebuie să evite efortul mai intens, cum este urcarea și coborârea treptelor, ridicarea de greutăți, dar și alte activități solicitante fizic ori stresante. În primele 6 săptămâni de la cezariană, femeile pot avea crampe, sângerări și disconfort la nivelul inciziei, iar în primele zile se vor elimina lohiile. Acestea reprezintă o scurgere vaginală normală, care apare imediat după naștere și este compusă din sânge, mucus și țesut uterin. La început, lohiile arată ca o menstruație abundentă, apoi fluxul va scădea și colorația va deveni gălbuie. Este important ca pacienta să primească o bună îngrijire postpartum, pentru o recuperare optimă.
Multe femei însărcinate vor să afle dacă operația cezariană este mai dureroasă decât o naștere pe cale vaginală, însă pragul durerii diferă de la o naștere la alta și de la o persoană la alta. Astfel, durerea din timpul unei nașteri vaginale poate fi controlată prin administrarea unei anestezii epidurale în timpul travaliului. În comparație, nașterea prin cezariană nu presupune durere în timpul operației, în schimb, refacerea după intervenție durează mai mult și poate fi mai dureroasă decât după o naștere naturală. De asemenea, prezintă risc de apariție ulterioară a istmocelului.
O altă temere a viitoarelor mame este că după o naștere prin operație cezariană toate nașterile ulterioare vor fi posibile numai în același fel. Numărul de cezariene care pot fi efectuate nu este clar stabilit, întrucât este unic pentru fiecare femeie în parte, ținând cont de istoricul medical, dar și de felul în care au decurs nașterile anterioare.
O informație importantă este că, dacă la prima sarcină a fost nevoie de cezariană, cel mai probabil și în viitoarele sarcini va trebui să naști chirurgical. Nasterea vaginala poate fi contraindicata mamelor care au trecut anterior printr-o cezariana. In situatia lor, exista riscul de ruptura uterina, cand uterul se deschide de-a lungul vechii taieturi.
Atâta timp cât ești o candidată pentru naștere vaginală după cezariană (NVDC), șansele de reușită sunt foarte bune, cu atât mai mult cu cât motivul nașterii anterioare prin cezariană nu reprezintă o problemă și acum. De exemplu, o femeie care a avut o naștere ușoară vaginală și apoi o operație cezariană din cauza prezentatiei pelviene, are o șansă mult mai bună să nască din nou vaginal, decât o femeie care a avut o cezariană după ce a fost complet dilatată și a împins pentru 3 ore în cazul primului ei copil care a fost de dimensiuni normale și corect poziționat.
Totuși, este imposibil să prezici cu o anumită certitudine care femeie va avea o naștere reușită vaginală și la care nașterea se va termina prin operație cezariană. Frecvent, aproximativ 60-80% din femeile care încearcă o NVDC vor naște în final vaginal.
Dacă vei decide să naști vaginal, va trebui să ai un medic obstetrician care să te încurajeze în acest sens. NVDC este controversată și vei avea nevoie să găsești un astfel de medic și un spital care să permită o astfel de procedură.
Conform Colegiului American al Obstetricienilor și Ginecologilor, ești o bună candidată la nașterea vaginală după cezariană dacă îndeplinești toate aceste criterii:
- Incizia de la operația cezariană anterioară a fost transversală joasă (orizontală), comparativ cu cea clasică, verticală, care ar reprezenta un risc de ruptură uterină;
- Pelvisul tău este suficient de larg pentru a permite coborârea copilului în siguranță;
- Nu ai mai avut vreodată alte intervenții chirurgicale uterine, cum ar fi o miomectomie pentru îndepărtarea fibroamelor uterine;
- Nu ai mai avut vreodată vreo ruptură uterină;
- Nu ai vreo problemă medicală sau complicație a sarcinii (cum ar fi placenta previa sau un fibrom uterin mare) care ar putea face riscantă o naștere vaginală;
- Există un medic ginecolog care va putea să te monitorizeze de-a lungul travaliului și să facă de urgență o operație cezariană;
- Există la îndemână un medic anestezist, alt personal medical și echipamente care ar putea fi folosite în cazul unor situații de urgență pentru tine sau copilul tău.
Următorii factori ar putea să scadă șansa de reușită în cazul unei NVDC:
- Vârsta înaintată;
- Obezitatea;
- Un copil cu greutate mare (peste 4 kilograme);
- Sarcina peste 40 de săptămâni;
- Un interval scurt între sarcini (mai puțin de 18 luni).
Discută cu medicul tău obstetrician despre șansa de succes în cazul tău și cântărește cu atenție beneficiile și riscurile.
Nasterea cu succes pe cale vaginala evita complicatiile unei interventii chirurgicale abdominale majore si riscurile asociate cu aceasta, cum ar fi sangerarea excesiva care ar putea necesita transfuzie de sange sau histerectomia in cazuri rare. De asemenea, creste riscul pentru anumite infectii sau pentru lezarea anumitor organe in timpul procedurii. Toate aceste complicatii cresc cu repetarea interventiei chirurgicale, deoarece cicatricea face ca procedura sa fie mai dificila din punct de vedere tehnic.
Cezariana necesita o spitalizare mai lunga si o recuperare mai inceata si mai putin confortabila.
Daca iti doresti mai multi copii, este important sa stii ca fiecare operatie cezariana creste riscul de placenta previa sau accreta la sarcinile urmatoare, care s-ar putea complica cu sangerare amenintatoare de viata si histerectomie.
Chiar dacă ești o bună candidată pentru nașterea vaginală după cezariană, există un risc foarte mic - mai puțin de 1% - ca uterul să se rupă la nivelul cicatricei inciziei operației de cezariană, ceea ce se poate complica cu sângerare masivă.
De asemenea, dacă nu vei putea naște vaginal până la final, vei trece prin ore de travaliu doar ca la sfârșit să faci cezariană. O operație cezariană neplanificată după un travaliu are un risc crescut de complicații. În plus, copilul are un risc, deși scăzut, de a avea complicații, cum ar fi deficitul neurologic sau chiar decesul.
Dacă decizi să naști vaginal după cezariană, va fi nevoie de monitorizare electronică fetală continuă, deoarece o modificare a bătăilor inimii copilului este, de obicei, semnul cel mai precoce că există o problemă. De asemenea, va fi nevoie să ți se monteze o linie intravenoasă și nu va trebui să mănânci în timpul travaliului, în cazul în care va fi nevoie de o operație cezariană în urgență, mai târziu.
Nasterea naturala este un proces fiziologic firesc de a aduce pe lume un copil, atunci cand nu exista complicatii. Conform studiilor, la nivel mondial, 2/3 din femei nasc natural, in timp ce 1/3 sunt nevoite sa aleaga cezariana ca urmare a complicatiilor aparute.
Insa, in ultimul timp, tot mai multe gravide se tem sa aleaga aceasta varianta din frica de durere si prefera cezariana.
Nașterea pe cale naturală este un proces fiziologic, natural, cu mențiunea că nu întotdeauna ce este natural este și bun.
Nașterea naturală este un proces în cursul căruia se desfășoară toate mecanismele necesare adaptării bebelușului la viața extrauterină, dar și a mămicii la noul ei rol. Deși, fără îndoială, este un proces dureros, este unul natural și, în absența unei patologii dovedite, fiecare gravidă este pregătită fizic pentru nașterea naturală.
Se pare că fenomenele de declanșare a secreției lactate sunt optime în condițiile unei nașteri pe cale vaginală. De asemenea, se consideră că fenomenele de involuție ale uterului se produc în condiții mai fiziologice.
Nașterea naturală oferă o perioadă de recuperare mai scurtă, astfel încât mămica poate să fie aproape de bebelușul ei încă din primele clipe după naștere.
Deloc de neglijat este și aspectul psihologic al nașterii pe cale naturală, mămicile resimțind de cele mai multe ori un sentiment deosebit de bucurie și încredere în forțele proprii, reușind să aducă pe lume un bebeluș.
Dezavantajele acestei variante ar fi intervalul mai lung de timp și durerea, în condițiile în care nașterea poate dura 12-14 ore. Acest fapt, poate duce frecvent la epuizarea mamei.
Există totodată un risc de ruptură a pielii și țesuturilor din jurul vaginului, care pot necesita sutură și consecutiv slăbirea sau distrugerea mușchilor pelvini, care controlează continența urinară și fecală. Pentru a preveni aceste rupturi, se poate recurge la epiziotomie care poate fi neplăcută timp de până la șase săptămâni după naștere; reluarea activității sexuale având loc mai târziu.
Totodată, în cazul în care vei naște natural, eviți riscurile asociate intervențiilor chirurgicale majore, precum:
- Sângerări severe;
- Cicatrici;
- Infecții;
- Reacții la anestezie;
- Durere de durată.
Tot în cazul nașterii naturale îți poți ține bebelușul în brațe mai devreme și poți începe cât mai repede să îl alăptezi.
Pe de altă parte, tot în cazul nașterii vaginale, sunt șanse mai mari ca mușchii implicați în proces să scoată lichidul din plămânii unui nou-născut. Acest lucru este benefic pentru copil deoarece îi reduce riscul de a suferi probleme de respirație la naștere.
Travaliul prin care trece o mamă în timpul nașterii naturale poate fi lung și epuizant. În medie, la prima naștere, durata travaliului este cuprinsă între patru și opt ore. Și asta până când colul uterin este complet dilatat, iar corpul este pregătit de nașterea efectivă.
De asemenea, în timpul unei nașteri vaginale, există riscul ca pielea și țesuturile din jurul vaginului să se întindă și să se rupă. Fenomenul se produce în timp ce fătul se deplasează prin canalul de naștere. Întinderea și ruperea severă a acestor țesuturi pot necesita cusături. Mai mult, ele pot produce slăbirea sau rănirea mușchilor pelvieni ce controlează funcțiile urinară și intestinală.
Datele arată că femeile care au născut natural au mai multe șanse să sufere de incontinență urinară. Există și riscul să se confrunte cu prolaps de organ pelvin comparativ cu femeile care au născut prin cezariană. Afecțiunea apare atunci când unul sau mai multe organe alunecă în pelvis.
Totodată, un alt dezavantaj al nașterii naturale este că poate provoca dureri persistente în perineu, zona dintre dintre vagin și anus.
Trebuie să mai știi că în cazul unui travaliu lung sau dacă copilul are o greutate mare, el se poate răni în timpul procesului de naștere vaginală, rezultând vânătăi ale scalpului sau fractura a claviculei.
Chiar dacă nașterea prin cezariană este recomandată anumitor gravide, pentru a evita anumite riscuri, ea vine la pachet cu alte posibile pericole.
Studiile arată că femeile au de trei ori mai multe șanse de a muri în timpul unei nașteri prin cezariană decât în timpul unei nașteri vaginale. Și asta în principal din cauza cheagurilor de sânge, infecțiilor și a complicațiilor date de anestezie.
De asemenea, dacă situația impune să naști prin cezariană trebuie să știi că există un risc mai mare de complicații la viitoarele sarcini. Printre acestea se numără anomaliile placentare și ruptura uterină.
Operația de cezariană poate aduce riscuri și pentru bebeluși, nu doar pentru mamă. Copiii născuți prin cezariană pot avea probleme de respirație la naștere, dar și în timpul copilăriei. Printre ele se numără astmul, conform unui studiu din 2019 publicat în jurnalul Allergy, Asthma & Clinical Immunology.
Există și studii care arată că bebelușii născuți prin cezariană au un risc mai mare de a deveni obezi și de a dezvolta diabet de tip 2, în copilărie și la vârsta adultă.
Cezariana este mult mai scurtă, nu durează ore, pentru că timpul din momentul în care se decide operația până la extragerea fătului poate fi de câteva minute, deci din acest punct de vedere fătul este mult mai protejat. Un alt avantaj este confortul psihic al mamei.
Dezavantajul este că, fiind o manoperă chirurgicală, pot apărea mai multe complicații. Este nevoie de o anestezie, apoi pot exista complicații intraoperatorii (hemoragii, lezarea unui organ de vecinătate, cum ar fi intestin, vezică urinară). De asemenea, cantitatea de sânge pe care o pacientă o pierde la o operație prin cezariană este mai mare decât la o naștere pe cale vaginală.
Din fericire, într-un serviciu medical dotat corespunzător, evoluția intra și postoperatorie se desfășoară de cele mai multe ori fără complicații.
Cel mai mare avantaj al cezarienei este faptul că oferă o posibilitate de terminare a nașterii în condiții de siguranță, acolo unde un travaliu natural se poate complica în mod neașteptat sau unde nașterea naturală reprezintă un risc pentru mamă sau făt.
Cezariana are și alte avantaje printre care:
- Riscul scăzut incontinență și disfuncții sexuale după naștere;
- Riscul scăzut ca bebelușul să fie privat de oxigen;
- O probabilitate mai mică de traumatizare a bebelușului care se poate produce la expulzia vaginală.
Însă fiind o intervenție chirugicală, cezariana nu este lipsită și de riscurile de complicații care pot fi:
- Infecțiile;
- Apariția cheagurilor de sânge și a sângerărilor;
- Riscul de afectare a vezicii urinare;
- Tulburări temporare de respirație ale bebelușului;
- Riscul de rănire a bebelușului ca urmare a inciziei uterine.
La final, la ce ar trebui să fie atentă o femeie înainte de a decide cum își va naște copilul și unde?
Ar trebui să se gândească foarte bine ce reprezintă această etapă în viața ei și să aleagă în cunoștință de cauză. Până să ia o decizie, să studieze foarte bine problema. Este foarte important ca mediul în care se desfășoară nașterea să ofere tot confortul necesar viitoarei mămici. Abia după ce trec prin avantajele şi dezavantajele fiecărei metode, să aleagă în cunoștință de cauză. Dacă doresc o naștere naturală, să meargă pe nașterea naturală. Evident că pregătirea prenatală e foarte importantă în acest caz. Totuși, să nu ia această naștere naturală ca pe un lucru absolut obligatoriu, iar dacă cumva nu se va întâmpla, să considere că e un eșec. Important e rezultatul: mamă sănătoasă și copil sănătos!
Alegerea între a naște natural sau nașterea prin cezariană poate să fie foarte dificilă. Probabil că pui în balanță cele două opțiuni, cezariana nu doare, iar refacerea este mai rapidă la nașterea naturală. Grea decizie, nu? Probabil deja te-ai informat din cărți, ai cerut sfatul prietenelor sau ai căutat pe internet.
Aducerea pe lume a unui copil este un proces minunat și în același timp greu. În momentul de față se cunosc atât avantajele cât și dezavantajele nașterii naturale și ale celei prin cezariană. Scopul final al ambelor metode este aducerea pe lume a unui bebeluș perfect sănătos. Medicul tău nu îți va impune niciodată în ce mod trebuie să naști, ci doar îți va face o serie de recomandări în funcție de starea de sănătate pe care o ai, istoricul medical și sarcina prezentă.
Există multe motive pentru care se alege nașterea prin cezariană, iar aceasta este programată din timp. De cele mai multe ori se recurge la cezariană pentru nașterile multiple, iar mama nu poate naște natural mai mulți copii. Mai sunt cazuri în care mama suferă de hipertensiune sau diabet, iar nașterea prin cezariană este singura soluție.
Atât în cazul nașterii naturale, cât și în cazul nașterii prin cezariană există dezavantaje.
Un principal factor de risc în cazul operației de cezariană este anestezia. În procent de 2-4 la sută aceasta poate provoca paralizii sau chiar și stop cardio-respirator. După operație mămica va putea alăpta abia după 3 zile, iar micuțul adus pe lume prin operația de cezariană prezintă anumite riscuri, față de bebelușii născuți naturali și au nevoie de asistență medicală permanentă.
Cel mai mare avantaj al operației prin cezariană este lipsa durerii și faptul că mămica scapă de orele de travaliu interminabile. Un alt avantaj este că bebelușul nu mai trece prin vaginul mamei, deci nu riscă să ia contact cu infecții netratate. Nu există nici riscul ca bebelușul să își rupă oasele sau să aibă probleme neurologice.
Nașterea normală doare, acesta este principalul dezavantaj și din acest motiv un număr mare de femei fug de această alternativă. Fiind un travaliu prelungit în cazul unor femei se poate ajunge la nașterea prin cezariană, chiar dacă nu este dorința mămicii. Unele femei pot avea traume psihice după o naștere naturală și au nevoie de consiliere psihologică.
După nașterea naturală mămica poate să își țină bebelușul în brațe imediat, iar alăptarea este mult mai rapidă decât în cazul operației de cezariană.
Conform estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 140 de milioane de femei nasc în fiecare an la nivel global. Se estimează că în fiecare zi, vin pe lume în jur de 385 000 de bebeluși, fie pe cale naturală, vaginală, fie prin cezariană. Majoritatea bebelușilor vin pe lume pe cale naturală, însă operațiile de tip cezariană rămân opțiuni pentru a naște: se estimează că, în Marea Britanie, un copil din 4 se naște prin cezariană, iar în SUA, procentul nașterilor prin cezariană este de 31%. În România, procentul nașterilor prin cezariană ajunge și la 90% în centrele private, viitoarele mămici optând pentru această formă de naștere.
În mod normal, majoritatea femeilor sănătoase care duc la termen sarcini fără probleme și au avizul medicul obstetrician pot naște pe cale naturală.
Nașterea propriu-zisă este precedată de travaliu, care debutează cu apariția contracțiilor. În prima fază, care poate dura între câteva ore și câteva zile, contracțiile sunt rare și neregulate, iar colul începe să se dilate treptat. În aceste momente, până la nașterea propriu-zisă, de ajutor pot fi exercițiile de respirație, masajul și băile calde.
Momentul apropierii nașterii este acela când colul se dilată cu aproximativ 4 cm, iar contracțiile devin regulate. Iminența nașterii pe cale naturală este anunțată și de ruperea apei, de prezența a 3 contracții regulate în decurs de 10 minute și de contracțiile dureroase. În aceste situații, se impun prezentarea într-un serviciu medical sau asistența oferită de o moașă.
Pentru ca nașterea naturală să se producă, e nevoie de o dilatare a colului uterin de 10 cm. La prima naștere a unei femei, dilatarea completă se produce în 8-12 ore, iar la următoarele, se poate instala mult mai repede, în 5 ore.
Pe tot parcursul travaliului, atât starea mamei, cât și cea a fătului sunt îndeaproape monitorizate pentru ca totul să decurgă fără probleme.
Dacă nașterea întârzie și travaliul de prelungește din diverse motive (bebelușul nu are o poziție bună sau mama nu are suficientă forță), medicii pot recurge la metode de a provoca nașterea precum administrarea de oxitocină (crește intensitatea contracțiilor) sau ruperea apei.
În situația în care apar dificultăți în expulzia bebelușului, medicii pot recurge la diverse tehnici precum folosirea forcepsului, a vacuumului sau epiziotomia (incizia perineului).
La ora actuală, nașterea vaginală se poate face și sub anestezie epidurală. Aceasta reduce durerile și stresul pe care viitoarea mamă le resimte în timpul travaliului. Există și anumite rezerve legate de anestezia epidurală, unele studii corelând-o cu nevoia de intervenții suplimentare precum forcepsul sau vaccumul, cu scăderea tensiunii arteriale la mamă și cu alte efecte adverse precum febra, durerea de cap, starea de rău și riscul de cateter urinar.
Pentru că este forma naturală de a aduce pe cale un copil, nașterea vaginală este cea pentru care fac pledoarie mulți medici și pe care o aleg fără rezerve cele mai multe dintre mame. Printre avantajele nașterii naturale se numără:
- Refacerea rapidă după naștere;
- Expunerea bebelușului, în timpul expulziei naturale, la o serie de bacterii sănătoase, care îi stimulează imunitatea;
- Șanse mai bune pentru alăptare;
- Pregătire mai bună a plămânilor copilului pentru respirație;
- Reducerea riscului de complicații asociat operației cezariană.
În ultimii ani, tot mai multe femei optează să nască prin cezariană, mai ales în clinicile private, unde achită integral costurile operației. Dincolo de opțiunile personale în ceea ce privește nașterea, intervenția chirurgicală prin care un bebeluș poate veni pe lume are câteva indicații clare, care țin cont de situația mamei și a fătului.
Printre motivele medicale care impun cezariana se numără:
- Poziția bebelușului (se face cezariană atunci când acesta nu este în poziția ideală pentru nașterea vaginală, adică atunci când nu este cu capul în jos);
- Bebelușul este prea mare pentru a putea veni pe lume pe cale naturală;
- Sarcina multiplă;
- Prezența hipertensiunii în sarcină sau preeclampsie;
- Anumite infecții care survin în ultima perioadă a sarcinii;
- Bebelușul este în suferință;
- Placenta previa sau placentă joasă;
- Travaliul nu avansează;
- Cordonul ombilical iese prin col înaintea bebelușului;
- Nașterile prin cezariană din antecedent.
De obicei, operația cezariană este planificată începând cu săptămâna 39 de sarcină. Intervenția durează în mod normal între 40 și 50 de minute și se face sub anestezie epidurală (rareori este nevoie de anestezie generală). Bebelușul este de obicei scos printr-o incizie orizontală, de 10-20 cm, sub linia bikinilor, și părinții îl pot vedea imediat după intervenție, dacă totul este în regulă. Recuperarea după cezariană durează mai mult decât cea de după nașterea vaginală, spitalizarea fiind de 3-4 zile. Anumite activități fizice sunt interzise o perioadă, până la controlul de la 6 săptămâni de după cezariană.
În comparație cu nașterea naturală, cezariana este pentru unele mămici o opțiune, pentru că nu este însoțită de durerea din timpul travaliului.
Există anumite contraindicații ale nașterii naturale după o cezariană, iar acestea sunt: prezența unei incizii uterine verticale înalte, a unei rupturi uterine în antecedent sau a unei intervenții uterine de extirpare a unei fibroze.
Nașterea naturală I Dr. Anca Sultan I Femmeboutiquemedical.com
