Executarea silită reprezintă procesul prin care creditorul își valorifică drepturile recunoscute printr-un titlu executoriu, atunci când debitorul nu își execută de bunăvoie obligațiile, utilizând mijloacele coercitive prevăzute de lege. Aceasta este a doua mare fază a procesului civil, în care se realizează efectiv dreptul constatat printr-o hotărâre judecătorească. Este o fază opțională, la care se recurge doar dacă partea care a pierdut procesul nu se conformează hotărârii, deoarece debitorul are obligația de a executa benevol dispozițiile cuprinse în titlul executoriu.
Această procedură, la care creditorul este nevoit să recurgă, implică concursul mai multor participanți ai actului de justiție - executor judecătoresc, instanță de executare, avocat, expert etc. - și, implicit, anumite costuri, esențiale pentru buna desfășurare a executării. Aceste costuri ale executării silite se numesc cheltuieli de executare. Articolul 670 din Codul de procedură civilă reglementează cine trebuie să avanseze aceste cheltuieli, cine le suportă în final și cum pot fi recuperate.
Ce sunt cheltuielile de executare silită?
Conform art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cheltuielile de executare includ:
- Taxele de timbru necesare declanșării executării silite.
- Onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii.
- Onorariul avocatului în faza de executare silită.
- Onorariile expertului, traducătorului și interpretului (dacă este necesar).
- Cheltuielile pentru publicitatea procedurii și alte acte de executare.
- Cheltuielile de transport.
- Alte cheltuieli prevăzute de lege sau necesare desfășurării executării silite.
Cât costă taxa de timbru pentru declanșarea executării silite?
Taxa pentru cererea de încuviințare a executării silite este de 20 de lei pentru fiecare titlu executoriu, conform O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Cine avansează cheltuielile de executare?
Ca regulă, creditorul este cel care avansează cheltuielile de executare. Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
Cu alte cuvinte, creditorul, ca persoană interesată de demararea și realizarea procedurii de executare, este obligat să avanseze cheltuielile necesare în acest scop.
Cine suportă cheltuielile, în final?
Cheltuielile de executare sunt, în principiu, în sarcina debitorului urmărit. Astfel, creditorul își va recupera cheltuielile de executare avansate, în cadrul aceleiași proceduri. Această regulă are la bază conceptul de culpă, fiind de înțeles că aceste cheltuieli de executare nu s-ar fi făcut dacă debitorul și-ar fi executat de bunăvoie obligația.
Debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar, în cadrul executării. Totuși, pentru a încuraja executarea obligației benevol și cât mai rapid, cheltuielile de executare pot fi reduse. Atunci când debitorul, somat fiind, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, va suporta doar cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Pot rămâne cheltuielile de executare în sarcina creditorului, fără să le poată recupera de la debitor?
Da, în anumite condiții. De la regula generală, legea reglementează anumite excepții:
- Atunci când creditorul renunță la executare, acesta va trebui să suporte cheltuielile.
- Dacă debitorul execută obligația imediat după somație, acesta va suporta doar cheltuielile efective ale actelor deja îndeplinite, onorariul executorului și, eventual, onorariul avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă. Cu alte cuvinte, o parte din cheltuieli se vor recupera de la debitor, însă o parte rămân în sarcina creditorului.
- Dacă instanța a dispus cenzurarea sumelor reprezentând cheltuielile de executare, în cadrul contestației la executare.
- Dacă debitorul este insolvabil.
- Dacă legea prevede astfel.
Pot cere ajutor public judiciar pentru cheltuielile de executare?
Da. Conform legii, ajutorul public judiciar se acordă inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii. Se înțelege, astfel, că doar creditorul poate beneficia de această formă de ajutor, nu și debitorul urmărit, în sarcina căruia pot cădea cheltuielile la final.
Cum sunt stabilite cheltuielile de executare?
Cheltuielile de executare sunt stabilite de executorul judecătoresc printr-o încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
Încheierea executorului privind cheltuielile de executare este titlu executoriu?
Da. Încheierea executorului constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executor, ceea ce înseamnă că poate fi pusă în executare fără a fi necesară o nouă acțiune în justiție.
Pot fi contestate sau cenzurate cheltuielile de executare?
Da. Dacă partea interesată consideră că sumele stabilite sunt disproporționate sau nejustificate, poate formula contestație la executare în fața instanței competente, care poate cenzura cheltuielile de executare, adică să le pună în sarcina debitorului doar parțial. Atunci când se formulează contestație la executare în privința acestor cheltuieli, suspendarea executării nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
Ce se întâmplă dacă debitorul nu poate plăti cheltuielile de executare?
În cazul în care debitorul nu are bunuri urmăribile sau alte resurse pentru a acoperi cheltuielile, creditorul va trebui să le suporte. Totuși, creditorul poate încerca să le recupereze ulterior, dacă situația financiară a debitorului se îmbunătățește, în termenul general de prescripție. O excepție este onorariul executorului judecătoresc, pe care creditorul nu este obligat să îl suporte dacă debitorul este insolvabil.
Dacă executorul percepe un onorariu prea mare, ce pot face?
Onorariul executorului trebuie să se stabilească prin raportare la cadrul minimal și maximal legal, stabilit prin Ordinul nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. Dacă acesta este disproporționat sau stabilit cu încălcarea pragurilor stabilite de lege, se poate contesta la instanța de executare.
Cheltuielile de executare - în ce lege scrie despre?
Cheltuielile de executare sunt reglementate în principal de Codul de procedură civilă, la Articolul 670, și de O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Executarea silită directă și indirectă
Dispozițiile Codului de procedură civilă reglementează principalele raporturi execuționale ce se nasc la data declanșării procedurii de executare silită, raporturi ce se concretizează în două modalități de executare silită: executarea silită directă și executarea silită indirectă. Executarea silită directă îmbracă trei forme: predarea silită a bunurilor mobile, predarea silită a bunurilor imobile și executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face. Cele trei forme de executare silită directă constituie procedura aplicabilă în toate raporturile execuționale, indiferent de calitatea creditorului sau debitorului.
Ce înseamnă cheltuielile de judecată într-un proces?
Executarea silită indirectă se realizează prin urmărirea mobiliară sau imobiliară a bunurilor debitorului, în vederea valorificării lor și acoperirii creanțelor creditorului. Urmărirea mobiliară vizează bunurile mobile ale debitorului, precum și sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale. Urmărirea imobiliară se referă la bunurile imobile, dreptul de uzufruct, dreptul de superficie, dreptul de servitute, precum și fructele și veniturile imobilului.
Ultima etapă a executării silite indirecte este reprezentată de eliberarea și distribuirea sumelor obținute din executare. Suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează creditorului urmăritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului. În acest caz, ordinea eliberării sumei rezultate din urmărirea silită urmează regula potrivit căreia cheltuielile aferente executării silite sunt cu prioritate reținute, ulterior creanța creditorului, iar în ipoteza în care există un excedent de debit, diferența va fi remisă debitorului.
În cazul în care sumele stabilite nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție.