În medie, 150.000 de elevi de la clasa I până la clasa a XII-a fac opționalul de educație pentru sănătate, conform datelor din sistem obținute de Școala 9. Este numărul de elevi care ar umple cam 170 de școli gimnaziale de mărime medie. Vorbim, așadar, de un procent infim raportat la numărul total al elevilor din România. Dacă ne uităm numai la componenta de educație sexuală, care se poate studia de la clasa a VIII-a în sus, în jur de 750.000 de copii l-ar putea avea în curricula școlii, dacă părinții și instituția de învățământ ar fi de acord.
Informațiile sunt la un click distanță și unele sunt periculoase. ONG-ul promovează sănătatea și drepturile femeilor și consiliază tineri în probleme emoționale și de sănătate sexuală și reproductivă. Discuția de la webinarul din octombrie s-a purtat pe marginea unui sondaj realizat de ONG, care arată că 8 din 10 părinți și-ar dori educația sexuală ca materie obligatorie pentru elevi. Educația sexuală se face în prezent numai sub forma unui opțional, introdus în curriculum la decizia școlilor. Poartă numele de „Educație pentru sănătate” și este singurul opțional care include noțiuni despre infecții cu transmitere sexuală și contracepție.
Opționalul, existent prin lege din 2004, poate fi ales de către elevi din clasa I până într-a XII-a. Sunt peste 2,2 milioane de elevi în ciclurile primar, gimnazial și liceal, dintre care 1,6 în clasele I-VIII. Componenta de educație sexuală din acest opțional se poate face de la clasa a VIII-a, în care învață, anual, cam 150.000 de copii. Adăugându-i și pe cei de liceu, înseamnă în jur de 750.000-755.000 de copii care au posibilitatea de a studia exact această componentă de educație sexuală din opționalul „Educație pentru sănătate”. Extrapolând, 150.000 de copii înseamnă aproximativ 170 de școli gimnaziale de mărime medie.
Legea educației intrată în vigoare în acest an școlar prevede că planurile-cadru și programele școlare trebuie să includă în mod obligatoriu mai multe teme, precum educație pentru mediu și schimbări climatice, noțiuni pentru acordarea primului ajutor, educație financiară, juridică, civică, antreprenorială, precum și egalitatea de șanse, etică, gândire critică și educație pentru sănătate. Acordul părinților pentru ca elevii de la clasa a VIII-a în sus să poată studia educația sexuală a fost impus în Parlament, după zeci de dezbateri aprinse în jurul sintagmei „educație sexuală”. Un sondaj online realizat de Asociația Sexul vs Barza arată că 80% dintre părinți sunt de acord cu introducerea educației sexuale în curriculă.
În principal, părinții care susțin educația sexuală o leagă de prevenirea abuzurilor sexuale, a sarcinilor la minore și a infecțiilor cu transmitere sexuală. Ceilalți 20% dintre părinți sunt, în majoritate, ezitanți pentru că nu au încredere în pregătirea cadrelor didactice, ori și-ar dori întâi să știe temele care vor fi discutate cu copiii lor. Sondajul nu este realizat pe un eșantion reprezentativ pentru întreaga țară pe platforma Sexul vs. „Trebuie să fim realiști. Fetițele au menstruație de la 10 ani. De multe ori, mamele, părinții, nu vorbesc cu ele, nici cu băieții, despre modificările fiziologice prin care trec.
România este pe podium la numărul de mame minore: peste 18.000 de nou-născuți aveau mame sub 19 ani în 2021. În același an, rata nașterilor la adolescente între 15 și 19 ani a fost de patru ori mai mare în România decât media UE. Educația sexuală nu este o materie la care copiii mici învață să se masturbeze, nici una prin care o persoană își schimbă orientarea sexuală sau să-și înceapă viața sexuală precoce, arată exemplele din alte țări. În țările în care se predă această materie de mulți ani, vârsta medie la care tinerii au primul contact sexual este tot 17 ani, însă au rezolvat diferite probleme de sănătate publică din societate.
În Germania, de exemplu, numărul tinerilor sub 17 ani care și-au început viața sexuală a scăzut constant în ultimul deceniu, conform unui studiu făcut de BZgA, autoritatea de specialitate din zona educației pentru sănătate care operează în subordinea Ministerului Federal al Sănătății. „O mămică a venit indignată că la o oră de liceu a copilului ei că a fost folosit, la lecție, cuvântul «testicul». Copiii au oricum acces la multe informații de pe internet sau din anturaj, a continuat Constantinescu. Astfel că ar trebui coborâtă vârsta, inclusiv legal, de la care să fie predată educația sexuală în școli, a spus ea.
„Desigur, în funcție de vârstă, de capacitatea de înțelegere. „Cum facem să nu mai fim atât de pudici? Ar trebui să folosim denumirea organelor genitale pentru care găsim mereu diminutive. În urmă cu doi ani, în seria „Jurnalul Decretului” despre educația sexuală, jurnaliștii Dela0 au realizat un sondaj în care aproape 80% dintre elevii participanți au spus că își doresc ca educația sexuală să devină disciplină obligatorie.
“Avortul in conditii nesigure este cauza principala - dar care ar putea fi prevenita - a mortalitatii si complicatiilor legate de sanatatea reproducerii. Autoritatile trebuie sa asigure politici de acces la planificare familiala, contraceptie, educatie sexuala si de sanatate a reproducerii, coerente si actualizate, alaturi de acces gratuit la intreruperi de sarcina.”
Asociația noastră furnizează servicii de educație sexuală și reproducivă pentru femei și adolescenti din Romania, inclusiv pentru refugiați, contraceptie, educație prenatală, consult obstetric și ginecologic, consultatii și consiliere cu moașe, precum și acces la serviciile de întrerupere a sarcinii în condiții sigure. De asemenea, în cadrul unei conferințe de presă, cele două asociații au arătat că principala cauză pentru creșterea avorturilor nesigure este că din ce în ce mai multe spitale nu mai oferă pacientelor posibilitatea de a face avort, invocând motive religioase, etice sau morale, decizia conducerii și a medicilor de a refuza sau criza COVID-19.
„Traim într-o țară în care nu avem acces la metode contraceptive, mai ales pentru cele mai vulnerabile dintre noi. Nici noi nu vrem ca femeile să facă contracepție cu avortul, dar trebuie să le oferim acest serviciu când e nevoie și nu există alta cale. Femeile vor face în continuare avort, indiferent cât de multă munca de convingere vor face organizațiile anti-alegere, indiferent de piedicile pe care le pun spitalele și institutiile statului.”
Avortul la cerere este permis până la 14 săptămâni; după această dată pot exista constrângeri legale și etice, iar multe spitale publice nu oferă serviciile de avort. Costurile variază: aproximativ 150 de lei în spitalele publice, iar în clinicile private între 1.200 și 5.000 de lei. Acest lucru evidențiază barierele financiare majore pentru femei și fete din comunități vulnerabile, inclusiv romi și cele din mediul rural.
În România, lipsa educației sexuale cuprinzătoare, amplificată de influența mișcărilor religioase și de lipsa implementării eficiente a programelor de educație pentru sănătate, contribuie la ratele înalte ale nașterilor în rândul mamelor minore și la utilizarea avortului ca ultimă instanță. Comitetul ICESCR subliniază că statele părți trebuie să asigure accesul la resurse de sănătate fără discriminare, să ofere informații despre sănătatea sexuală și reproductivă și să acorde condiții pentru servicii de avort sigure, iar obstacolele precum obiecția de conștiință trebuie să fie gestionate prin redirecționare către alți furnizori, nu prin refuzuri generale.
CEA MAI PROFUNDĂ DORINȚĂ A BĂRBAȚILOR NU ESTE SEXU
Din perspectiva drepturilor omului, trebuie promovate măsuri care să prevină avorturile nesigure și să asigure accesul la conceptele de contracepție, educație sexuală comprehensivă (ESC) și servicii de avort sigure. De altfel, în contexte regionale, practici precum centrele pentru criză de sarcină (CCS-uri) includ oferte de sprijin care, în realitate, pot promova anti-avort și pot limita accesul efectiv la servicii medicale. Se recomandă consolidarea sistemului public de sănătate pentru a elimina barierele financiare și pentru a evita situațiile în care femeile sunt forțate să recurgă la servicii private scumpe sau la alternative nesigure.
Adolescenții au nevoie de informații exacte despre contracepție, metode de prevenire a sarcinii și despre avort. Învățarea despre avort ar trebui să se plaseze ca parte a unei educații reproductive cuprinzătoare, adaptată vârstei, pentru a reduce stigmatizarea și dezinformarea. În acest sens, o abordare eficientă este prezentarea clară a diferențelor dintre avort, contracepția și sarcină, precum și sprijinul emoțional necesar adolescenților care navighează aceste decizii.
| Aspect | Detalii |
|---|---|
| Clasă minimă de predare ESC | Nu este în present o oră obligatorie în România; varianta actuală este opțională în cadrul educației pentru sănătate |
| Costuri avort în sistem public | Aprox. 150 lei |
| Costuri avort în clinicile private | 1.200 - 5.000 lei |
| Procent părinți pentru ED ca disciplină obligatorie | 80% |
În concluzie, este esențial să dezvoltăm o educație sexuală robustă, sigură și accesibilă pentru tineri, să promovăm comunicarea deschisă între părinți, profesori și elevi, să asigurăm servicii de sănătate reproductivă de calitate în sistemul public și să combatem barierele financiare și sociale care limitează drepturile sexuale și reproductive ale femeilor și adolescentelor.
tags: #chestionar #despre #avort #pentru #tineri