Psihoterapia comportamentală își propune dispariția directă a simptomului pacientului. Premisa fundamentala de la care se pornește este aceea ca orice comportament, normal sau anormal, este produsul a ceea ce a invatat sau nu individul. Pe baza lucrărilor lui Watson (1913), creatorul teoriei behavioriste, numerosi autori au dezvoltat principii si teorii ale invatarii care au stabilit bazele terapiei comportamentale. Din aceasta perspectiva, simptomul este un raspuns conditionat la un stimul si continua sa apara chiar si atunci cand acest raspuns a devenit inadaptat pentru organism sau chiar daunator. Asadar, tulburarile psihice sunt deprinderi invatate sau raspunsuri dobandite in mod involuntar, repetate si intarite de stimuli specifici din mediu.
In vederea vindecarii sale, pacientii aflati in terapie vor invata noi alternative comportamentale care vor fi exersate atat in cabinet, cat si in afara lui. Terapia comportamentala se axeaza pe reorientarea (reconditionarea) conduitei, vizand exclusiv simptomele, a caror disparitie atrage dupa sine vindecarea tulburarii. Cauzele si conflictele interioare ale pacientului vor fi ignorate. Tehnicile psihoterapiei comportamentale se refera la: inhibitia reciproca, inhibitia conditionata, aversiunea conditionata, desensibilizarea sistematica, training-ul asertiv. Se bazeaza pe instalarea unui raspuns antagonist fata de cel obisnuit, la un stimul care genereaza raspunsuri inadaptate.
Mai concret, aceasta tehnica permite declansarea unor raspunsuri comportamentale antagoniste anxietatii. De exemplu, se poate conditiona un raspuns de relaxare si calm la cei care, in urma unui accident de masina, dezvolta o stare de fobie la folosirea autovehiculului. Intr-o atmosfera de securitate afectiva oferita de terapeut, pacientul se antreneaza in conditionarea relaxarii, trecand pe la locul accidentului. Se refera la aplicarea (in sens invers) a teoriei formarii reflexelor conditionate. Din aceasta perspectiva, repetarea excesiva a unei obisnuinte de raspuns nu duce la intarire, ci la stingerea raspunsului respectiv. Astfel, se creeaza un dezgust conditionat fata de raspunsul primar devenit simptom. De exemplu, dupa manifestarea spontana a balbismului, pacientul trebuie sa se balbaie in mod voluntar. Tehnica este frecvent utilizata in cazul ticurilor si balbismelor. Modelele negative de comportament sunt inlaturate prin metoda clasica a sanctiunilor. Tehnicile de aversiune au o mare varietate (de pilda, probele de aversiune in cazul dezintoxicarii etilice sau utilizarea soneriei in combaterea enurezisului nocturn la copii).
Prin intermediul acestei tehnici, raspunsurile dezadaptative vor fi stopate pentru o perioada de timp si va aparea posibilitatea producerii unor modificari semnificative in stilul de viata al pacientului. Termenul de desensibilizare sistematica apartine lui Wolpe (1969). In cadrul acestei tehnici, pacientul este invatat sa se comporte cu calm, in prezenta unor stimuli reali sau imaginari care ii provoaca anxietate. Tehnica include urmatoarele etape: invatarea relaxarii (relaxare progresiva Jacobson, tehnici de hipnoza, meditatie); stabilirea ierarhiilor (in ordine descrescatoare, de la situatia cea mai anxiogena pana la cea mai putin anxiogena); procedeul desensibilizarii (aflat in stare de relaxare, pacientul este solicitat sa-si imagineze sau sa se confrunte cu situatiile reale de care se teme, sedintele luand sfarsit in momentul in care va disparea anxietatea).
Tehnica desensibilizarii sistematice are urmatoarele aplicatii: fobii (agorafobie, claustrofobie etc), obsesii, disfunctii sexuale (ejaculare precoce, impotenta, vaginism, dispareunie, frigiditate), unele tulburari psihosomatice, combaterea dependentelor (de alcool, tutun, droguri, mancat excesiv, joc patologic). In esenta, training-ul asertiv consta in antrenarea unor deprinderi si abilitati de relationare in diverse situatii interpersonale in care nu ne simtim prea confortabil. Beneficiarii training-ului asertiv vor fi invatati sa solicite, intr-o maniera simpla, directa si deschisa, propriile drepturi si sa refuze unele sarcini. De altfel, comportamentul asertiv reprezinta calea de mijloc intre agresivitate si supunere. Antrenamentul asertiv este similar cu tehnica jocului de rol. Terapeutul isi asuma rolul tipic al unei persoane sau clase de persoane (de exemplu, figuri autoritare, membri ai sexului opus, vanzatori etc.), iar beneficiarul exerseaza tehnici interpersonale variate in care isi asuma un rol mai degraba dominant si activ decat unui pasiv si submisiv. In final, aceste noi roluri vor fi jucate in viata reala, consolidandu-i siguranta de sine si sentimentul de eficacitate personala.
Cuprins
- Theoria Friedman-Roseman
- Tipurile de personalitate dupa Carl Jung
- Tipuri de personalitate Myers-Briggs
- Tipuri de personalitate dupa Hipocrate
- Alte teorii privind tipurile de personalitate
- Tulburările de personalitate
- Clusterul A: Tulburări de personalitate excentrice sau bizare
- Clusterul B: Tulburări de personalitate dramatice, emoționale sau imprevizibile
- Clusterul C: Tulburări de personalitate anxioase sau temătoare
- Tratamentul prin neurofeedback în cazul tulburărilor de personalitate
- Personalitatea este un construct complex
Teoria Friedman-Rosenman
Teoria Friedman-Rosenman, dezvoltată de cardiologii Meyer Friedman și Ray Rosenman în anii 1950, explorează legătura dintre tipurile de personalitate și riscul de boli cardiovasculare. Cei doi cercetători au observat că pacienții cu boli cardiace aveau adesea un anumit stil de comportament distinct, caracterizat prin competitivitate, nerăbdare și un nivel ridicat de stres. În urma studiilor lor, au definit două tipuri majore de personalitate: Tipul A și Tipul B, fiecare având trăsături specifice care influențează sănătatea fizică și mentală.
Personalitatea de Tip A este asociată cu indivizi care sunt foarte competitivi, ambițioși, orientați spre performanță și, adesea, foarte stresați. Acești oameni tind să fie nerăbdători, să vorbească repede și să fie agitați, având un simț pronunțat al urgenței și al nevoii de a finaliza sarcinile cât mai rapid. Această personalitate este, de asemenea, marcată de o tendință de ostilitate și iritabilitate. Studiile lui Friedman și Rosenman au arătat că persoanele cu personalitate de Tip A au un risc mai mare de a dezvolta boli cardiovasculare, cum ar fi infarctul miocardic, din cauza nivelului ridicat de stres și tensiune la care se supun constant.
Pe de altă parte, personalitatea de Tip B este caracterizată printr-o atitudine mai relaxată, lipsită de urgența specifică Tipului A. Persoanele de Tip B sunt mai puțin competitive, mai calme și mai puțin predispuse să reacționeze agresiv în situații de stres. Ele nu simt aceeași presiune de a atinge obiectivele rapid și, în general, nu experimentează niveluri la fel de mari de anxietate și frustrare. Această personalitate este asociată cu un risc semnificativ mai mic de boli cardiovasculare, datorită unui stil de viață mai echilibrat și capacității de a gestiona mai bine stresul.
Tipurile de personalitate dupa Carl Jung
Carl Jung a elaborat o teorie a personalității care pune accent pe tipurile psihologice și modul în care oamenii își folosesc energia psihică pentru a interacționa cu lumea. Jung a propus două dimensiuni fundamentale ale personalității: atitudinile (introversiunea și extraversiunea) și funcțiile psihologice (gândirea, simțirea, intuiția și senzația). Introducerea ideii de introversiune și extraversiune explică cum oamenii își îndreaptă atenția, iar cele patru funcții definesc modul de procesare a informațiilor. Combinarea acestor atitudini și funcții duce la opt tipuri de personalitate distincte, fiecare având un mod unic de a interacționa cu lumea. Teoria lui Jung a influențat progresiv psihologia modernă, oferind o înțelegere a diferențelor individuale în percepție și acțiune.
Tipuri de personalitate Myers-Briggs
Modelul Myers-Briggs Type Indicator (MBTI) este unul dintre cele mai cunoscute instrumente de evaluare a personalității, bazat pe teoriile lui Carl Jung. Acesta clasifică personalitățile în 16 tipuriDistincte, fiecare definit printr-o combinație a patru dimensiuni: Extravertit (E) vs. Introvertit (I), Senzație (S) vs. Intuiție (N), Gândire (T) vs. Simțire (F) și Judecată (J) vs. Percepție (P). Fiecare tip are caracteristici și comportamente unice. Exemplu: ISTJ, ISFJ, INFJ, INTJ etc., până la ENTJ, ENTP, ESFP și altele, toate contribuind la o înțelegere practică a modului în care oamenii acționează în societate și la locul de muncă.
Tipuri de personalitate după Hipocrate
Hipocrate, părintele medicinei, a propus o teorie a personalității bazată pe echilibrul a patru umori corporali: sângele, bila galbenă, bila neagră și flegma. Cele patru tipuri identificate sunt sangvinic, coleric, melancolic și flegmatic. Fiecare tip este asociat cu caracteristici specifice: sangvinicul - energic și sociabil; colericul - hotărât, impulsiv; melancolic - introspectiv, analitic; flegmatic - calm, echilibrat. Hipócrates asocia umorile cu aspecte fiziologice, dar aceste temperamente au fost, în timp, interpretate ca fiind trăsături de personalitate persistente și influente în comportamentul cotidian.
Alte teorii privind tipurile de personalitate
Teoriile psihodinamice (Freud, Jung, Adler) pun accent pe inconștient și pe experiențele copilăriei în formarea personalității, cu concepte precum id-eul-superego, arhetipuri sau complexele de inferioritate. Teoriile umaniste (Maslow, Rogers) subliniază potențialul de autorealizare și rolul sinelui în procesul de creștere personală. Teoriile comportamentale viewază personalitatea ca rezultat al interacțiunilor cu mediul, învățarea și consecințele acțiunilor asupra mediului înconjurător. Toate aceste cadre oferă perspective utile pentru înțelegerea modului în care trăsăturile de personalitate modelează gândirea, sentimentele și comportamentul.
Tulburările de personalitate
Tulburările de personalitate reprezintă un set de tipare de gândire, comportament și emoții dezadaptative care deviaza semnificativ de la așteptările culturale și sociale. Caracteristica principală este rigiditatea și constanța comportamentului problematic pe termen lung, ceea ce duce la suferință sau disfuncționalitate în diverse domenii ale vieții. În DSM-5, definiția este orientată spre persistența tiparelor și impactul lor asupra funcționării zilnice.
Obiceiuri, tipare comportamentale și schimbare
Obișnuiești să tipi sau să ridici tonul la copii, colegi, părinți, etc atunci când ceva nu îți place? Minti? Jignesti? Jignesti? Inseli? Este o întrebare retorică pentru a evidenția cât de omniprezente pot fi tiparele de comportament. If un tipar este prezent, comportamentul respectiv poate reapărea în situații similare. Copiii sunt ca niște bureți care absorb tot ceea ce văd, iar personalitatea lor se dezvoltă prin copierea comportamentelor și informațiilor de la cei din jur. Astfel, anumite comportamente pot fi învățate în copilărie și repetate de-a lungul vieții, devenind tipare comportamentale. În cazul adulților, aceste tipare pot produce disconfort, suferință sau dificultăți în relațiile cu ceilalți. Primul pas pentru a schimba un tipar disfuncțional este conștientizarea lui și decizia de schimbare, iar suportul unui psihoterapeut poate facilita procesul de identificare a unor alternative sănătoase și de consolidare a resurselor interioare.
Exemple practice și mărturii ale impactului programelor de dezvoltare emoțională
Un copil presat să ia note mari poate deveni adult nemulțumit, mereu în căutarea perfecțiunii. În realitate, „pe pilot automat” poate ghida relațiile și deciziile. Programele precum EQ Game, Inside Hero sau alte resurse orientate către înțelegerea și gestionarea emoțiilor pot oferi un „ permis de conducere al emoțiilor ”, ajutând oamenii să devină prieteni cu propria lor mentalitate, să înțeleagă reacțiile lor și să îmbunătățească relațiile cu cei din jur. Mai jos găsiți toate cele 12 tipare comportamentale prezente în societatea românească.
Predarea înțelegerii conceptuale
Concluzie descriptivă a ideilor-cheie
Instinctele și tiparele comportamentale reprezintă două fațete interconectate ale adaptării umane. În psihologie, teoriile despre tipuri de personalitate, de la Jung la MBTI și Hipocrate, oferă cadre explicative pentru modul în care oamenii percep, învață și interacționează cu lumea. Terapia comportamentală arată cum se poate modifica sau reconfigura un răspuns învățat pentru a ameliora sau elimina simptomele, prin tehnici precum desensibilizarea sistematică, aversiunea, inhibiția, training-ul asertiv sau descurajarea reacțiilor negative. În practică, schimbarea tiparelor implică conștientizare, repere noi și sprijin terapeutic pentru a dezvolta strategii adaptative în situații reale.
tags: #instincul #patern #intr
Postări populare:
- Transformări ale organismului în timpul sarcinii: o prezentare detaliată
- Ghid practic: antiseptice și antiinfectioase în urologie feminină
- Cauzele sarcinii cu risc obstetrical
- Ghid practic pentru gestionarea durerii de cap la gravide în sezonul cald
- Ghidiu practic pentru sarcini zilnice ale asistentului manager