În lipsa stabilirii, prin dispoziții legale speciale, a unei instanțe competente să soluționeze aceste conflicte de muncă, pentru cauzele înregistrate începând cu 25.12.2022, la determinarea competentei materiale de judecată în primă instanță devin incidente prevederile de drept comun ale art. 94-95 C. pr. civ.
Legea nr. 367/2022 privind dialogul social a abrogat actul normativ ce reglementa aceeași materie, Legea nr. 62/2011 (art. 189).
Legea nr. 62/2011 conținea un titlu (Titlul VIII Reglementarea modalităților de soluționare a conflictelor de muncă) în care un capitol (Cap. Legea nr. 367/2022 nu mai conține...
La 25.12.2022 a intrat în vigoare Legea nr. 367/2022 privind dialogul social care a abrogat actul normativ ce reglementa aceeaşi materie, Legea nr. 62/2011 (art. 189).
Legea nr. 367/2022 dispune că tribunalul soluționează cererile sau, după caz, apelul, potrivit procedurii prevăzute pentru soluționarea conflictelor colective de muncă, iar art. 95 C. pr. civ. se poate interpreta cum încadrând competența în lipsa unei secțiuni speciale.
În primele situații, soluționarea conflictelor individuale de muncă rămâne încadrată în cadrul regimului de drept comun, cu excepția cazului în care există dispoziții speciale.
Conform art. 269 alin. 1 C. pr. civ., competența teritorială a soluționării conflictelor de muncă este regăsită în circumscripția locului de muncă sau al domiciliului reclamantului, iar cererile privind soluționarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în această circumscripție.
Hotărârile pronunțate în primă instanță în cauzele având ca obiect conflicte individuale de muncă sunt executorii de drept conform art. 274 C. muncii.
În privința regimului căilor de atac, hotărârile pronunțate în soluționarea unor conflicte individuale de muncă sunt supuse numai apelului conform art. 483 alin. 2 C. pr. civ., iar termenul de apel este, în principiu, de 10 zile de la data comunicării hotărârii, în absența altor prevederi legale.
Există diferențe între termenele de apel pentru cauzele privind conflictele individuale de muncă față de cele privind conflictele colective de muncă, al căror termen de apel este stabilit la 15 zile prin Legea nr. 367/2022 în anumite situații.
Din perspectiva obiectelor conflictelor de muncă, art. 94-95 C. pr. civ. se poate aplica în vederea încadrării acestora, iar interpretarea acestui regim trebuie să ia în calcul enumerarea obiectelor conflictelor individuale de muncă din art. 266 și 268 C. muncii, printre care se regăsesc cereri privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
Competența materială în primă instanță a soluționării conflictelor individuale de muncă, tradițional reglementată de art. 208 din Legea nr. 62/2011, a fost afectată de abrogări, iar Textele noi, începând cu 25.12.2022, operează prin referințe la regimul comun al art. 94-95 C. pr. civ.
Tribunalul poate soluționa în primă instanță conflictele individuale de muncă, iar în unele cazuri pot fi înființate secții sau completuri specializate în materie pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, conform legii de organizare judiciară (Legea nr. 304/2022).
Sarcinile în relația de muncă includ depunerea probelor de către angajator până la prima zi de înfățișare, soluționarea în regim de urgență, iar părțile vor fi legal citate cu minim 5 zile înaintea judecării.
În plus, hotărârile pronunțate în primă instanță sunt executorii de drept, iar dispozițiile privind procedura de judecată includ reguli referitoare la termenul de judecată, citare, și organizarea completurilor în tribunale pentru conflicte de muncă.
Potrivit art. 2 alin. 2 C. pr. civ., în absența normelor speciale, se aplică dispozițiile din Codul de procedură civilă, iar art. 24 C. pr. civ. prevede că noile reguli de procedură se aplică în mod general proceselor în desfășurare după intrarea în vigoare, cu aplicare la conflictelor individuale de muncă în măsura în care nu contravine textelor speciale.
Relația dintre noțiunea de „conflict individual de muncă” și regimurile de soluționare rămâne strâns legată de experiența practică a organizațiilor, iar faptul că noțiunea a fost reglementată de diferite articole ale legilor cadru, explică de ce există dezacorduri între interesele individuale ale angajaților și angajatorilor.
În contextul metodologiilor de soluționare, lipsa unei referințe clare la competența materială de primă instanță în cadrul noii legi poate genera incidențe ale dreptului comun, însă regimul actual prevede că tribunalul sau curtea de apel soluționează cererea sau apelul conform procedurii pentru conflictele colective de muncă, iar obiectele conflictelor individuale de muncă se judecă în judecătorie sau tribunal cu completuri specializate, în funcție de natura litigiului.
Este necesară o analiză atentă a obiectelor conflictelor individuale de muncă, pentru a identifica care dintre acestea se încadrează în categoria „sarcini” legate de încetarea, modificarea sau executarea contractului, sau alte aspecte din raporturile de muncă, pentru a determina incidența art. 94-95 C. pr. civ. în materia soluționării acestor cauze.
În practică, competența teritorială și cea materială pentru conflictele individuale de muncă sunt reglementate prin art. 269 alin. 1 C. pr. civ. și art. 274 C. muncii, iar hotărârile de primă instanță sunt executorie de drept, chiar și atunci când nu vizează plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile de muncă.
Din perspectiva normelor de procedură, se poate constata că Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară permite înființarea de secții sau completuri specializate în cadrul tribunalelor și judecătoriilor pentru cauzele privind conflictele de muncă, iar regulamentele interioare pot completa regimul de soluționare în lipsa unor norme specifice în Legea nr. 367/2022.
Astfel, noțiunea de sarcini în dreptul muncii rămâne relevantă în materia conflictelor individuale de muncă, iar regimul jurisdicțional se află în proces de armonizare între dispozițiile legii dialogului social, normele de drept comun ale Codului de procedură civilă și organizarea judiciară națională.
Diferenta intre un conflict si bullying
În concluzie, deși Legea dialogului social a operat modificări semnificative în cadrul reglementărilor muncii, noțiunea de sarcini în dreptul muncii continuă să prezinte relevanță practică pentru toate cererile având ca obiect soluționarea raporturilor de muncă, iar cadrul procedural nou necesită adaptare în funcție de obiectul proceselor (individuale sau colective) și de secțiile sau completele specializate existente în instanțe.
La nivel teoretic, reglementările actuale impun ca instanțele să aplice în ansamblu principiile dreptului civil în lipsa normelor speciale, dar cu respectarea regimului procesual pentru cauzele de muncă, care poate impune termene diferite și reguli de citare mai stricte pentru a asigura celeritatea procedurii.
tags: #consideratii #generale #privind #nitiunea #de #sarcini