În cadrul sistemului juridic, stabilirea paternității reprezintă un element fundamental pentru definirea relațiilor de familie și a drepturilor și obligațiilor ce decurg din acestea. Situațiile în care paternitatea nu este clar definită, fie din cauza lipsei unei căsătorii, fie din cauza unor circumstanțe neprevăzute, necesită mecanisme juridice specifice pentru a asigura protecția intereselor copilului.
Paternitatea, definită ca rudenia de sânge dintre tată și copilul său, poate fi stabilită în diverse moduri, în funcție de contextul în care copilul vine pe lume. Distingem două situații principale: atunci când mama este căsătorită, soțul acesteia devine automat tatăl copilului prin prezumția de paternitate, chiar dacă nu este tatăl biologic. Pe de altă parte, în cazul copiilor născuți în urma unei relații de concubinaj, paternitatea se stabilește fie prin recunoaștere din partea tatălui, fie prin hotărâre judecătorească.
Prezumția de paternitate stipulează că, dacă un copil se naște în căsătorie sau în termen de 300 de zile de la încetarea acesteia, se presupune că soțul mamei este tatăl copilului. Totuși, această prezumție poate fi contestată. De exemplu, dacă o femeie căsătorită are o relație cu un alt bărbat și îi naște acestuia un copil, soțul ei are dreptul să conteste în instanță prezumția de paternitate.
Contestarea în Instanță a Prezumției de Paternitate
Cererea privind contestarea paternității se examinează într-o instanță de jurisdicție generală, respectiv o instanță civilă. În general, contestarea paternității trebuie să fie inițiată în termen de un an de la data la care presupusul tată a descoperit că nu este tatăl biologic al copilului. Această acțiune este denumită "tagada de paternitate".
Tagada de paternitate este un proces la îndemâna celor care contestă paternitatea stabilită prin efectul aplicării prezumției de paternitate. Aceasta privește situațiile în care mama era căsătorită, a conceput un copil cu alt bărbat, dar în certificatul de naștere al copilului a fost trecut, drept tată, soțul mamei.
Cine Poate Tăgădui Paternitatea?
Potrivit legislației, o serie de persoane pot iniția acțiunea de tăgăduire a paternității:
- Mama;
- Tatăl biologic;
- Tatăl prezumat (soțul mamei);
- Copilul;
- Moștenitorii celor menționați mai sus;
- Orice persoană interesată.
Termenele în care aceștia pot acționa diferă:
- Mama - în 3 ani de la nașterea copilului;
- Tatăl biologic - oricând în timpul vieții copilului;
- Tatăl prezumat - 3 ani fie de la momentul de la care a cunoscut că este tată prezumat, fie de la momentul când a aflat că prezumția nu corespunde adevărului;
- Copilul - oricând în timpul vieții sale;
- Moștenitorii celor de mai sus - un an de la data decesului autorului lor;
- Orice altă persoană interesată - oricând.
Acțiunea de tăgăduire a paternității se desfășoară exclusiv în instanță, neputând fi realizată pe cale notarială sau administrativă.
Acțiunea în Stabilirea Paternității din Afara Căsătoriei
Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei, reglementată de noul Cod Civil, prezintă particularități specifice. Această acțiune aparține copilului și se pornește în numele acestuia de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul său legal. Acțiunea poate fi pornită sau continuată și de moștenitorii copilului.
Titularul dreptului la acțiune este copilul, indiferent dacă este minor sau major. Chiar și persoana adoptată poate promova o acțiune în stabilirea paternității, deoarece există întotdeauna un interes pentru stabilirea filiației firești. Acțiunea poate fi formulată împotriva persoanei despre care se susține că ar fi tatăl copilului, iar în cazul decesului pretinsului tată, poate fi promovată împotriva moștenitorilor acestuia.
Potrivit art. 425 din Codul Civil, calitatea procesuală activă este recunoscută copilului, moștenitorilor copilului, precum și procurorului, în temeiul art. 92 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Legiuitorul consacră întâietatea stabilirii paternității din afara căsătoriei prin recunoaștere, urmată, în plan secundar, de hotărârea judecătorească.
Implicații Practice și Concrete ale Paternității și Filiației
Stabilirea paternității și a filiației are implicații semnificative în viața copilului și a familiei, determinând:
- Legătura de rudenie;
- Obligația de întreținere;
- Dreptul la moștenire;
- Exercitarea autorității părintești;
- Dreptul copilului de a purta numele părintelui față de care i s-a stabilit filiația;
- Stabilirea locuinței minorului.
Acțiunea în stabilirea filiației este procesul prin care se stabilește legătura de rudenie dintre părinți și copii. Aceasta este imprescriptibilă în timpul vieții copilului. Moștenitorii copilului au însă un termen de un an de la data decesului acestuia pentru a introduce acțiunea.
Procedura și Costurile
Procesul de tagăduire a paternității sau de stabilire a filiației se deschide la judecătorie. Deși teoretic se pot solicita divorțul și tagada de paternitate prin aceeași acțiune, în practică, se poate impune disjungerea capetelor de cerere.
Durata unui proces de tagadă de paternitate sau de stabilire a filiației poate varia, estimându-se în general între 9 și 12 luni, în funcție de complexitatea cazului și de gradul de aglomerare al instanței.
Costurile implicate pot include:
- Test ADN (aproximativ 1.200 lei/persoană testată);
- Taxa de timbru (20 lei);
- Onorariu avocat (conform negocierii).
Asistența și/sau reprezentarea unui avocat se impun pentru redactarea și susținerea cererii, precum și pentru o bună reprezentare a intereselor părților implicate.
Ce reprezintă tagada de paternitate - Avocata Gabriela Lupșan, Doctor în Drept
Hotărârea judecătorească prin care se stabilește paternitatea din afara căsătoriei produce efecte retroactive (ex tunc), copilul fiind considerat al tatălui încă din momentul concepției.
tags: #consideratii #teoretice #si #practice #privind #actiunile