Stresul Post Avort (SPA) este o formă particulară a unui diagnostic mi amplu, cunoscut în literatura de specialitate drept Tulburări de Stres Post-traumatic (TSPT). Stresul post-traumatic este o reacţie de stres pe care o au unele femei după avort. Manifestarea acestei reacţii poate avea loc oricând, imediat sau la ani de zile după efectuarea avortului. În mare parte stresul post-avort este provocat de „incapacitatea femeii de a-şi exprima sentimentele în legătură cu sarcina ei şi avortul suferit.
Incapacitatea victimei SPA de a deveni stăpână pe sentimentele ei este amplificată de mulţi factori: criza determinată de sarcină, urgenţa cu care femeia a fost nevoită să ia o decizie, absenţa unui sistem de sprijin viabil, secretul pe care a trebuit să îl păstreze şi negarea recunoaşterii şi negării pierderii suferite. Cei care o vor sfătui pe femeie să nu vorbească despre asta şi că nimic nu s-a întâmplat susţin ori că decizia luată a fost cea mai bună, ori că a comis o crimă. Se ajunge la Sindromul Post Avort pentru că femeia nu şi-a exprimat sentimentele şi nu şi-a rezolvat pierderea.
Femeile care au deja copii când aleg să facă un avort: aceste femei îşi iubesc copiii, le poartă de grijă, ăi ocrotesc şi fac sacrificii pentru ei. Acest instinct natural de a-şi proteja copii devine, de fapt, u7n ghimpe pentru mamele cere aleg soluţia avortului. Femeile care-şi amână avortul până în semestrul II sau chiar III de sarcină (aici se includ şi avorturile în scop terapeutic sau din cauza unor anomalii fetale). Femeile care au un conflict de valori: sistemul de a valori este învăţat din diferite surse: familie, cultură şi credinţă. Decizia de a face un avort este adesea în opoziţie totală cu etica severă de viaţă a unor femei.
Impactul psihologic al avortului
Maria Simon, doctor în filozofie, psiholog la Clinica Universitară de obstetrică - ginecologie din Wurzburg a efectuat un sondaj de opinie socio- psihologic, chestionând 63 de femei care în urmă cu unul până la şapte ani au avut un avort. Studiul a demonstrat că nu există avorturi fără riscuri. În două cazuri din teri apar sentimente de regret, vinovăţie şi teamă. După avort femeia se confruntă cu moartea a două persoane: cea care ar fi putut deveni ea însăşi dacă ar fi continuat să păstreze sarcina, şi persoana copilului din pântecele ei. În majoritatea cazurilor, ea nu şi-ar fi omorât copilul dacă ar fi avut alături un partener care să o încurajeze şi să o protejeze. Pierderea suferită are o importanţă majoră.
Datorită transformărilor hormonale fiziologice din organism apare o deschidere interioară pentru viaţă. Organismul şi-a adaptat funcţiile pentru susţinerea a două vieţi: a mamei şi a fătului. Odată cu întreruperea sarcinii este inhibată funcţionalitate a numeroaselor transformări hormonale apărute pentru a fi în ajutorul armonizării vieţii mamei şi a fătului. Mai devreme sau mai târziu, părinţii vor fi nevoiţi să-şi jelească copilul. În cazul unui avort, mulţi oameni nu recunosc faptul că este vorba despre o pierdere şi de aceea nu înţeleg nevoia ca acea durere sufletească să fie plânsă. Această atitudine din partea oamenilor creează un climat care face foarte dificilă plângerea corespunzătoare a durerii.
În plus, avortul determină o stare psihică ambivalentă în ce priveşte natura pierderilor. Capacitatea individuală de tolerare a unor nivele diferite de durere emoţională poate întrerupe sau încetinii procesul de plângere a durerii. „Plângerea durerii nu are o formulă magică, pentru că nu există un mod anume de a-ţi plânge durerea. Majoritatea femeilor în urma unui avort încearcă un sentiment de uşurare: „gata, nu mai trebuie să iau nici o altă decizie. S-a terminat. Pot să-mi continui viaţa”. Ele cred că sentimentul de teamă nu mai are putere asupra lor, la fel cum avortul întruchipase pentru ele promisiunea că vor scăpa de povara unei sarcini nedorite. O mare parte a femeilor trec însă în mod conştient sau inconştient de la sentimentul de uşurare direct la negare.
Negarea ajută la construirea unei imagini distorsionate a realităţii şi afectează capacitatea de a fi sincer cu tine însuţi şi cu cei din jur. Negarea ajută femeia să-şi suprime sentimentele cu privire la evenimentul ce au rănit-o, însă nu trebuie să dureze decât o vreme - până când sistemul personal se pregăteşte să facă faţă durerii. Procesul de ieşire din starea de negare este dureros şi greu. Această etapă se referă la recunoaşterea sentimentelor pe care le are o femeie în legătură cu avortul suferit. Ea va începe să-şi plângă durerea numind pierderile pe care le-a suferit ca rezultat al avortului. Prin aceasta va începe procesul de îngropare a trecutului şi de deschidere deplină a vieţii faţă de prezent.
Etapele vindecării şi mecanismele psihice
Femeia trebuie să-şi specifice sentimentele pe care le-a avut sau le are: astăzi, în ziua avortului, faţă de tatăl copilului, faţă de cei care i-au întrerupt efectiv sarcina, faţă de ea însăşi. Femeile cu antecedente de avort fac deseori „tranzacţii” pentru a depăşi stresul post-avort. Majoritatea dintre ele negociază prin „mecanisme de apărare”: compensarea, explicaţia logică, formarea unei reacţii. Aceste negocieri dau greş din mai multe motive. Teama este bazată pe dorinţa de a nu simţi nici durere, nici mânie, nici vină, nici neajutorare. Există însă unele negocieri care merită făcute. Aceste negocieri trebuie să aibă următoarea temelie: realitatea. Realitatea priveşte adevărul în faţă, fără al schimba şi nefolosind o mască pentru a trăi mai bine.
Adevărul spune: „Am avut un avort. Am suferit o pierdere şi mă doare.” Vina şi ruşinea motivează puternic comportamentul oamenilor. Între vină şi ruşine este o mare diferenţă. Vina este un sentiment ce-l simte o persoană când conştiinţa îi este chinuită de o acţiune pe care a făcut-o şi care se află în afara sistemului său de valori. Ruşinea este un sentiment puternic ce de terminate pe o persoană să creadă că este lipsită de valoare. Ruşinea este învăţată prin mesajele de dragoste condiţionată sau prin abuzul fizic, emoţional sau verbal. Pentru a te elibera din strânsoarea ruşinii, este necesar să separi vina de ruşine, să accepţi adevărul şi să-i rescrii sensul în viaţa ta.
Mânia, în mod normal, este o parte legitimă a procesului de vindecare. Este bine ca femeia să-şi exprime emoţiile, să le derived în jurnal, scrişori sau poezie, pentru a ajunge la temeliile celor mai adânci sentimente. Depresia poate fi un hoţ de energie şi speranţă; împărtăşirea gândurilor este cel mai eficient mod de a o împiedica să cedeze depresiei. Iertarea înseamnă eliberarea de vină pentru sine şi pentru alţii; este uşa care deschide prezentul şi încheierea cu trecutul. Procesul de iertare poate începe cu o listă a oamenilor cărora simte că trebuie să ierte, urmat de iertarea verbală pentru fiecare persoană şi fiecare aspect al situaţiei.
Prima etapă în împăcarea cu copilul avortat este restabilirea unei „legături” cu copilul prin imaginarea înfăţişării lui, vorbire, zâmbet. Poate fi util să-i acorzi un nume, să vorbeşti cu el şi să-i scrii ceea ce este mai dureros. Ultimul pas este găsirea unui obiect, zi sau eveniment care să-ţi amintească de el. Amintirile nu trebuie să te împiedice să uiţi persoana pierdută, ci să te ajute să-ţi onorezi durerea.
Suport într-o criză de sarcină
Criza de sarcină apare atunci când sarcina vine într-un moment nepotrivit din viaţa unei femei. Aceasta este adesea însoţită de senzația că trebuie să facă faţă singură tutură provocărilor. Pentru a te bucura de maternitate, fiecare femeie are nevoie de susținere, iar un consilier sau sprijin specializat poate fi de mare folos. Aduceți clarificare, soluții noi și puterea de a lua decizii conforme cu propriile nevoi.
În Amala Clinique, obstetrică-ginecologie, se acordă o atenţie deosebită sănătăţii mintale a pacientelor, pe lângă serviciile medicale. Sunt prezentate opțiuni, implicații și alternative pentru sarcină, pentru a sprijini decizii informate. Contact: Amala Clinique - Bulevardul Nicolae Grigorescu, nr 47, București.
Conversațiile de consiliere psihologică pentru viitoarele mame și pentru cele care au trecut prin avort pot ajuta la clarificare, la acceptarea faptului că avortul a fost o experiență profund emoțională și la înțelegerea necesității iertării și a vindecării. Prin consilierea post avort, vei avea ocazia să identifici domeniile din viața ta în care ai nevoie de vindecare, să devii conștientă de nevoia ta de iertare și să înveți să accepți trecutul cu consecințele lui.
Rezumat practic pentru viitoare mame și sprijin familial
- Nu te simți singură: caută sprijinul oamenilor din jur, comunică-ți temerile și preocupările.
- Informează-te despre opțiuni, implicații ale avortului și alternative, pentru a decide cu obiectivitate.
- Încurajează dialogul deschis despre sentimentele tale cu un specialist în sănătate mintală.
- Permite-ți să experimentezi mai multe emoții: teamă, vină, rușine, tristețe, dar caută modalități sănătoase de exprimare a acestora.
- Începe procesul de iertare, înțelegând diferența dintre vină și rușine, și acordă-ți permisiunea de a o lua pas cu pas.
- Aplică tehnici de autoîngrijire, cum ar fi jurnalizarea, scrierea de scrisori sau poezii, pentru a facilita eliberarea emoțiilor.
- Caută consiliere post-avort pentru a identifica domeniile vieții tale care necesită vindecare și pentru a învăța să accepți trecutul în prezent.
tags: #consiliere #pentru #mentinere #sarcina #si #petru
Postări populare:
- Instrucțiuni tehnice pentru câmp steril de cezariană și echipamente asociate
- efectele negative ale viciilor asupra fătului
- Riscurile consumului de ceai verde în timpul sarcinii
- Impactul diversificării asupra scaunelor bebelușilor: ghid practic pentru părinți
- Maternitate Sănătoasă: Rolul Consultației Ginecologice