Prescripția acțiunii în tăgada paternității este deseori ignorată în practică. Deși este o instituție care poate paraliza un demers judiciar/proces, prescripția operează doar dacă este invocată de partea adversă. Începem prin a reda dispozițiile art. 414 C.civ. Analizând dispozițiile alin. De precizat că nu orice subiect de drept poate uza de cererea de chemare în judecată privind tăgada paternității, întrucât, art. 430 - 433 C.civ. indică persoanele care se pot folosi de această instituție: soțul mamei, mama, pretinsul tată biologic, copilul și moștenitorii acestuia din urmă. Aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile legii procesual civile, indicând aici art. 92 C.proc.civ. ce conferă și procurorului calitatea de a promova anumite acțiuni, implicit cele de acest gen, având deci calitate procesuală activă.

În prima situație, arătăm că soțul mamei - cunoscând că din diverse motive nu poate fi tatăl copilului - are posibilitatea de a introduce în termen de 3 ani de la nașterea copilului o acțiune privind tăgada paternității. În cea de a doua situație, tot în termen de 3 ani de zile, soțul mamei are la dispoziție posibilitate de a solicita tăgada paternității. În acest caz însă, termenul de prescripție curge de la o dată diferită, anume, de la momentul la care soțul mamei a aflat că prezumția de paternitate nu corespunde realității, dându-și seama că este imposibil ca el să fie tatăl copilului. Nu este obligatoriu ca o astfel de cerere să fie introdusă în timpul minorității copilului, legiuitorul utilizând termenul „copil” sub aspect general (legea nu menționează cuvântul minor).

În continuare, un aspect foarte important pe care justițiabilul trebuie să-l aibă în vedere este reprezentat de legea aplicabilă. NOTĂ: Articolele indicate mai sus sunt prevăzute de actualul Cod civil. Actul normativ privind Codul civil este reprezentat de Legea nr. 287/2009. În continuare, pentru punerea în aplicare a Codului civil a fost reglementată și adoptată Legea nr. 71/2011. Amintim că actualul Cod civil a intrat în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2011, astfel cum art. 220 alin. (1) din Legea nr. Pentru a oferi clarificare legală cu privire la legea aplicabilă instituției ,,tăgada paternității”, redăm dispozițiile art.

În cazul copiilor născuți anterior datei intrării în vigoare a Noului Cod civil, sunt aplicabile dispozițiile Codului familiei din 1953 (adoptat prin Legea nr. Codul familiei, în art. 55 alin. (1) prevedea că „acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului.” În concluzie, în vederea efectuării demersurilor pentru a promova o acțiune în tăgada paternității, soțul mamei trebuie să analizeze temeinic dacă această acțiune este sau nu prescrisă, mai ales în cazul situațiilor cărora le este aplicabilă legea veche. Pentru analizarea situației juridice în detaliu este necesară consultanța la un avocat pentru a identifica ce tip de acțiune se impune, competența instanței, durata unui astfel de proces și ce soluții pot exista.

Curtea de Apel Timișoara, Secția civilă, complet specializat pentru cauze de familie și minori, decizia civilă nr. Prin decizia civilă nr. 891 F din 25 septembrie 2007 Curtea a admis recursul declarat de reclamantul G. A. împotriva deciziei civile nr. 528 din 15 iunie pronunțată de Tribunalul Timiș, a casat decizia recurata și sentința civilă nr. Curtea a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Timișoara reclamantul G. A. a chemat în judecată pe pârâți O. S. V., în calitate de reprezentant legal al minorului G. A., solicitând instantei ca în temeiul art. 19 din Decretul nr. In motivare reclamantul a aratat ca a fost căsătorit cu pârata, iar din căsătorie a rezultat minorul G. Reclamantul a mai aratat ca în cursul lunii noiembrie 2006 a aflat de la pârata ca nu este tatăl copilului, deoarece aceasta a întreținut relații extraconjugale, iar tatăl acestuia este persoana cu care trăiește încă din timpul căsătoriei în concubinaj, și anume D. Pentru a hotari astfel, prima instanță a reținut că termenul de o lună pentru repunerea în termenul de prescripție prevăzut de art.

Dispozitivele art. 55 Codul familiei, raportat la Decretului 167/1958, au fost analizate în contextul recursului, iar notele privind interpretarea restrictivă a art. 55 alin.1 Codul familiei au fost aduse în discuție în raport cu prevederile art. 6 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În ceea ce privește obiectul acțiunii, art. 429 din Codul civil prevede că acțiunea în tăgada paternității poate fi pornită de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum și de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată și de moștenitorii acestora, în condițiile legii. În plus, art. 430 stabilește termenele de prescripție pentru soțul mamei, iar art. 431 pentru mamă, cu derogări în cazul interdicției juridice. Astfel, în ansamblu, acțiunea poate fi formulată atât de către soțul mamei cât și de către mama ori de către copil, în condițiile legii, iar termenul de prescripție este de trei ani de la nașterea copilului, sau de la data la care pârâtul a aflat despre prezumția necorespunzătoare, după caz.

Un alt element-cheie este locul unde se poate introduce acțiunea, având în vedere competența internațională. Art. 1070-1072 C.proc.civ. (vechi sau reformat conform Codului de procedură civilă) prevede reguli de competență internațională, iar în situații de conexiune cu tratate internaționale, instanța română poate fi competentă în prezența unor condiții specifice. De asemenea, art. 1071 stabilește că instanța română poate verifica din oficiu competența sa internațională, iar în cazul necompetenței, poate respinge cererea ca nefiind de competența jurisdicției române.

În practică, pentru situațiile în care tatăl prezumtiv nu mai poate fi identificat sau există dubii privind filiația, legea aplicabilă poate fi cea a țării în care s-a format familia sau în care s-a produs căsătoria părinților. Art. 22 alin. (2) din Codul de procedură civilă determină faptul că instanța română trebuie să improperieze prin toate mijloacele legale pentru a preveni erorile privind aflarea adevărului în cauză și să pronunțe o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu principiile enunțate de Constituție și Convenții internaționale.

Textele de lege din Codul civil român reglementează acțiunea în tăgada paternității în linii generale, fiind important să se cunoască diferențierile între paternitatea din timpul căsătoriei și cea din afara căsătoriei. art. 414 alin. (1) stipulează că „Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei”; art. 429 stabilește părțile care pot formula acțiunea; art. 430 reglementează termenele de prescripție pentru soțul mamei; art. 431 acordă mamii dreptul de a acționa în cadrul termenului de trei ani de la nașterea copilului; iar art. 432 precizează condițiile în care acțiunea poate fi admisă în cazul pretinșului tată biologic.

Textul de lege din Codul familiei reglementează diferitele modalități de stabilire a filiației și recunoașterea paternității, inclusiv că recunoașterea de paternitate este atât o declarație, cât și un act juridic ce poate fi contestat dacă nu corespunde adevărului. De asemenea, se subliniază că principiul irevocabilității recunoașterii, consacrat în art. 57 alin. (3) C. fam., nu exclude dreptul autorului recunoașterii de a o contesta dacă nu este conformă cu adevărul obiectiv. În plus, pentru copiii născuți în afara căsătoriei, se aplică regimuri speciale de filiație prin adopție, recunoaștere sau acțiune în justiție pentru stabilirea paternității, în funcție de circumstanțe.

Notă: în cazul copiilor născuți înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, aplicabilitatea se asigură prin prevederile Codului familiei, iar pentru copiii născuți după 1 octombrie 2011, efectele se regăsesc în noul Cod civil, cu precizări privind recunoașterea, tăgada paternității și filiația. Articolul 47 din Legea nr. 71/2011 stabilește că stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație produce efectele prevăzute de noul Cod civil numai în cazul copiilor născuți după data de 1 octombrie 2011. Ca atare, în cazul acțiunilor privind copiii născuți până la intrarea în vigoare a noului Cod civil, sunt incidente prevederile Codului familiei.

Per ansamblu, există diferențe între stabilirea filiației pentru copilul din căsătorie și cel din afara căsătoriei. Paternitatea din cadrul căsătoriei se stabilește prin prezumția de paternitate în art. 53 C. fam., pe când paternitatea din afara căsătoriei poate fi stabilită prin recunoaștere voluntară sau prin acțiune în justiție pentru stabilirea paternității. Recunoașterea paternității poate fi contestată de orice persoană interesată, iar dreptul de a contesta nu este limitat de discriminarea între copiii din căsătorie și cei din afara căsătoriei. Interesele copilului rămân prioritare, conform art. 3 alin. (1) din Convenția drepturilor copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, republicată.

În concluzie, pentru a promova o acțiune în tăgada paternității, este esențial ca partea interesată să evalueze temeinic dacă acțiunea este prescrisă, să determine legea aplicabilă în speță și să aleagă calea procesuală potrivită (stabilire filiație în cadrul căsătoriei sau în afara acesteia). Consultanța juridică este recomandată pentru a identifica competența instanței, durata procesului și soluțiile posibile, precum și pentru a naviga între normele în vigoare românești și orice prevederi internaționale relevante.

Infografic: Cadrul normative al acțiunii în tăgada paternității, competență, termene de prescripție

Art. 429 Acțiunea în tăgada paternității

ComponentăDescriere
Pole de acțiuneSotul mamei, mama, tatăl biologic, copil, moștenitorii
Termen prescripție (sotul mamei)3 ani de la aflarea prezumției sau de la nașterea copilului
Termen prescripție (mamă)3 ani de la naștere
Competență internaționalăReguli ale Codului de procedură, ex officio verificare

Articularea clară a juridicului și conectarea între dispozițiile Codului civil, Codului familiei și normelor de procedură civilă sunt esențiale pentru o argumentare solidă în instanță. În situația în care actele de stare civilă au fost înregistrate în afara României, transcrierea se poate realiza conform art. 40 alin. (62)-(63) din Legea nr. 119/1996, iar evidența filiației poate fi stabilită sau contestată pe baza probelor admise de lege.

tags: #contestarea #recunoasterii #paternitatii #prescriptie

Postări populare: