Studii diferite au arătat că suferința emoțională în prima lună după naștere a mamelor de prematuri este mai mare în comparație cu cea a mamelor de copii născuți la termen. Explicațiile sunt legate atât de evenimentul nașterii premature care este traumatizant în sine, dar și de nivelul de sănătate și dezvoltare a copiilor prematuri. Nesiguranța legată de viitor, întrebările legate de dezvoltarea copiilor sunt surse de incertitudine care conduc adesea la anxietate. Perioada de după nașterea premature vine însoțită de o stare emoțională fragilă, cu un nivel ridicat de distres, cu simptome de depresie, anxietate și sindrom de stres post-traumatic. Mama se confruntă cu o serie de emoții dezadaptative care pot conduce la tulburări emoționale.
Pierderea perioadei de sarcină, a planului de a duce sarcina la termen și de a naște un copil complet format adesea este asimilată cu o perioadă de doliu. Vinovăția este o emoție foarte frecvent menționată de mamele de prematuri, care pot să își pună întrebări despre ce au făcut sau nu au făcut, despre cauzele nașterii premature. Îngrijorarea este, de asemenea, specifică mamelor care nasc înainte de termen sau copii cu greutate la naștere. Nașterea prematură vine adesea cu probleme de sănătate ale copiilor, ceea ce amplifică incertitudinea și stresul pentru mamă.
Care sunt nevoile unei mame de prematur? În prima perioadă de după naștere, mama este în contact cu personalul medical care are grijă de ea și de copilul născut prematur. Dacă bebelușul este internat la terapie intensivă, majoritatea timpului cadrele medicale sunt cele care se ocupă în principal de copil. În perioada de spitalizare, mama intră în contact cu soțul și cu familia extinsă, iar aceștia pot fi o sursă importantă de suport, dar și de stres dacă nu sunt foarte atenți la nevoile mamei.
După spitalizare, mama are nevoie în continuare de sprijinul familiei, atât ajutor fizic sau material, dar și sprijin emoțional. Este esențial ca mama să aibă acces la sprijin psihologic și la grupuri de suport, atât în timpul spitalizării, cât și după externare. Kangaroo Care (KMC) este o metodă prin care copilul este așezat direct pe pielea mamei sau a unui alt adult, promovând legătura și stabilitatea termică și emoțională a bebelușului. Această practică se bazează pe ideea de a reduce distresul și de a facilita implicarea mamei în îngrijirea copilului prematur.
Originile Kangaroo Care și impactul său
Metoda Kangaroo a fost creată de dr. Edgar Rey din Columbia în 1978, în timpul unei perioade de supraglomerare în unitățile neonatologice, cu scopul de a crește rata de supraviețuire a copiilor prematuri. Principiul este simplu: bebelușul este așezat pe pielea mamelor sau a altui adult, în contact piele-pe-piele, pentru a promova apropierea, reglarea temperaturii, ritmul cardiac și atașamentul. În lipsa locurilor de spitalizare, bebelușii prematuri au fost externați, iar mamele au fost învățate să îl poarte, iar rezultatele au fost semnificative în ceea ce privește supraviețuirea și dezvoltarea timpurie a copilului. OMS, în cadrul studiilor coordonate de Dr. Rajiv Bahl, a recomandat menținerea mamei și a bebelușului împreună, de la naștere, cu zero separare, ca o metodă care poate revoluționa terapia neonatală pentru bebelușii născuți prematur.
În România, Asociația Prematurilor a inaugurat terapia Kangaroo Care în mai multe maternități, donând fotolii ergonomice și promovând această practică. Până în prezent, mii de familii au beneficiat de donațiile pentru implementarea acestei terapie, iar activitatea Asociației include proiecte dedicate copiilor născuți prematur, părinților și personalului medical din neonatologie, reunind experți din diferite discipline.
Beneficiile îngrijirii cangur pentru tine și bebelușul tău
Starea de spirit a mamelor și semnele de avertizare
Fără îndoială, este vorba despre o traumă pentru multe dintre ele, cu potențial de a persista. Studii din Norvegia arată că 50% dintre mamele care au născut până la 33 de săptămâni au fost diagnosticate cu stres post-traumatic, iar un studiu din 2022 indică că 25% dintre părinții de prematuri pot dezvolta stres post-traumatic în primii doi ani de la naștere. Este crucial ca aceste tulburări să fie identificate și tratate la timp, nu ignorate sau minimalizate.
O problemă frecventă este tendința mamei de a se anula pe sine, de a se dedica exclusiv copilului până la neglijarea propriilor nevoi. Emoțiile netrăite pot răbufni mai târziu, cu intensitate crescută. Este important să existe validare emoțională și sprijin pentru părinți, pentru a facilita traversarea doliului și pentru a preveni consecințe pe termen lung asupra sănătății mentale a mamei.
Semnalele de alarmă și când să cauți ajutor specializat
Semnalele includ: afectarea funcționării zilnice, somn prost, retragere socială, schimbări mari în alimentație, igienă personală precară, precum și resentimente extreme sau respingerea copilului. În cazul depresiei postpartum, relația mamei cu copilul poate fi afectată: respingerea copilului sau anxietatea excesivă pot indica necesitatea de ajutor specializat. Aceasta nu este doar suferință a mamei, ci și impact asupra copilului, care poate percepe aceste emoții și poate fi afectat în dezvoltarea sa afectivă.
Impactul asupra familiei extinse și rolul sprijinului
Această situație reprezintă o traumă pentru întreaga familie: părinți, copii, bunici. Bunicii pot rămâne fără resurse pentru a oferi sprijin empatic, iar frații pot simți lipsa atenției sau pot necesita explicații adaptate vârstei. Este esențial să comunicăm deschis despre situație, să oferim informații realiste despre evoluția bebelușului și să nu promitem lucruri imposibile. Întreaga familie trebuie să primească sprijin emoțional și informațional pentru a gestiona această perioadă dificilă.
Nevoile practice și psihologice ale mamelor de prematuri
Sprijinul instrumental (achiziții, mâncare, curățenie, finanțare) și sprijinul emoțional constant sunt cruciale. Grupurile de suport, atât în timpul spitalizării, cât și după, funcționează ca factori de protecție, oferind modele de succes și sentimentul că nu sunt singure. În contextul pandemic, multe grupuri se finanțează online, dar conexiunea reală rămâne importantă. Informarea corectă din partea medicului, în maternitate și acasă, scade anxietatea mamelor, oferind un plan de intervenție clar.
Activarea mamei în îngrijirea copilului spitalizat, în timp ce se implementează Kangaroo Care, contribuie la reducerea distresului, la creșterea încrederii în propriile capacități și la conectarea afectivă cu copilul. Starea de anxietate este într-adevăr frecventă, iar sprijinul, educația medicală și suportul comunității pot reduce impactul negativ al acestei stări asupra sănătății mamei și a copilului său.
Doliu perinatal și tranziția spre acceptare
Doliu perinatal implică etape similare cu doliul generic: negare, furie, negociere, depresie, acceptare și integrare. Este important să există recunoaștere a durerii, exprimarea emoțiilor și susținerea socială pentru a facilita traversarea acestor etape. Există forme de doliu sănătos și doliu exagerat, iar intervenția timpurie poate preveni complicații pe termen lung în relațiile părinte-copil și în dezvoltarea emoțională a copiilor.
În plus, discursul despre pierdere, deschiderea către sprijin și accesul la resurse precum cuddle cots, grupuri de informare pentru mame și gravide și sprijin pentru cadrele medicale contribuie la consolidarea rezilienței familiei. Este crucial să vorbim despre doliul perinatal în mod deschis, să oferim suport adaptat și să încurajăm conectarea între mamă și copil, precum și între familie și comunitate.
Impactul pe termen lung asupra copiilor prematuri și rolul intervenției timpurii
Un copil din zece se naște prematur, iar riscul de complicații crește pe măsură ce copilul este mai mic la naștere. Pe lângă provocările medicale, prematuritatea poate afecta dezvoltarea emoțională, socială și cognitivă pe termen lung. O contribuție importantă la îmbunătățirea prognosticului o au intervențiile timpurii: kinetoterapie, logopedie, terapie ocupațională, stimulare senzorială multimodală, evaluări psihologice încă de la naștere și monitorizări regulate ale evoluției dezvoltării mentale și motorii până la vârsta școlară.
Este esențial ca informația despre posibilele dificultăți să fie prezentată părinților într-un mod realist, adaptat vârstei copilului, pentru a facilita colaborarea cu specialiști și indicarea intervențiilor necesare. Intervențiile timpurii pot preveni sau reduce dificultățile din sarcinile academice, de limbaj, de concentrare, precum și probleme de reglare emoțională și de comportament în copilul prematur.
tags: #copii #prematuri #si #doliul #mamei
Postări populare:
- ghid pentru calcularea consumului de combustibil la buldoexcavatoare
- Prevenirea infecțiilor virale în sarcină: sfaturi practice
- Rădăcinile istorice ale drepturilor femeii căsătorite în România
- Tratamentul cu produse apicole în infertilitatea feminină: ceea ce arată cercetările
- Ce indică un rezultat negativ al testului de sarcină? Explicații Practice